Project funding ineligibility: incompatibility of civil servant employment and refusal of preventive financial control stamps

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Mehedinţi a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 01/1196/DDZ/08.11.2017 emisa de Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 451 din 3 octombrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Mehedinţi, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman-Ministerul Educaţiei Naţionale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Mehedinţi criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

4. Apărările formulate în cauză

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 20 aprilie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Împotriva sentinţei atacate reclamanta a formulat recurs, criticile formulate fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente.

În cadrul recursului au fost invocate trei aspecte de nelegalitate.

Primul vizează interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prin care este reglementat efectul suspensiv al recursului, acest aspect privind greşita soluţionare a excepţiei prematurităţii emiterii Deciziei nr. x/8. XI.2017, în raport şi de dispoziţiile art. 32 alin. 1 lit. d) C. proc. civ.

Se arată că autoritatea pârâtă a soluţionat pe fond contestaţia formulată anterior rămânerii definitive a sentinţei nr. 200/29.04.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Al doilea aspect de nelegalitate priveşte încălcarea dispoziţiilorart. 94 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 şi a art. 1 alin. 1 din Legea nr. 144/2007.

Se arată că autoritatea pârâtă a încălcat competenţa materială specială a Agenţiei Naţionale de Integritate atunci când a constatat ca fiind nelegală situaţia de incompatibilitate în care s-ar fi aflat consilierul juridic al proiectului.

Recurenta arată că în calitate de beneficiară a proiectului nu avea competenţa de a verifica incidenţa dispoziţiilor art. 94 din Legea nr. 161/2003 competenţa fiind reglementată în favoarea unei autorităţii publice distincte - respectiv a Agenţiei Naţionale de Integritate

In conformitate cu dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 161/2003, cu modificările si completările ulterioare, "(1)Calitatea de funcţionar public este incompatibila cu orice alta funcţie publica decât cea in care a fost numit, precum si cu funcţiile de demnitate publica. (2) Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii si nu pot desfăşura alte activităţi remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a)in cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice."

Din prevederile legale citate rezultă fără putere de tăgadă că incompatibilitatea prevăzută de art. 94 incumbă funcţionarului public. Funcţionarul public este incompatibil şi nu poate desfăşura anumite activităţi. Niciun articol din Legea nr. 161/2003 nu prevede ca un angajator, fie el in domeniul privat sau autoritate publică, are interdicţia de a angaja o persoana care este funcţionar public. Dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 161/2003 sunt imperative şi de strictă interpretare, în sensul ca funcţionarul public are o incompatibilitate, ci nu angajatorul acestuia.

Al doilea aspect de nelegalitate priveşte încălcarea art. 21 alin. 1 din O.U.G. nr. 119/1999 şi a Ordinului nr. 522/2009 în cazul aprecierii ca neeligibile a cheltuielilor salariale aferente perioadei septembrie 2009- iunie 2010.

Instanţa de fond a apreciat în mod eronat că nu sunt îndeplinite premisele aplicării art. 21 alin. (1) din OUGnr. 119/1999.

In sentinţa pronunţată, instanţa de fond considera în mod eronat că este necesară emiterea unei dispoziţii pentru fiecare cheltuială pentru care s-a înregistrat refuzul de viză CFP. Ori, dacă ar fi parcurs preambulul dispoziţiilor nr. 147/17.12.2009, nr. 54/23.02.2010, nr. 83/28.04.2010, nr. 91/27.05.2010, nr. 96/10.06.2010 si nr. 108/05.07.2010, instanţa de fond ar fi observat că nu a existat un singur refuz de viza CFP şi că fiecare dispoziţie autorizează la plată mai multe cheltuieli pentru care a fost formulat refuz deviză CFP, acoperind astfel toată perioada sept. 2010- iulie 2011.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii şi anulării actelor contestate.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Primul aspect de nelegalitate privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor art. 32 alin. 1 lit. d) C. proc. civ. nu este fondat.

În cauză nu poate fi reţinută încălcarea efectului suspensiv al recursului prin faptul că a emisă decizia din 8. XI.2017 anterior rămânerii definitive a sentinţei nr. 200/2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost obligată autoritatea să soluţioneze contestaţia pe fond.

Acest fapt reprezintă o punere în executare a unei sentinţe prin care s-a impus o obligaţie în sarcina autorităţii pârâte, iar faptul că e executată anterior rămânerii definitive nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 şi nu poate fi reţinută excepţia de prematuritate a emiterii deciziei din 8. XI.2017.

Aspectul de nelegalitate privind neregula având ca obiect modul de angajare a juristului şi încălcarea dispoziţiile art. 94 alin. 1 din Legea nr. 161/2003.

Curtea apreciază că în cauză nu au fost încălcate dispoziţiile art. 84 alin. 1 şi (2) din Legea nr. 161/2003 şi art. 1 alin. 1 din Legea nr. 144/2007 prin analizarea neregulii privind situaţia de incompatibilitate în care s-a aflat consilierul juridic al proiectului care deţinea în acelaşi timp şi calitatea de funcţionar public.

Prima instanţă a verificat această neregulă ca atare fără ca aceasta să reprezinte o încălcare a competenţei speciale a ANI. Aceasta deoarece verificarea proiectului a presupus inclusiv verificări asupra legalităţii încheierii contractului de muncă al numitului A., care a deţinut concomitent două funcţii incompatibile faţă de dispoziţiile art. 94 alin. 1 şi (2) din Legea nr. 161/2003.

În cauză nu poate fi contestată calitatea acestuia de funcţionar public în cadrul ITM Mehedinţi, neregula constând în angajarea acestuia în cadrul proiectului cu nerespectarea dispoziţiilor art. 94 din Legea nr. 161/2003.

Ultimul aspect de nelegalitate care priveşte declararea ca neeligibile a cheltuielilor salariale aferente echipei de implementare şi personalul administrativ pe lunile septembrie 2009- iunie 2010, nu este fondat

În actele administrative contestate s-a reţinut faptul că pentru documentele de angajare a plăţilor salariale pentru perioada 01.09.2009- 01.07.2010 lipseşte viza CFPP, motiv pentru care au fost declarate neeligibile,

În acest sens, s-a reţinut, a cum de altfel a susţinut şi reclamanta sunt incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 119/1999, privind controlul financiar propriu, precum şi dispoziţiile. Ordinului MFP nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventive,

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 din O.U.G. nr. 119/1999 persoana în drept să exercite viza de control financiar preventiv are dreptul şi obligaţia de a refuza viza de control financiar preventiv în toate cazurile în care, în urma verificărilor apreciază că proiectul de operaţiune care face obiectul controlului financiar preventiv nu îndeplineşte condiţiile de legalitate, regularitate şi încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament, după caz, pentru acordarea vizei de control financiar preventiv,

În raport de aceste dispoziţii legale, s-a reţinut că documentele privind angajarea plăţilor salariale în cadrul proiectului nu au primit viză de control financiar preventiv pentru perioada 01.09.2009- 01.07.2010, aspect necontestat de reclamantă,

Instanţa a reţinut că, în susţinerea acţiunii formulate, reclamanta a invocat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 21 din O.U.G. nr. 119/1999 în conformitate cu care o operaţiune pentru care s-a refuzat viza de control financiar preventiv se poate efectua de către ordonatorul de credite pe propria răspundere, numai dacă prin acestea nu se depăşeşte creditul bugetar aprobat,

În conformitate cu dispoziţiile aceluiaşi tex de lege ce reglementează refuzul de viză, ordonatorul de credite poate decide efectuarea operaţiunii numai în baza unui act de decizie internă, emis în formă scrisă, prin care dispune, pe propria răspundere efectuarea operaţiunii.

În cauză în raport de situaţia de fapt corect stabilită de prima instanţă, Curtea apreciază că în mod legal prima instanţă a constatat legalitatea actelor contestate prin care s-au reţinut ca nelegală în ceea ce priveşte cheltuielile salariale aferente echipei de implementare a proiectului. În cauză documentele prezentate de reclamanta-recurentă au fost depuse parţial iar lipsa vizei de control financiar privea o durată de 10 luni din totalul de 20 luni de implementare a proiectului.

Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Mehedinţi împotriva sentinţei nr. 451 din 3 octombrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2021.