Reimbursement of VAT on EU-funded projects: statutory obligation of managing authority under structural fund regulations and admissibility of eventual damages for failure to contest intermediary decisions

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta Organizaţia Salvaţi Copiii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, să dispună obligarea pârâtului la rambursarea sumelor de:

(i) 312.964 RON - reprezentând partea din bugetul naţional aferentă cererii de rambursare nr. x, care trebuia sa fie suportată de Ministerul Educaţiei pentru finanţarea proiectului "Tinerii împotriva violenţei conform acordului de parteneriat;

(ii) 31.980 RON - reprezentând contravaloare taxă pe valoarea adăugată, proporţional cu suma care a fost aprobată la rambursare din fonduri nerambursabile urmare a cererii de rambursare nr. x;

(iii) 103.252 RON - reprezentând contravaloare taxă pe valoarea adăugată, proporţional cu suma care a fost aprobată la rambursare din fonduri nerambursabile urmare a cererii de rambursare nr. x şi

(iv) obligarea la plata sumei de 71.869,49 RON reprezentând prejudiciul cauzat prin necontestarea sumelor respinse la rambursare conform Scrisorii-standard de informare nr. x/12.11.2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4179 din data de 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

- a constatat că reclamanta a renunţat la judecarea primului capăt de cerere;

- a admis, în parte, acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta Organizaţia Salvaţi Copiii, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, având ca obiect "pretenţii", astfel:

- a obligat pârâtul la rambursarea sumelor de 31.980 RON, respectiv 103.252 RON, reprezentând TVA aferentă cererilor de rambursare nr. x şi 3;

- a respins restul pretenţiilor reclamantei.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţei nr. 4179 din data de 21 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanta Organizaţia Salvaţi Copiii şi pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale.

1. Reclamanta Organizaţia Salvaţi Copiii declarat recurs împotriva sentinţei nr. 4179 din data de 21 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal de contencios administrativ şi fiscal prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea în totalitate a acţiunii formulate, inclusiv a capătului de cerere privind obligarea Ministerului Educaţiei Naţionale la plata sumei de 71.869,49 RON reprezentând prejudiciul cauzat prin necontestarea sumelor respinse la rambursarea finală.

În drept, recurenta-reclamantă a criticat sentinţa atacată invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, reclamanta a invocat, în esenţă, următoarele critici:

- prejudiciul suferit de reclamantă are un caracter cert, constând în pierderea unei şanse reale şi serioase, prin contestarea tardivă de către pârât a neadmiterii în integralitate ca eligibile a cheltuielilor aferente cererii finale de rambursare, iar răspunderea civilă poate fi angajată în cazul în care se constată dispariţia posibilităţii reale care putea să ducă la realizarea acelei şanse;

- suma de 71.869,49 RON nu a fost validată de OIPOSDRU pe criterii obiective şi rezonabile, ci datorită unor erori ale organismului intermediar, respectiv omisiunea observării unor documente deja anexate cererii de rambursare ori neobservarea respectării de către reclamantă a unui termen pentru primirea ofertelor, astfel încât reclamanta avea şanse mai mult decât rezonabile de a obţine rambursarea cheltuielilor declarate neeligibile prin Scrisoarea de informare, ca urmare a contestării acesteia.

În susţinerea recursului, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

2. Pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 4179 din data de 21 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal de contencios administrativ şi fiscal prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În drept, recurentul-pârât a criticat sentinţa instanţei de fond invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a invocat, în esenţă, următoarele critici:

- pârâtul nu are calitate procesuală pasivă deoarece contravaloarea TVA-ului a cărei rambursare se cere nici nu a fost finanţată prin contractul de finanţare şi nici nu a fost virată până în prezent pârâtului, astfel încât acesta să poată pună în executare sentinţa recurată;

- nici din contractul de finanţare, nici din acordul de parteneriat, nu rezultă obligaţia pârâtului la plata contravalorii T.V.A. aferentă cheltuielilor desfăşurate de reclamant în cadrul proiectului;

- sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii şi este dată cu încălcarea normelor de drept material, deoarece în prima parte a considerentelor se reţine că pârâtul ar fi trebuit sa facă demersuri pentru încheierea actului adiţional, prin aplicarea unor prevederi legale ulterioare încheierii contractului de finanţare, iar ulterior se susţine că în cauza de faţă sunt aplicabile prevederile în vigoare la data contractului, respectiv prevederile O.G. nr. 29/2007, modificată prin O.G. nr. 19/2008;

- pârâtul nu a primit din partea reclamantei solicitări de încheiere a a unui act adiţional cu privire la restituirea T.V.A.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 2 noiembrie 2017, intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.

Intimatul-pârât a susţinut că nu a fost dovedit caracterul cert al prejudiciului şi raportul de cauzalitate între conduita sa şi acest prejudiciu, reclamanta rezumându-se doar la a invoca omisiunea pârâtului de a contesta în termen scrisoarea de informare, iar, subsecvent, decizia de respingere ca tardivă.

În apărare, intimatul-pârât a depus la dosar înscrisuri.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 8 noiembrie 2017, intimata-reclamantă Organizaţia Salvaţi Copiii a solicitat respingerea recursului declarat de pârât, ca nefondat.

Intimata-reclamantă a susţinut că, în absenţa unor raporturi contractuale stabilite cu AMPOSDRU, unica entitate de la care ar fi putut solicita restituirea TVA-ului aferent cheltuielilor avansate în implementarea proiectului şi declarate eligibile pentru rambursare este recurentul pârât Ministerul Educaţiei.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

1. În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta Organizaţia Salvaţi Copiii, Înalta Curte reţine că acest recurs este nefondat, pentru următoarele considerente:

În baza dispoziţţiilor art. 1082 C. civ. (1864), în vigoare la data încheierii acordului de parteneriat nr. x/26.09.2008, debitorul este obligat la plata de daune-interese pentru neexecutarea unei obligaţii contractuale.

Una din condiţiile răspunderii civile este existenţa unui prejudiciu cert, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare.

În jurisprudenţă şi doctrină s-a reţinut, în mod constant, că prejudiciul este cert dacă este actual sau viitor, respectiv prejudiciul care, deşi nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor.

Spre deosebire de prejudiciul viitor, nu poate fi considerat cert prejudiciul eventual, care nu este sigur şi nu poate justifica acordarea de despăgubiri.

Instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că reclamanta a invocat doar contestarea tardivă de către pârât a neadmiterii în integralitate a cheltuielilor aferente cererii finale de rambursare, fără a dovedi că prejudiciul se va produce sigur în viitor, respectiv că aceste cheltuieli în cuantum de 71.869,49 RON sunt eligibile.

Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei-reclamante privind împrejurarea că aceste cheltuieli nu au fost considerate eligibile datorită unor erori ale OIPOSDRU nu au fost dovedite iar prejudiciul invocat de aceasta este un prejudiciul eventual care nu poate justifica acordarea de despăgubiri.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că respingerea cererii privind obligarea pârâtului la plata sumei de 71.869,49 RON, reprezentând prejudiciul cauzat prin necontestarea sumelor respinse la rambursarea finală, nu este rezultatul unei greşite interpretări sau aplicări a dispoziţiilor de drept material incidente în cauză.

2. În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, Înalta Curte reţine că acest recurs este nefondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor structurale, a prefinanţării şi a cofinanţării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul naţional de dezvoltare, în bugetul instituţiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, forma în în vigoare la data încheierii acordului de parteneriat nr. x/26.09.2008:

"Art. 5. Sumele aferente contribuţiei publice naţionale pentru fiecare program operaţional se cuprind astfel:

1. În bugetul Ministerului Economiei şi Finanţelor - Acţiuni generale în poziţia globală distinctă denumită "Cofinanţarea asistenţei financiare nerambursabile postaderare de la Comunitatea Europeană" pentru:

(...)

e) sumele pentru acoperirea plăţii taxei pe valoarea adăugată aferente cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanţate din instrumente structurale în cadrul programelor operaţionale.

(...)

Art. 9.

(1) Se autorizează Ministerul Economiei şi Finanţelor să repartizeze şi să introducă în volumul şi în structura bugetelor ordonatorilor principali de credite cu rol de autorităţi de management, la propunerea acestora, modificările determinate de utilizarea sumelor prevăzute la art. 5 pct. 1 şi să efectueze, după caz, plăţi din această poziţie de cheltuieli.

(...)

(3) Sumele prevăzute la art. 5 pct. 1 lit. e) se acordă, prin plată directă sau plată indirectă, următorilor beneficiari: autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, unităţi subordonate sau în coordonarea acestora, organisme neguvernamentale nonprofit, de utilitate publică, cu personalitate juridică, care funcţionează în domeniul dezvoltării regionale, organisme neguvernamentale nonprofit, cu personalitate juridică (...)".

Potrivit dispoziţţiilor art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

În cauza dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la rambursarea TVA în baza acordului de parteneriat nr. x/26.09.2008 şi a dispoziţilor art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 29/2007.

În consecinţă, pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, autoritate de management în proiectul care face obiectul contractului de finanţare nr. x/25.09.2008 şi acordului de parteneriat nr. x/26.09.2008, are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Obligaţia pârâtului la plata contravalorii T.V.A. aferentă cheltuielilor desfăşurate de reclamant în cadrul proiectului rezultă din dispoziţile art. 5 pct. 1 lit. e) şi art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 29/2007, precum şi din scrisorile standard de informare emise de OIPOSDRU sub nr. x/17.06.2013, aferentă cererea de rambursare nr. x, şi sub nr. x/09.10.2015, aferentă cererea de rambursare nr. x

Cu privire la actul adiţional la contractul de finanţare, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, că nu exista obligativitatea încheierii unui act adiţional cu privire la restituirea T.V.A. pentru contractele de finanţare încheiate sub imperiul reglementărilor din O.G. nr. 29/2007, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 19/2008.

Înalta Curte mai reţine că o astfel de obligaţie exista, în baza Instrucţiunii nr. 12 din 2010 privind plata de către AMPOSDRU a contravalorii taxei pe valoarea adăugată plătite, aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanţare prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, numai în cazul contractelor de finanţare încheiate anterior datei de 27 iulie 2008, data intrării în vigoare a O.G. nr. 19/2008 care a modificat dispoziţiile art. 5 pct. 1 lit. e) din O.G. nr. 29/2007.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de drept material incidente în cauză.

Instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că pârâtul nu a contestat răspunsul OIPOSDRU în ceea ce priveşte condiţionarea rambursării TVA de încheierea actului adiţional, motiv pentru a considerat întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la rambursarea TVA aferentă cheltuielilor eligibile din cererile de rambursare nr. x şi nr. 3.

Instanţa de fond a mai reţinut că pârâtul, în măsura în care ar fi apreciat, la momentul adoptării Instrucţiunii nr. 12 din 2010, că aceasta este aplicabilă contractului de finanţare, avea posibilitatea să iniţieze demersurile necesare în vederea încheierii actului aditional la acest contract.

În consecinţă, contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte constată că sentinţa atacată nu cuprinde motive contradictorii, în sensul că din unele ar rezulta temeinicia pretenţiilor supuse judecăţii, iar din altelele netemeinicia acestora.

3. Pentru aceste considerente, reţinând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta Organizaţia Salvaţi Copiii şi de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, ambele împotriva sentinţei civile nr. 4179 din data de 21 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2020.