Revision motion inadmissible where alleged stamp-duty discrepancy did not establish res judicata contradiction.

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 21.10.2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 621 din 23 septembrie 2019 a Curţi de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018 şi a deciziei civile nr. 1588 din data de 29.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

S-a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziilor atacate şi trimiterea cauzelor spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu obligarea intimaţilor pârâţi la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., apreciind revizuentul că hotărârile atacate sunt contrare deciziei civile nr. 1920 din data de 29.03.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, în sensul că în mod greşit în considerentele deciziei nr. 1588/2019 s-a reţinut că recursul trebuie timbrat cu 340 de RON.

Hotărârea atacată.

Prin decizia nr. 1588 din data de 29.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016 s-a admis excepţia netimbrării cererii.

S-a anulat recursul formulat de A. în contradictoriu cu Universitatea Politehnica din Bucureşti si Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca netimbrat.

Procedura în faţa Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 3202 din data de 7 iulie 2070 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a dispus anularea cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 621 din 23 septembrie 2019 a Curţi de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca netimbrată.

Prin decizia nr. 1423 din data de 9 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de revizuentul A. privind completarea deciziei nr. 3202 din data de 7 iulie 2070 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

S-a acordat termen la data de 20 aprilie 2021 pentru soluţionarea cererii de revizuire având ca obiect decizia nr. 1588 din data de 29.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., admisibilitatea căii de atac, urmează a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 pct. (8) din C. proc. civ., revizuirea se poate cere când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Prin hotărâri potrivnice, se înţeleg acele hotărâri care s-au pronunţat în dosare separate, prin hotărârea celui de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultată din hotărârea pronunţată în primul dosar.

Analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că instituirea acestei ipoteze legale, în care se poate anula o hotărâre a instanţei, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior şi, în cazul efectului pozitiv, instanţa nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situaţii juridice.

Motivarea cererii de revizuire vizează presupusa încălcare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care cuantumul taxei de timbru de 340 de RON stabilită în cadrul dosarului nr. x/2016, în care a fost pronunţată soluţia atacată cu prezenta cerere de revizuire, contravine taxei în cuantum de 100 de RON stabilite în cuprinsul considerentelor deciziei nr. 1920 din data de 29 martie 2018 pronunţate în dosarul nr. x/2016.

În raport de prevederile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., observă Înalta Curte că nu ne aflăm în ipoteza existenţei unor dezlegări date asupra unor puncte litigioase ale procesului care să se opună cu putere de lucru judecat, faţă de a doua hotărâre, a cărei revizuire a fost solicitată, care prin considerente sau dispozitiv i-a dat o rezolvare contrară, conducând astfel la adoptarea unor soluţii care nu se pot concilia.

În acest sens, trebuie menţionat că cele două hotărâri vizează exercitarea unor căi de atac, pentru care taxa judiciară de timbru se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, în situaţia cererilor neevaluabile în bani în raport de cazurile de casare invocate şi, in procent în cazul unor cereri evaluabile în bani, recursuri care au fost anulate prin ambele hotărâri, pentru neîndeplinirea acestei obligaţii.

Mai observă Înalta Curte că, prin cerere se critică modul de stabilire al taxei judiciare de timbru, sub aspectul cuantumului, în dosarul nr. x/2016, cu privire la care partea are deschisă doar procedura reexaminării reglementată de art. 39 din Ordonanţa de urgenţă nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, iar nu căile de atac.

Or, modul de stabilire a întinderii obligaţiei timbrării unei căi de atac, într-o cauză, nu poate fi opus, cu autoritate de lucru judecat într-o altă cauză, întrucât, deşi cerinţă evocării fondului nu este obligatorie pentru pct. 8 al art. 509 din C. proc. civ., în analiza admisibilităţii prezentei cereri, instanţa nu poate ignora că revizuirea vizează hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul (art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.), ceea ce implică darea unei alte dezlegări raportului juridic dedus judecăţii.

Or, în raport de motivele invocate, astfel cum se configurează din criticile prezentate în cerere, respectiv stabilirea întinderii cuantumului taxei de timbru, Înalta Curte constată că demersul revizuentului nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru va constata inadmisibilitatea căii extraordinare de atac.

Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire

Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1588 din data de 29.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2021.