Competence of courts in administrative litigation involving co-plaintiffs with different domiciles
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by affirming the competence of the Constanţa Tribunal (Administrative Section) to hear the case, thereby rejecting the Bucharest Tribunal’s declination. The dispute involved a challenge to a local council decision approving an urban planning detail plan, which multiple co-claimants alleged infringed their communal usage rights and ownership titles; the Constanţa Tribunal had initially severed the claims of co-plaintiffs residing outside its territory (Piteşti and Bucharest) based on exclusive territorial competence. Relying on the Civil Procedure Code’s rules on optional joint litigation and the principle of prorogation, the court determined that because the claims shared a common cause and legal interest, the court of the primary co-plaintiff’s domicile retained competence for all parties, rendering the territorial exclusivity rule under the Administrative Litigation Law inapplicable to severed claims in this context.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 59 din C. proc. civ, art. 28 din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Competence of courts in administrative litigation involving co-plaintiffs with different domiciles: The dispute involved a challenge to a local council decision approving an urban planning detail plan, which multiple co-claimants alleged infringed their communal usage rights and ownership titles; the Constanţa Tribunal had initially severed the claims of co-plaintiffs residing outside its territory (Piteşti and Bucharest) based on exclusive territorial competence. Relying on the Civil Procedure Code’s rules on optional joint litigation and the principle of prorogation, the court determined that because the claims shared a common cause and legal interest, the court of the primary co-plaintiff’s domicile retained competence for all parties, rendering the territorial exclusivity rule under the Administrative Litigation Law inapplicable to severed claims in this context.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited for the court's authority to establish jurisdiction and resolve the negative conflict of competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 27.05.2020 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., Asociaţia de Proprietari nr. 450 bl. PA4 bl. PA5 şi Asociaţia de Proprietari nr. 450 bl. PA6A bl. PA6B în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Constanţa a solicitat anularea HCLM Constanţa nr. 100/28.02.2005 privind aprobarea documentaţiei Plan Urbanistic de Detaliu- Imobil 2S+P+18E locuinţe şi restaurant, str. x, pe terenul în suprafaţă de 2950 mp proprietate particulară S.C. M. S.R.L., identificat cu nr. cadastral x UAT Constanţa şi a oricăror acte administrative subsecvente.
Pe cale de excepţie, reclamanţii au invocat şi nulitatea titlului M. S.R.L. asupra terenului situat în Constanţa, str. x, jud. Constanţa şi a tuturor titlurilor anterioare, aparţinând autorilor M. S.R.L., de la data la care terenul a părăsit patrimoniul municipiului Constanţa.
Prin încheierea de şedinţă din data de 14 septembrie 2020 a fost disjunsă cererea formulată de reclamantul H. (domiciliat în Piteşti) şi cererea formulată de reclamantul I. (domiciliat în Bucureşti), în raport cu acesta din urmă fiind format dosarul nr. x/2020, care face obiectul prezentului regulator de competenţă.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1125 din data de 14 septembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020 s-a admis excepţia necompetentenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a acţiunilor în contencios administrativ în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 6137 din data de 19 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a tribunalului, şi s-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Constanţa.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei privind pe reclamantul I., în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local al Municipiului Constanţa.
A fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin natura pretenţiei dedusă judecăţii, operează o prorogare de competenţă în favoarea Tribunalului Constanţa.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea de anulare a HCLM Constanţa nr. 100/28.02.2005 privind aprobarea documentaţiei Plan Urbanistic de Detaliu - Imobil 2S+P+18E locuinţe şi restaurant, str. x, pe terenul în suprafaţă de 2950 mp proprietate particulară S.C. M. S.R.L., identificat cu nr. cadastral x UAT Constanţa şi a oricăror acte administrative subsecvente şi cererea prin care, pe cale de excepţie, s-a invocat nulitatea titlului M. S.R.L. asupra terenului care face obiectul HCML.
Acţiunea a fost formulată în cadrul dosarului nr. x/2020 de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi Asociaţia de Proprietari nr. 450 bl. PA4 bl. PA5 şi Asociaţia de Proprietari nr. 450 bl. PA6A bl. PA6B.
Tribunalul Constanţa a disjuns prin încheierea din data de 14 septembrie 2020 acţiunile formulate de reclamanţii H. şi I., cu privire la care a invocat necompetenţa teritorială în condiţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, declinând cauzele în favoarea instanţelor de la domiciliile acestora.
Reţine Înalta Curte că dispoziţiile art. 59 din C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă, aplicabile în condiţiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, prevăd că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.
Reclamanţii sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra apartamentelor situate într-un imobil, invocând vătămarea, prin actul urbanistic emis de autoritatea publică locală, a dreptului de folosinţă comună asupra blocului de locuinţe, cu referire la circulaţia publică/căile de acces, spaţiile plantate, parcaje, locurile de joacă şi relaxare, precum şi încălcarea principiilor activităţii de urbanism, care urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă.
Conform expunerii efectuate, ne aflăm în prezenta coparticipării procesuale subiective cu pluralitate de reclamanţi, având în vedere natura raportului juridic dedus judecăţii, efectele unei eventuale anulări a HCLM Constanta nr. 100/28.02.2005 întinzându-se asupra tuturor reclamanţilor.
În plus, instanţa are în vedere şi împrejurarea că reclamanţii au formulat o plângere prealabilă comună adresată autorităţii pârâte, condiţie de exercitare a acţiunii în contencios administrativ potrivit art. 7 şi 8 din Legea nr. 554/2004.
Cum, în raport de domiciliile coparticipanţilor şi a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Constanţa a fost în mod corect şi legal sesizat, luarea măsurii disjungerii raportului juridic comun, nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite cu soluţionarea acestuia, operând în cauză o prorogare legală de competenţă cu privire la reclamantul I., având domiciliul în Bucureşti.
Mai reţine Înalta Curte că dispoziţiile C. proc. civ., reglementează competenta teritorială în raport de domiciliul/sediul pârâtului, astfel că problema ridicată prin regulatorul de competentă s-a ivit odată cu modificarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin Legea nr. 212/2018.
Însă această modificare, astfel cum se desprinde din nota de fundamentare a Legii nr. 212/2018, precum şi practica ulterioară a instanţelor judecătoreşti privind disjungerea cauzelor cu număr mare de reclamanţi, a avut în vedere realizarea unei distribuţii egale între instanţe aflate pe acelaşi palier, a dosarelor privind litigii de natură salarială ale funcţionarilor publici, în care nu este vorba de drepturi cu cauză comună, ci de drepturi ce decurg din contracte individuale de muncă ale fiecărui reclamant.
4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul I. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Constanţa în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2021.