Eligibility for Young Farmers Support Denied Due to Artificial Fragmentation of Farming Enterprise

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.09.2016 sub dosar nr. x/2016, reclamantul P.F.A. A. a chemat în judecată pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând instanţei să dispună anularea Deciziei nr. 6926/03.03.2016 de respingere a contestaţiei şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 17.12.2015 înregistrat sub nr. x/28.12.2015, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum şi a actelor subsecvente, cu consecinţa obligării pârâtei la efectuarea plăţilor aferente ambelor tranşe în sumă totală de 172.932,00 RON; cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1364 din 12 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P.F.A. A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul P.F.A. A. a declarat recurs, invocând critici care vizează cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

A susţinut recurentul că nu sunt întrunite elementele obiectiv şi subiectiv privind stabilirea existenţei condiţiilor artificiale astfel cum sunt reglementate de art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, dispoziţii legale care statuează asupra faptului că, fără a se aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăti în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Prin implementarea proiectului a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR, astfel încât nu poate fi reţinută în cauză existenţa elementului obiectiv, contrar a ceea ce a reţinut instanţa de fond, iar în ceea ce priveşte condiţia existenţei elementului subiectiv, nici aceasta nu este îndeplinită, neexistând o coordonare între membrii familiei în scopul obţinerii unui avantaj care să contravină schemei de ajutor.

A arătat recurentul că a îndeplinit obiectivul specific al Măsurii 112, deoarece conform planului de afaceri care a stat la baza aprobării finanţării, obiectivul urmărit a fost creşterea dimensiunii economice a fermei de la 22,738 UDE la 26,905 UDE, fapt împlinit pe deplin. La acest moment în patrimoniul de afectaţiune al PFA A. se cultivă o suprafaţă de 51,75 ha teren şi sunt un efectiv de 1037 ovine. Pentru a se ajunge la acest nivel, toţi banii din finanţare şi toţi banii din veniturile activităţii economice au fost reinvestiţi în activitatea fermei, fiind imposibil să se ajungă altfel la acest nivel de dezvoltare. Ori, aceste aspecte nu au fost avute în vedere de către instanţa de judecata la momentul soluţionării cauzei.

Este cunoscut faptul că la persoanele fizice autorizate contabilitatea se ţine în partidă simplă, fapt ce nu permite a demonstra altfel utilizarea finanţării, decât prin ponderea creşterii activului patrimoniului de afectaţiune. Acest lucru s-a realizat şi este evident. Modalitatea de plată a achiziţiei terenului în suprafaţă de 28.400 mp a fost o modalitate de compensare a unor datorii reciproce. Prin faptul că nu au fost viraţi banii din contul reclamantului, dar plata s-a făcut în numele persoanei fizice autorizate, contractul este legal, transferul este real şi efectiv de la vânzător la cumpărător, iar terenul este cultivat şi folosit în activitatea proprie de către P.F.A. A..

A mai arătat recurentul că potrivit prevederilor din Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112 preluarea exploataţiilor se face cu toate suprafeţele şi animalele, aşa cum apar în Registrul unic de identificare de la A.P.I.A. şi/sau de ANSVSA şi în Registrul agricol. La fel, se prevede că cedentul nu trebuie să mai fie înregistrat în Registrul unic de identificare de la A.P.I.A. şi/sau în registrul exploataţiilor ANSVSA/DSVSA/circumscripţie veterinară.

Controlul inspectorilor a fost motivat doar pe evidenţele ANSVSA, cu toate că Ghidul Solicitantului prevede ca primă verificare evidenţa de la A.P.I.A.

Recurentul a depus la pârâtă adresa primită de către tatăl său B. de la A.P.I.A. cu nr. 1457/19.02.2016, prin care se arată că nu figurează în evidenţele A.P.I.A. - Centru judeţean Bihor cu cereri de sprijin depuse în perioada 2011 - 2015.

Prin urmare, nu a avut loc o fărâmiţare a exploataţiei zootehnice a tatălui său B., având în vedere că tot efectivul de animale pe care acesta l-a avut a fost cesionat.

În fine, recurentul a solicitat să se facă aplicarea interpretării date prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunţată în cauza nr. C-434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen director na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, deoarece chiar dacă s-ar aprecia că a procedat la o fărâmiţarea a exploataţiei agricole, aceasta nu s-a făcut în scopul obţinerii unui ajutor nejustificat, neexistând o intenţie în acest sens, iar obiectivul propus a fost realizat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant nu este fondat.

Recurentul-reclamant şi-a circumscris motivele de casare invocate în considerarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Concret, recurentul a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, în sensul că în cauză nu sunt întrunite elementele pentru stabilirea condiţiilor artificiale create în cauză, aşa cum a statuat autoritatea şi prima instanţă.

În legătură cu această critică, Înalta Curte va porni de la considerente de ordin teoretic, reamintind că în legătură cu existenţa condiţiilor artificiale, prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, au fost interpretate în cauza nr. C 434/12 aflată pe rolul CJUE Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia.

În această cauză, CJUE a stabilit că: în cazul în care, din punct de vedere formal, un proiect de investiţii îndeplineşte criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea ajutorului, atunci proba unei practici abuzive a potenţialului beneficiar de un astfel de ajutor impune: pe de o parte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins, întrucât condiţiile pentru obţinerea plăţilor au fost create în mod artificial; pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea plăţilor.

În continuare, Curtea a precizat că revine instanţei naţionale sarcina de a stabili existenţa acestor două elemente, care trebuie dovedite în conformitate cu normele dreptului naţional, în măsura în care nu se aduce atingere eficacităţii dreptului Uniunii.

Concluzionând, în hotărârea CJUE se stabileşte că "Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

În categoria beneficiarilor eligibili ai Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri", Ghidul solicitantului arată că se califică fermierii în vârsta de până la 40 de ani (neîmpliniţi la data depunerii Cererii de Finanţare), persoane fizice sau juridice care practică în principal activităţi agricole şi a căror exploataţie agricolă: are o dimensiune economică cuprinsă între 6 şi 40 UDE.

În cauză, necontestat este faptul că dl. C. - reclamantul şi dl. B., fraţi, au obţinut exploataţia agricolă de la acelaşi cedent - B., tatăl acestora, prin fărâmiţarea celei deţinute de acesta din urmă în sensul divizării şi, ulterior, au accesat măsura M112 în sesiuni diferite.

Ferma deţinută de cedent înregistra un total al Unităţii de Dimensiune Economică de peste 40 UDE, astfel că preluarea sa integrală nu ar fi permis titularului înscrierea pentru obţinere de finanţare.

Dată fiind această situaţie de fapt, se justifică, pe deplin, concluzia la care au ajuns organele de control şi confirmată de instanţa de fond, în sensul că beneficiarul a creat condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării nerambursabile prin fărâmiţarea exploataţiei pe care a preluat-o pentru a se instala ca tânăr fermier şi prin formalitatea achiziţionării.

Obiectivele Măsurii 112 sunt Îmbunătăţirea şi creşterea competitivităţii sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri şi sprijinirea procesului de modernizare şi conformitate cu cerinţele pentru protecţia mediului, igiena şi bunăstarea animalelor, siguranţa la locul de muncă; Îmbunătăţirea managementului exploataţiilor agricole prin reînnoirea generaţiei şefilor acestora, fără creşterea populaţiei active ocupate în agricultură.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, este evident că obiectivul Măsurii 112 nu a fost atins, în sensul că nu s-au finanţat două proiecte independente, care ar fi condus la dezvoltarea zonei în care acestea funcţionează, ci practic s-a finanţat o singură entitate a cărei activitate profită doar acesteia.

Justificarea că împărţirea afacerii între cei doi fraţi ţine de specificul realităţii româneşti nu poate fi primită atât timp cât recurentul - reclamant a obţinut finanţarea pentru un proiect în cadrul Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri" având obiectivele mai sus menţionate.

De asemenea, Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112 defineşte preluarea unei exploataţii agricole ca reprezentând trecerea tuturor terenurilor agricole şi a animalelor înregistrate în Registrul unic de identificare de la APIA sau în Registrul exploataţiilor de la ANSVSA/DSVSA/Circumscripţie veterinară de la cedent la cesionar.

În egală măsură se arată că fărâmiţarea exploataţiilor agricole, în scopul creării în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi de a obţine un avantaj, contravine obiectivelor FEADR.

În concluzie, fracţionarea numărului de animale, prin trecerea acestora de la o exploataţie la alta, se încadrează în situaţia de fărâmiţare a exploataţiilor agricole, în scopul creării în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi de a obţine un avantaj.

Înalta Curte apreciază că raţionamentul judecătorului fondului a fost corect şi în ceea ce priveşte existenţa elementului subiectiv, acesta apreciind, pe baza probatoriul administrat în cauză, că a existat o coordonare deliberată între membrii D. cu scopul de a obţine fonduri nerambursabile, în condiţiile în care exploataţia cedentului, tatăl beneficiarului reclamant, depăşea limita maximă a Unităţii de Dimensiune Economică, neîndeplinind cerinţa esenţială impusă de Ghidul solicitantului, de a se înscrie cel mult în categoria unei exploataţii medii ca dimensiune. Totodată, din probatoriul administrat în cauză a reieşit că pe parcursul desfăşurării activităţii s-au păstrat relaţii de colaborare economică, având în vedere că saivanul pentru oi nu a fost partajat în mod efectiv. De asemenea, constituie un indicator de natură a susţine existenţa elementului subiectiv şi faptul că B. a efectuat plata sumei de 39.021,01 RON pentru un teren achiziţionat de reclamantul C., chiar dacă, ulterior controlului, dorind a se înlătura orice dubiu, s-a efectuat încă o plată către vânzător din contul personal al reclamantului.

În raport cu această situaţie de fapt, sunt nerelevante susţinerile recurentului referitoare la îndeplinirea obiectivelor asumate prin cererea de finanţare, dată fiind nerespectarea condiţiilor contractuale de finanţare şi care au condus, în mod firesc, la măsurile adoptate prin procesul-verbal contestat.

În consens cu cele constatate de instanţa de fond, Înalta Curte observă că actele administrative emise de intimată se bucură de legalitate şi temeinicie, neregula constatată fiind justificată de situaţia de fapt concretă ce rezultă din probele administrate în cauză.

Ca atare, nefiind fondate criticile recurentului, prezentul recurs nu poate conduce la reformarea hotărârii instanţei de fond.

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că prezentul recurs este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 şi disp. art. 496 C. proc. civ., va dispune respingerea acestuia, cu consecinţa menţinerii sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant PFA A. împotriva sentinţei civile nr. 1364 din 12 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2020.