Nullity of cassation appeal for failure to allege specific legal grounds

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 04.02.2020, pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, anularea Deciziei nr. 50936/28.08.2019 prin care a fost transferat de la Penitenciarul Brăila la Penitenciarul Tulcea.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 69 din 7 iulie 2020, Curtea a respins excepţia netimbrării acţiunii şi a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea deciziei ANP nr. 50936/28.08.2019 şi dispunerea executării pedepsei sale la Penitenciarul Brăila.

A arătat că a fost transferat de la Penitenciarul Gherla la Penitenciarul Tulcea, fără a se ţine seama de faptul că Penitenciarul Brăila este cel mai apropiat de domiciliul său.

A prezentat recurentul motivele expuse prin acţiune, referitoare la mama sa, care nu-l poate vizita, şi la fiica sa, în vârstă de 6 ani, care este dată în plasament iar familia care o îngrijeşte nu poate veni să-l viziteze, nedorind ca fiica sa să se îndepărteze de el.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că acesta nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) raportat la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

4.1. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestei căi de atac.

Recurentul-reclamant, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a reitera aspectele prezentate în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă, referitoare la situaţia familiei sale.

Însă, nu s-a referit şi nu a combătut în niciun fel aspectele reţinute prin considerentele hotărârii recurate, care au avut în vedere, în esenţă, situaţia de fapt şi dispoziţiile de drept material incidente, respectiv Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, H.G. nr. 157/2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013, Ordinul nr. 432/C din 05.02.2010 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind evidenţa nominală şi statistică a persoanelor private de libertate aflate în unităţile subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi Decizia Directorului ANP nr. 704/2016 privind profilarea locurilor de deţinere din subordinea ANP.

Astfel, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a circumstanţiat în niciun mod criticile sale şi nu a adus niciun argument pertinent pentru a demonstra nelegalitatea hotărârii recurate.

Or, o astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că excepţia invocată de intimata-pârâtă este întemeiată, devenind aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de A. împotriva sentinţei nr. 69 din 7 iulie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.