Legality of 25% financial correction in public procurement: invalidity of demonstrative session requirement and contract extension due to objective circumstances

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 30.09.2016, sub nr. de dosar x/2016, reclamantul Judeţul Sibiu, prin Consiliul Judeţean Sibiu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale a solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei nr. 6131 din 17.08.2016, Notificării nr. x din 30.03.2016 şi a tuturor actelor care au stat la baza aplicării corecţiei financiare de 25%.

Prin sentinţa civilă nr. 117 din 7 octombrie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de către reclamantul Judeţul Sibiu, prin Consiliul Judeţean Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale;

S-a dispus anularea actelor administrative emise de pârât Notificarea nr. x din 17.08.2016, privind soluţionarea contestaţiei, Notificarea nr. x din 30.03.2016 şi toate actele care au stat la baza aplicării corecţiei financiare de 25% dispusă de pârât.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâta criticând-o pentru motive de nelegalitate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 20 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-pârâtă critică ca nelegală soluţia de admitere a acţiunii şi a invocat aspecte de nelegalitate încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea de fond prin care s-a admis acţiunea nu este motivată în fapt şi în drept cu respectarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Se susţine de către recurentă în sensul că instanţa de fond nu a analizat toate apărările din întâmpinare şi actele depuse în faţa primei instanţe şi plecând de la această premisă s-a stabilit greşit situaţia de fapt.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă greşita aplicare şi interpretare a normelor de drept material incidente, respectiv a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce priveşte analiza cheltuielilor reţinute în actele contestate şi anulate de prima instanţă.

Se invocă faptul că analiza celor trei abateri a fost efectuată nelegal fără a se ţine cont în concret de gravitatea lor şi a tuturor faptelor care au determinat constatarea lor ca fiind nereguli ale procedurii de achiziţie publică.

Cu privire la Abaterea nr. 1 se arată că în mod greşit prima instanţă a apreciat greşit în sensul că solicitarea din caietul de sarcini privind obligaţia susţinerii unei sesiuni demonstrative nu are caracter restrictiv.

Cu privire la Abaterea nr. 2 se arată că aceasta formează obiectul dosarului nr. x/2016 care nu a fost soluţionat definitiv.

Iar cu privire la abaterea nr. 3 se susţine că prima instanţă nu a analizat în concret situaţia de fapt probată cu acte prin semnarea actelor adiţionale nr. x/24.09.2015 şi nr. y/28.10.2015 a fost afectat avantajul obţinut prin desemnarea ofertei câştigătoare, în sensul în care a fost depăşit termenul de îndeplinire a contractului prevăzut în fişa de date şi în contractul iniţial, respectiv 8 luni.

Analiza orizontului de timp aferentă termenului de livrare impus de achizitor poate constitui un factor determinant în decizia de a participa la procedură a potenţialilor ofertanţi. în aceiaşi măsura, aspectul complexităţii obiectului contractului constituie un element ce trebuie corelat cu durata contractului, şi stabilit prin documentaţia de atribuire.

Prelungirea duratei contractului încalcă termenul comunicat prin anunţul de participare şi documentaţia de atribuire ridicate pe SEAP, potenţialii ofertanţi renunţând din start la depunerea de oferte din cauza intervalului de timp comunicat iniţial prin anunţ şi considerat ca fiind insuficient. De aici reiese favorizarea ofertantului câştigător, căruia i s-a prelungit termenul peste cel din anunţul de participare (daca termenul ar fi fost mai mare de la început, poate existau mai mulţi ofertanţi).

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul respingerii acţiunii şi menţinerii ca legale a actelor contestate.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reţine încălcarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. în sensul motivării sentinţei atacate.

În opinia Curţii ca instanţă de recurs hotărârea primei instanţe este motivată în fapt şi în drept cu respectarea dispoziţiilorart. 425 lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO.

Curtea, ca instanţă de recurs nu identifică neanalizarea apărărilor din întâmpinare şi a actelor depuse în condiţiile în care prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi a analizat cele patru tipuri de abateri reţinute în sarcina reclamantului, în calitate de autoritate contractantă.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, în cauză neputându-se reţine greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în ceea ce priveşte analiza abaterilor care au fost apreciate ca nelegală şi faţă de care s-a dispus prin notificarea nr. x/30.03.2016 aplicarea unei corecţii financiare de 25% din valoarea contractului nr. x/29 octombrie 2014.

Prima instanţă a analizat şi a apreciat corect asupra neregulii identificate ca fiind solicitarea unei sesiuni demonstrative prin caietul de sarcini.

În opinia Curţii această analiză a fost corectă din perspectiva obiectului contractului, respectiv furnizarea unei soluţii informative complexe fără a se impune participanţilor prezentarea unei soluţii finale astfel încât nu se poate reţine încălcarea principiului tratamentului egal sau al proporţionalităţii

În ceea ce priveşte abaterea nr. 2 privind data actualizării certificatului ISO depus de asociat aceasta a fost analizată ca atare deşi formează şi obiectul unui alt dosar care nu a fost soluţionat definitiv deoarece a fost constatată şi analizată ca atare în prezenta cauză prin actele administrative contestate, care din punct de vedere cronologic au fost emise succesiv de către autoritatea recurentă.

În ceea ce priveşte abaterea constând în încheierea actelor adiţionale nr. x/2015 respectiv 6/2015, prima instanţă a analizat faptul că termenul de îndeplinire a contractului nu reprezintă un factor de evaluare, criteriul de atribuire fiind preţul cel mai mic.

Iar prima instanţă a analizat corect şi împrejurările de fapt care au determinat încheierea actelor adiţionale de prelungire a termenului de îndeplinire a termenului.

S-a concluzionat corect în sensul existenţei unor împrejurări obiective care au determinat prelungirea termenului împrejurări care nu au fost din culpa reclamantului în calitate de autoritate contractantă.

Încheierea actelor adiţionale nu a fost de natură a produce vreun prejudiciu.

În ceea ce priveşte abaterea constând în modificări aduse la contractul de furnizare faţă de modul publicat pe SEAP, Curtea constată că prima instanţă a apreciat corect în sensul că nu a fost încălcat principiul tratamentului egal.

Aceasta în condiţiile în care modificările au fost comunicate către toţi participanţii la procedura de achiziţie publică cu 2 luni înainte de data limită de depunere a ofertelor.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Digitalizarea României împotriva sentinţei nr. 117/2020 din 7 octombrie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2021.