Jurisdictional competence for appeals against civil judgments on public procurement contract execution

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 la data de 17.07.2019 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta A. S.R.L., în faliment, prin B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Şoimuş, prin Primar, obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 3.396.135,16 RON, TVA inclus în contul de lichidare al S.C. A. S.R.L., nr. x, cu titlu de contravaloare lucrări executate de reclamantă şi rămase neachitate, conform facturii seria x nr. x/13.06.2016; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.025.976,54 RON, reprezentând dobândă legală calculată de la data scadenţei 13.07.2016 şi până la de 11.07.2019 (data prezentei cereri) şi ulterior până la data plăţii, precum şi cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 64 lit. b) şi g) din Legea nr. 85/2014, art. 1350, 1357-1359 C. civ., art. 1851, 1874-1880 C. civ., art. 663 C. proc. civ.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 171/CA/2020 pronunţată de secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Hunedoara a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta UAT Comuna Şoimuş, prin Primar prin întâmpinare.

A fost admisă acţiunea înaintată de reclamanta A. S.R.L., în faliment, prin B., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Şoimuş, prin Primar şi, în consecinţă:

- a fost obligată pârâta la plata sumei de 3.396.135,16 RON, TVA inclus în contul de lichidare al S.C. A. S.R.L., cu titlu de contravaloare lucrări, conform facturii seria x nr. x/13.06.2016 şi

- a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.025.976,54 RON, reprezentând dobândă legală, calculată de la data scadenţei 13.07.2016 şi până la data plăţii efective a datoriei către reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Şoimuş iar, prin Decizia nr. 307/2020 pronunţată de secţia a II-a Civilă a Curţii de Apel Alba Iulia, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale funcţionale a acestei secţii şi, în consecinţă a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului formulat de U.A.T comuna Şoimuş împotriva sentinţei nr. 171/CA/2020 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia.

Pentru a pronunţa această decizie, secţia a II-a civilă a Curţii de Apel a reţinut că Tribunalul Hunedoara a soluţionat cauza în complet specializat în litigii de contencios administrativ, or în recurs nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată, calea de atac fiind greşit îndreptată la secţia comercială, pentru judecarea recursului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal la data de 27.11.2020, sub acelaşi nr. de dosar.

Curtea a pus în discuţie excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba-Iulia în soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 171/2020 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia II civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciind că este competentă să soluţioneze prezenta cauză, secţia a II-a civilă a acestei instanţe.

Prin Decizia nr. 67/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Şoimuş prin primar împotriva sentinţei nr. 171/CA/2020 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. x/2019 în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.R.L. în faliment, prin B., în favoarea secţiei a II- a Civilă a Curţii de Apel Alba Iulia.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă potrivit art. 136 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 2 din Noul C. proc. civ. şi a suspendat judecata prezentei cauze potrivit art. 134 din Noul C. proc. civ. până la soluţionarea conflictului de competenţă.

De asemenea, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal cu soluţionarea prezentului conflict de competenţă.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând existenta unui conflict negativ de competenţa între cele două secţii, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeasi pricină, în temeiul dispozitiilor art. 135 alin. (1) si (4) C. proc. civ., a pronuntat regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curtii de Apel Alba Iulia, sectia a II a Civilă, competenta functională de solutionare a cauzei, pentru urmatoarele considerente:

Sub aspect funcţional, fiecare categorie de instanţe are anumite atribuţiuni jurisdicţionale, iar sub aspect procesual, în raport cu natura şi obiectul litigiului sau, atunci când este cazul, şi a valorii interesului litigios, fiecare instanţă este în drept să soluţioneze anumite cauze. Datorită acestui dublu aspect, competenţa materială este funcţională (rationae oficii) şi procesuală. Competenţa materială, fiind de ordine publică, este reglementată prin norme juridice

În măsura în care la instanta, determinată în functie de competenta materială functională, functionează sectii specializate sau complete specializate, pentru determinarea competentei sectiei sau completului specializat competent sa solutioneze cauza trebuie pornit de la natura litigiului dedus judecăţii. În respectarea principiului disponibilitatii, în virtutea caruia reclamantul este cel care stabileste cadrul procesual, inclusiv temeiul cererii sale, instanta de judecată trebuie sa respecte limitele investirii sale.

În cauză, verificând actele din dosar, se constată că, în ceea ce priveşte creanţa invocată de reclamantă, acesta izvorăşte din Contractul de Lucrări nr. x/24.04.2014 încheiat între UAT Comuna Şoimuş, în calitate de achizitor şi societatea Construcţii 5 Vest S.R.L., în calitate de executant, contract încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.

Mai este de menţionat că, în data de 21.08.2015 între executantul iniţial societatea Construcţii Vest S.R.L. şi reclamanta S.C. A. S.R.L., s-a încheiat contractul de antrepriză nr. x/2015, în baza căruia reclamanta s-a obligat să finalizeze lucrările ce au format obiectul contractului iniţial nr. x/2014 încheiat între Comuna Şoimuş - autoritate contractantă - şi S.C. Construcţii 5 Vest S.R.L. - executant .

Or, creanţa pretinsă de reclamantă şi consemnată în factura nr. x/13.06.2016 îşi are izvorul în Contractul de Lucrări nr. x/24.04.2014, încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 prin contractele de achiziţie publică, astfel că acţiunea priveşte executarea unui contract de achiziţie publică ceea ce atrage competenţa instanţei civile de drept comun.

Având în vedere că litigiul are ca obiect o acţiune ce decurge din executarea unui contract de achiziţie publică, spunem că sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile speciale ale Legii nr. 101/2016.

Chiar instanţa civilă de drept competentă să soluţioneze acţiunea reclamantei, secţia a II a Tribunalului Hunedoara, a privit acţiunea reclamantei ca un litigiu în pretenţii izvorât din neexecutarea unui contract de achiziţie publică.

Mai mult decât atât, recursul este formulat împotriva unei sentinţe prin care s-a soluţionat un litigiu ce priveşte executarea unui contract de achiziţie publică, caz în care devin aplicabile prevederile art. 53 alin1 indice 1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, aşa cum a fost acest text de lege modificat de Legea nr. 212/2018, având în prezent următoarea redactare: "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".

Este adevărat că dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 reglementează competenţa materială procesuală a instanţei care soluţionează calea de atac a recursului, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice, însă aceste prevederi sunt aplicabile litigiilor soluţionate în prima instanţă de secţia de contencios administrativ a tribunalelor.

Mai mult, art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 menţionează doar faptul că litigiile privind executarea contractelor de achiziţie publică se vor judeca de instanţele civile de drept comun, însă nu şi după regulile civile de drept comun.

De altfel, în ceea ce priveşte competenţa funcţională, acest aspect a fost tranşat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui conflict de competenţă ivit între secţia civilă şi cea de contencios administrativ, stabilind corecta competenţă de soluţionare a recursului în favoarea secţiei civile.

Trimiterea la dispoziţiile dreptului comun cuprinsă în modificarea intervenită prin Legea nr. 212/2018 vizează exclusiv normele de reglementare a competenţei materiale (funcţională şi procesuală) a instanţei civile competente să soluţioneze litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, fără ca această trimitere să poată fi extinsă implicit şi asupra căii de atac sau procedurii de judecată de drept comun în materie civilă, în condiţiile în care prevederile cuprinse în Legea nr. 101/2016 sunt norme speciale, nu numai prin raportare la procedura de drept comun în materie civilă, ci chiar şi prin raportare la dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Ca atare, prin modificările aduse prin Legea 212/25.07.2018, art. 53 alin. (1) din Legea 101/2016 a păstrat competenţa de soluţionare în favoarea instanţelor de contencios administrativ în ceea ce priveşte litigiile care au ca obiect procesele şi cererile privind anularea sau nulitatea contractelor administrative, iar în ceea ce priveşte procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative, competenţa de soluţionare a acestor cauze a fost atribuită instanţelor civile de drept comun, prin introducerea articolului 53 alin. (1)/1.

Aşadar, dacă legiuitorul a înţeles să stabilească în mod expres competenţa de soluţionare în primă instanţă a litigiilor decurgând din executarea contractelor administrative în favoarea instanţei civile de drept comun, este evident că şi calea de atac va fi de competenţa secţiei sau completului corespunzător de la instanţa mai mare în grad, cu respectarea normelor de competenţă materială procesuală.

În acest sens şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Decizia 18/2016) a reţinut că, potrivit dispoziţiilor procedurale în vigoare, criteriile de determinare a competenţei materiale sunt instituite după natura, obiectul sau valoarea pretenţiei, iar această competenţă se păstrează în mod corespunzător şi în căile de atac.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe recurentul-pârât UAT Comuna Şoimuş şi pe intimata-reclamantă A. S.R.L., în faliment, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe recurentul-pârât UAT Comuna Şoimuş şi pe intimata-reclamantă A. S.R.L., în faliment, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 aprilie 2021.