Rural development grant: contractual execution deadlines override transitional PNDR 2014–2020 cutoff for second payment claim

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2017 reclamantul A. Persoană Fizică Autorizată a chemat în judecată pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale solicitând anularea Deciziei nr. 4124/17.02.2017 de soluţionare a Contestaţiei 2/27.01.2017 înregistrată la A.F.I.R. cu nr. 861/27.01.2017, decizie comunicată la data de 27.02.2017, prin care s-a respins contestaţia împotriva Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 12.01.2017, privind proiectul A. P.F.A. cu denumire "Instalarea tânărului fermier A.", prin Măsura 112 -Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri, înregistrat la A.F.I.R. cu nr. 1269/17.01.2017, recunoaşterea dreptului de a încasa tranşa a doua din finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin sentinţa civilă nr. 80 din 18 iunie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a dispus anularea Deciziei nr. 4124/17.02.2017 de soluţionare a Contestaţiei 2/27.01.2017 şi a Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 12.01.2017, privind proiectul A. P.F.A. cu denumire "Instalarea tânărului fermier A.", prin Măsura 112 - Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri, înregistrat la A.F.I.R. cu nr. 1269/17.01.2017, a respins restul pretenţiilor reclamantului şi a obligat pârâta la plata către reclamantul A. Persoană Fizică Autorizată a sumei de 1550 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate şi invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac şi casarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivarea căii de atac, în esenţă, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în sensul că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că cererea de plată pentru tranşa a II-a din finanţarea acordată prin Măsura 112 a fost depusă în termen, în condiţiile în care toate plăţile decurgând din PNDR 2007-2013 au fost încheiate la data de 31.12.2015, autoritatea nemaiputând efectua plăţi după această dată.

A mai arătat că procedura de tranziţie reglementată prin capitolul 19.1 din PNDR 2014-2020 impunea respectarea termenului maxim de 31.12.2016, aspect adus la cunoştinţa intimatului-reclamant.

De asemenea, în opinia recurentei-pârâte, cererea de plată trebuia depusă cel mai târziu cu 90 de zile înainte de împlinirea termenului de 31.12.2016, fiind greşită interpretarea instanţei de fond cu privire la aplicabilitatea în cauză a termenului de graţie de 15 zile.

Întrucât nu a fost respectat termenul pentru depunerea cererii de plată aferentă tranşei a II-a, autoritatea recurentă a săvârşit o neregulă cu privire la executarea contractului, impunându-se restituirea integrală a sumelor primite cu titlu de finanţare nerambursabilă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la data de 26.10.2018, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate.

În esenţă, a arătat că, potrivit noilor reglementări invocate de către autoritatea recurentă, respectiv Capitolul 19.1 - Dispoziţii tranzitorii din cadrul PNDR 2014-2020, art. 3 din Regulamentul (UE) 1310/2013 şi art. 16 din Regulamentul UE 807/2014, este stabilită o dată limită pentru depunerea celei de-a doua cereri de plată de către beneficiar şi un termen maxim pentru efectuarea plăţii de către autoritatea contractantă.

Totodată, potrivit Manualului de Procedură Autorizare Plăţi, fiecare solicitant beneficiază de un termen de graţie de 15 zile lucrătoare calculate începând cu ultima zi prevăzută în contract pentru depunerea cererii de plată pentru tranşa a doua (17.11.2016), iar intimatul-reclamant a depus dosarul complet pentru aprobarea modificării datei de depunere a cererii pentru plata celei de-a doua tranşe din finanţarea nerambursabilă la data de 05.12.2016, în condiţiile în care ultima zi în care putea fi depusă Declaraţia de Eşalonare a Depunerii Dosarelor Cererilor de Plată Rectificată (Formularul AP 0.1 - M 112, 41) era 12.12.2016, motiv pentru care în mod corect a constatat instanţa de fond că experţii din cadrul 3. J.F.I.R. Iaşi au procedat nelegal la respingerea cererii ca fiind tardiv formulată şi au demarat procedura întocmirii I.R.D.0.1 nr. 1831/03.11.2016.

Intimatul -reclamant a invocat şi imposibilitatea obiectivă de a se conforma acestei notificări, căci activitatea corespunzătoare domeniului în care a obţinut ajutorul financiar nerambursabil (înmulţirea familiilor de albine, recoltarea şi comercializarea producţiei apicole) presupune respectarea unor proceduri specifice şi o ciclicitate a fenomenelor reproductive care nu poate fi accelerată în mod artificial, fapt pentru care ţintele prestabilite ale Planului de afaceri nu puteau în mod obiectiv să fie atinse mai devreme de luna noiembrie, acesta fiind şi motivul pentru care termenul de 33 de luni de la data semnării Contractului de finanţare pentru depunerea celei de-a doua cereri de plată a constituit un factor esenţial în configurarea duratei de execuţie.

5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia din 6.12.2018 a completului investit cu soluţionarea cauzei, a fost fixat termen de judecată în şedinţă publică, fără a mai parcurge procedura de filtrare a recursului, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate în raport de criticile formulate, apărările din întâmpinare şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Intimatul-reclamant A. Persoană Fizică Autorizată a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, decizia nr. 4127/17.02.2017 prin care autoritatea recurentă a respins contestaţia administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatare nr. x/17.01.2017 prin care s-a constituit în sarcina intimatului-reclamant un debit în cuantum de 42.924,60 RON.

Neregula constatată în actele administrative contestate vizează conduita intimatului-reclamant în derularea contractului de finanţare nr. x/17.02.2014 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri pentru proiectul "Instalarea tânărului fermier A.", în sensul că, prin nedepunerea celei de-a doua cereri de plată în termenul legal beneficiarul nu a realizat proiectul în conformitate cu descrierea acestuia în cererea de finanţare.

Soluţionând cauza, prima instanţă a găsit fondate criticile de nelegalitate invocate de intimatul-reclamant cu referire la depunerea cererii de plată în termenul legal, motiv pentru care a anulat actele administrativ fiscale contestate şi a respins pretenţiile intimatului-reclamant cu privire la recunoaşterea dreptului de a încasa tranşa a doua din finanţarea nerambursabilă.

Soluţia instanţei de fond este însuşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente situaţiei de fapt.

Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

În fapt, între Agenţia pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (actuala Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale) şi PFA A. a fost încheiat Contractul de Finanţare nr. x/17.02.2014 având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului "Instalarea tânărului fermier A.."

Potrivit Contractului menţionat, art. 3 Autoritatea Contractantă s-a angajat să acorde reclamantului un sprijin financiar nerambursabil sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri de maximum 71.536,00 RON, echivalentul a maxim 16.000 Euro astfel:

"Prima tranşa de maximum 9.600 Euro echivalentul a maxim 42.922,00 RON, reprezentând 60% din valoarea totală prevăzută la art. 3 alin. 1.

A doua tranşa de maximum 6.400 Euro echivalentul a maxim 28.614,00 RON reprezentând 40% din valoarea totală prevăzută la art. 3 alin. 1."

Potrivit art. 1 alin. 2 din Contractul de finanţare, beneficiarului i se va acorda finanţarea nerambursabilă în termenii şi condiţiile stabilite în acest Contract, care este constituit din Contractul Cadru şi anexele acestuia, pe care Beneficiarul declară că le cunoaşte şi le acceptă.

Potrivit art. 2 alin. 1 din Contractul de finanţare termenul de execuţie este de 36 de luni de la data semnării acestuia de ambele părţi, adică până la data de 17.02.2017.

Termenul de implementare a fost stabilit însă la 33 de luni de la data semnării contractului, respectiv până la data de 17.11.2016 pentru a putea fi respectat termenul de 90 de zile calendaristice de la data depunerii Dosarului Cererii de Plată necesar verificării şi plăţii. În acest sens dispoziţiile art. 4 alin. (4) prevăd că a doua cerere de plată se depune în maxim 33 de luni de la data semnării Contractului de finanţare după verificarea îndeplinirii tuturor acţiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare şi reprezintă 40% din valoarea prevăzută la articolul 3(1), iar plata se va efectua în maxim 90 de zile de la data declarării conformităţii cererii de plată de către Autoritatea Contractantă.

Prin Actul adiţional nr. x/25.01.2016 întocmit în conformitate cu "ANEXA 1 -4.5 Act adiţional 112, 411 - 112" din Manualul operaţional de procedură privind tranziţia angajamentelor legale de finanţare încheiate potrivit PNDR 2007 - 2013 pentru finanţare PNDR 2014 - 2020, aprobat prin Ordinul MADR nr. 2228/2015 cu completările şi modificările ulterioare, a fost doar aprobată continuarea implementării proiectului "Instalarea tânărului fermier A." aferent Contractului de finanţare nr. x/17.02.2014 şi depunerea tranşelor de plată, în vederea decontării în cadrul PNDR 2014 - 2020 în baza Contractului de finanţare nr. x/17.02.2014.

Din cuprinsul actului adiţional încheiat de către părţi rezultă că părţile contractante au convenit doar asupra continuării implementării proiectului aferent contractului de finanţare şi depunerii cererilor de plată în vederea decontării acestora în cadrul PNDR 2014-2020, toate celelalte condiţii ale contractului de finanţare rămânând neschimbate.

Susţinerile recurentei-pârâte în sensul că prin actul adiţional s-a aprobat continuarea implementării proiectului, doar în condiţiile în care se respectă durata de execuţie maximă de 31.12.2016 nu pot fi primite, de vreme ce actul adiţional nr. x/25.01.2016 nu conţine nicio dispoziţie cu privire la execuţia contractului de finanţare.

Prin urmare, în mod corect a reţinut judecătorul fondului, că raportat la durata de execuţie a Contractului de finanţare, prevăzută a se întinde până cel mai târziu în data de 17.02.2017 reclamantul avea obligaţia depunerea cererii de plată pentru tranşa a doua din finanţarea acordată prin Măsura 112 până la data de 17.11.2016, la care se poate adăuga un termen de graţie de 15 zile lucrătoare, adică până la data de 12.12.2016.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că, termenul de graţie de 15 zile lucrătoare este prevăzut de Manualul de procedură autorizare plăţi în favoarea beneficiarului şi se calculează începând cu ultima zi prevăzută în contract pentru depunerea cererii de plată.

În speţă, intimatul-reclamant a depus cererea de plată pentru tranşa a II-a la data de 5.12.2016, situându-se în termenul legal, în condiţiile în care ultima zi în care putea fi depusă cererea de plată era 12.12.2016.

Înalta Curte apreciază ca nefondate şi criticile vizând nerespectarea termenului de 30.09.2016, apreciat de autorităţi ca termen limită pentru depunerea cererii de plată.

Aceasta întrucât, conform contractului de finanţare şi actului adiţional încheiat de către părţi, termenul de implementare stabilit a fost de 33 de luni calendaristice, respectiv până la data de 17.11.2016.

Se impune precizarea că, potrivit art. 1270 alin. (1) C. civ. "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante", principiul forţei obligatorii a contractului fiind consacrat printr-o normă juridică imperativă.

Înalta Curte reţine că prevederile Capitolului 19.1 "Dispoziţii tranzitorii" din cadrul PNDR 2014-2020 care reglementează o procedură de tranziţie în cazul contractelor încheiate după 2012 în sensul de a se încadra în termenul limită de 31.12.2016 nu pot avea efectul juridic invocat de recurenta-pârâtă în sensul modificării termenului de execuţie al contractului de finanţare, de vreme ce modificarea duratei de execuţie se poate realiza doar printr-un act adiţional la contractul de finanţare încheiat în condiţiile legii, modificare ce nu a intervenit în cauza dedusă judecăţii.

Tot astfel, nici dispoziţiile art. 4 alin. (3) din contractul de finanţare prin care se reglementează în favoarea autorităţii un termen de 90 de zile pentru verificarea şi plata unei cereri nu pot conduce la concluzia modificării termenului de execuţie, întrucât, aşa cum rezultă din considerentele expuse termenul de implementare poate fi modificat doar prin acordul părţilor.

În condiţiile în care noile reglementări prevăd un termen limită pentru efectuarea plăţilor, autoritatea contractantă este cea obligată să verifice conformitatea cererilor de plată depuse în termenul legal, astfel încât să se încadreze în termenul limită de efectuare a plăţilor finale.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar reţine că atâta timp cât reclamantul a depus în termenul stabilit prin contract documentele justificative în vederea finalizării proiectului şi plăţii celei de a doua tranşe, nu poate fi reţinută o neregulă în accepţiunea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi a dispoziţiilor art. 16 din Contract şi nu se justifică stabilirea în sarcina acestuia a unei creanţe bugetare de 42.921,60 RON.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte în baza art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat.

Reţinând culpa procesuală a recurentei-pârâte, în baza art. 451 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, împotriva sentinţei nr. 80 din 18 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.