Failure to rule on requested evidence in administrative action to establish security collaborator status

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 31.07.2017, pe rolul Curţii de Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 925 din 2 martie 2018, Curtea a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârât, ca neîntemeiată.

A admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul A., solicitând admiterea recursului, cu consecinţa casării hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, întrucât instanţa de fond a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului dreptului dedus judecăţii.

A susţinut recurentul-pârât, în esenţă, că instanţa a soluţionat cauza fără a administra probe pertinente.

Pricina a fost soluţionată la primul termen de judecată, dată la care, în conformitate cu dispoziţiile art. 222 a solicitat amânarea judecăţii pentru lipsă apărare, în vederea angajării unui apărător. Instanţa a soluţionat cauza fără a se pronunţa asupra cererii sale şi nici nu a amânat pronunţarea pentru a putea depune concluzii scrise, potrivit art. 222 alin. (2) C. proc. civ.

A mai arătat recurentul că, prin întâmpinarea depusă la fond, a solicitat a se pune în vedere reclamantului să depună la dosarul cauzei înscrisurile în original pentru a putea fi consultate, precum şi acordul de colaborare sau alt înscris care să facă dovada celor susţinute prin acţiune, respectiv de a dovedi în mod nemijlocit că a fost informator sau colaborator al fostei Securităţi.

A învederat instanţei că solicită aceste acte şi documente în probaţiune pentru a se putea clarifica dacă aceste acte au fost scrise de el, dictate sau semnate pentru a se putea solicită şi o expertiză grafologică asupra acestor documente.

Tot în probaţiune a solicitat şi audierea martorilor B. şi C..

Astfel, cu toate că a solicitat încuviinţarea unui probatoriu adecvat, instanţa de fond nu s-a pronunţat în vreun fel asupra acestor probe, iar nepronunţarea asupra unei cereri echivalează cu soluţionarea cauzei fără a se intra în cercetarea fondului, încălcând în mod flagrant şi indirect dreptul la apărare.

În continuarea recursului, recurentul-pârât a expus argumente vizând fondul acţiunii, concluzionând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 referitoare la noţiunea de colaborator al Securităţii.

3. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a lucrărilor şi actelor dosarului, constată că recursul este fondat.

Reţine instanţa de control judiciar că, deşi recurentul-pârât nu a indicat în mod expres, criticile sale se pot circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin prisma faptului că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra probelor solicitate de acesta prin întâmpinare.

4.1. Referitor la susţinerea recurentului în sensul că instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra cererii sale de amânare a judecăţii formulate în condiţiile art. 222 C. proc. civ., se constată că sunt nefondate alegaţiile sale.

La dosarul de fond nu se regăseşte nicio cerere de amânare formulată de acesta pentru imposibilitate de prezentare la primul termen de judecată, din 02.03.2018, când pricina a fost reţinută în pronunţare, asupra căreia instanţa să nu se fi pronunţat.

4.2. Însă, Înalta Curte reţine că prima instanţă nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra cererii de probatorii formulate de pârât prin întâmpinare.

Astfel, în cuprinsul întâmpinării, pârâtul A. a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi, în acest sens, obligarea reclamantului să depună toate documentele pe care le deţine (acordul de colaborare sau alte înscrisuri în dovedirea acţiunii). A mai solicitat şi încuviinţarea probei testimoniale, cu doi martori.

Instanţa de fond, la primul termen de judecată, când a reţinut şi cauza spre soluţionare în prezenţa reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, nu a pus în discuţie şi probele solicitate prin întâmpinarea formulată de pârât şi nu s-a pronunţat asupra admisibilităţii acestora, în condiţiile art. 255 C. proc. civ.

Astfel, în lipsa dispoziţiei instanţei de respingere/încuviinţare a probelor cerute de pârât, nu se poate stabili dacă a fost respectat principiul contradictorialităţii şi dreptul pârâtului la apărare şi la administrare de dovezi, ca parte componentă a dreptului la un proces echitabilă, desfăşurat cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale şi a principiilor care guvernează procesul civil.

4.3. Înalta Curte constată, din cuprinsul sentinţei recurate, că instanţa de fond a făcut referire la proba testimonială solicitată de pârât în cuprinsul considerentelor hotărârii, nu, însă, în condiţiile procedurale de soluţionare a acesteia, prin punerea în discuţia părţilor a probelor solicitate.

4.4. Prin urmare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe care urmează a analiza cererile de probatorii şi toate argumentele prezentate de părţi.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 925 din 2 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.