Jurisdiction over pension recalculation claims: social insurance vs. administrative jurisdiction under Law 127/2019

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Roman prin Ministerul de Finanţe legal reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Reclamanta a precizat că îşi întemeiază dreptul de a chema în judecată Statul Român, prin Ministerul de Finanţe, motivat de refuzul de a respecta Legea nr. 127/08.07.2019, care prevedea punctul de pensiei să fie de 1775 RON de la data de 01.09.2020, în conformitate cu art. 86 lit. b), iar) de la 01.09.2021 art. 86 lit. c),va fi de 1875 RON, apreciind că motivaţia că nu sunt bani pentru pensionarii care au muncit şi achitat lună de lună toate contribuţiile datorate, reţinute pe ştatul de salarii nu poate fi acceptată

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 3281 din data de 22 decembrie 2020, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale invocată prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman prin Ministerul de Finanţe, legal reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această senţinţă, tribunalul a reţinut că refuzul aplicării unui act normativ, de către organe ale puterii executive, se manifestă prin acte administrative sau refuzul de emitere a unor acte administrative de penre in aplicare a legii, ambele conduite fiind supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 43 din data de 10 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti.

S-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Prahova şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că obiectul cauzei nu se încadrează in dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 întrucât în cauză se invocă nerespectarea pretinsului drept al reclamantei de a i se calcula punctul de pensie începând cu data de 01.09.2020 majorat cu 40%, astfel că litigiul se circumscrie materiei asigurărilor sociale.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Prin prezentul demers judiciar reclamanta urmăreşte recalcularea pensiei prin aplicarea Legii nr. 127/08/2019 privind sistemul public de pensii, invocând nerespectarea de către factorii decizionali, a dispoziţiilor care prevăd că punctul de pensie va creste de la data de 01.09.2020 cu 40%.

Obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual reparaţii pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.

Noţiunea de contencios administrativ este definită de legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În speţă, în raportul juridic litigios dintre reclamantă şi autoritate, aceasta din urmă nu acţionează în regim de "putere publică" în accepţiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 127/2019, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuţiei reclamantei la acest sistem.

Constată Înalta Curte că nu se poate vorbi nici de un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât în condiţiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din aplicarea Legii nr. 127/2019, protejarea acestora se poate realiza la cererea părţii vătămate, însă în cadrul unui demers judiciar circumscris jurisdicţiei asigurărilor sociale.

În raport acţiunea formulată, cu respectarea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării litigiului, în primă instanţă, în favoarea secţiei specializate în judecarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale din cadrul tribunalului, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în materie, art. 95 alin. (4) din C. proc. civ. şi art. 141 din Legea nr. 127/2019.

4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanţe în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2021.