Tax assessment challenge time-barred due to valid service by public notice under fiscal procedure code

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2016 reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat repunerea în termenul de contestare a Deciziei nr. 85 din 06.03.2012 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 06.03.2016; anularea Decizia de impunere nr. x din 06.04.2016; Decizia nr. 94 din 10.06.2016; Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 06.03.2012; Decizia de impunere nr. x din 06.03.2016, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că despre obligaţiile fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr. x din 06.03.2012, emisă în temeiul Raportului de inspecţie fiscală nr. x din aceeaşi dată, reprezentanţii reclamantei au luat cunoştinţă prin adresa AFM nr. x din 28.03.2016, documentele respective nefiind comunicate la momentul emiterii, rezultă că acestea au fost contestate în termenul de 45 zile prevăzut de art. 270 alin. (1) din Codul de procedură fiscală din 2015, iar această situaţie reprezintă motivul solicitării de repunere în termenul de contestare.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.05.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de repunere în termenul de contestare a Deciziei nr. 85/06.03.2012 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/06.03.2012 şi a stabilit termen pentru continuarea judecăţii la data de 25.09.2017, ora 12:00, Completul 19 Fond, Sala E 68, pentru când se vor cita părţile.

Prin sentinţa civilă nr. 344 din data de 01.02.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a anulat raportul de inspecţie fiscală nr. x/2012, decizia de impunere nr. x/2012, decizia de impunere nr. x/2016 şi decizia nr. 94/2016 şi a obligat pârâta la 5100 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Cererea de recurs.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 29.05.2017 şi a sentinţei civile nr. 344 din data de 01.02.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Administraţia Fondului pentru Mediu.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa de fond în mod nelegal şi netemeinic a pronunţat încheierea din data de 29.05.2017, prin greşita aplicare a dispoziţiilor art. 44 din O.G. nr. 82/2003.

Potrivit art. 44 din O.G. nr. 92/2003:

"(2^2) în cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.

(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului".

Aşadar, comunicarea Deciziei nr. 85/06.03.2012 contestată de reclamantă a fost realizată la data 18.04.2012.

În concluzie, susţinerile reclamantei în sensul că a înţeles să conteste actele administrativ fiscale de la data luării la cunoştinţă a acestora în anul 2016 cu ocazia începerii executării silite, nu poate fi primită deoarece comunicarea s-a realizat în mod legal la data de 18.04.2012.

Mai mult, menţionează faptul că administratorul societăţii reclamante avea cunoştinţă despre sumele conţinute în raportul de inspecţie fiscală încă de la data de 31.01.2012 când a semnat anexele de calcul aferente raportului de inspecţie fiscală.

Astfel, în anexa 14 la raportul de inspecţie fiscală, se află minuta - discuţia finală cu contribuabilul, încheiată la data de 31.01.2012 când i-au fost prezentate administratorului A. S.R.L. rezultatele inspecţiei fiscale, privind calculele obligaţiilor de plată către bugetul Fondului pentru mediu, conf. Art. 107 din O.G. nr. 92/2003 republicată.

Recurentul-pârât consideră că prin formularea cererii de repunere in termenul de contestare a deciziei nr. 85/2012, intimata-reclamantă dă dovadă de rea credinţă, prin faptul că deşi cunoştea rezultatele inspecţiei fiscale încă de la data de 31.01.2012, precum şi faptul că în perioada imediat următoare, AFM urma să-i comunice raportul de inspecţie fiscală, a stat pasivitate, prin faptul că nu s-a prezentat la poştă pentru a ridica plicul, aşteptând să expire termenul până la care putea fi ţinut în depozitul poştei.

În aceste condiţii, cererea de repunere în termenul de contestare a deciziei nr. 85/06.03.2012 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/2012 este neîntemeiată, sens în care solicită respingerea acesteia cu consecinţa respingerii acţiunii ca tardiv formulată. Totodată, apreciază că cererea de anulare a deciziei nr. 85/2012 este inadmisibilă, deoarece reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă, respectiv nu a formulat contestaţie la AFM împotriva deciziei nr. 85/2012 în termenul legal de 6 luni calculat de la data comunicării deciziei contestate.

Cu privire la sentinţa civilă nr. 344 din 01 februarie 2019, recurentul-pârât invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 (potrivit cărora "hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") şi pct. 8 (potrivit cărora "hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material") C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 09 august 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 20 ianuarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând cererea de recurs formulată de recurentul-pârât, prin prisma dispoziţiilor incidente, precum şi a apărărilor invocate de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte va admite recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat repunerea în termenul de contestare a Deciziei nr. 85 din 06.03.2012 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 06.03.2016; anularea Deciziei de impunere nr. x din 06.04.2016, Deciziei nr. 94 din 10.06.2016, Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 06.03.2012 şi Deciziei de impunere nr. x din 06.03.2016, cu cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii, a admis cererea de repunere în termenul de contestare a Deciziei nr. 85/06.03.2012 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/06.03.2012 şi prin sentinţa civilă nr. 344 din data de 01.02.2019, a anulat raportul de inspecţie fiscală nr. x/2012, decizia de impunere nr. x/2012, decizia de impunere nr. x/2016 şi decizia nr. 94/2016 şi a obligat pârâta la 5100 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-pârât invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurentul-pârât arată că în mod greşit prima instanţă nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 44 din O.G. nr. 92/2003 şi de probele administrate.

Acest motiv de recurs este fondat şi va fi admis avându-se în vedere, pe de o parte că dispoziţiile legale sus-citate permit instanţei de recurs o reevaluare a probelor administrate în faţa primei instanţe decât în măsura în care aprecierea probelor a fost făcută în aşa fel încât a avut ca efect aplicarea greşită sau încălcarea normelor de drept material.

Astfel, Înalta Curte constată că potrivit art. 44 din O.G. nr. 92/2003:

"(2^2) în cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.

(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului".

Iniţial, inspectorii fiscali s-au deplasat la sediul societăţii A. S.R.L. din str. x, Giurgiu, jud. Giurgiu în vederea efectuării inspecţiei fiscale pentru perioada 01.01.2006-30.09.2011 privind modul de evidenţiere, calcul şi virare a obligaţiilor faţă de bugetul Fondului pentru Mediu. Prin adresa nr. x/24.01.2012 reclamanta S.C. A. S.R.L. a fost înştiinţată despre dreptul contribuabilului de a fi informat, precum şi invitaţia de a se prezenta la data de 31.01.2012 la sediul Administraţiei Fondului pentru Mediu în vederea prezentării concluziilor inspecţiei fiscale.

La data de 31.01.2012, reprezentantul legal al societăţii s-a prezentat la sediul Administraţiei Fondului pentru Mediu pentru prezentarea concluziilor inspecţiei şi a consecinţelor lor fiscale. La aceeaşi dată (31.01.2012) reprezentantul legal al societăţii, domnul B. - administrator - a dat o declaraţie cu privire la conturile bancare ale societăţii, punctele de lucru şi obiectul de activitate (colectare deşeuri feroase şi neferoase).

De fapt, prin cerere de chemare în judecată intimata-reclamantă recunoaşte că la data de 31.01.2012 administratorului societăţii, B. i-a fost comunicată de către reprezentanţii AFM (care au efectuat inspecţia fiscală), finalizarea acestei activităţi, însă susţine fără temei că nu i-au fost prezentate informaţii din care să rezulte constatarea unor disfuncţionalităţi/deficienţe şi nici nu a depus diligenţe pentru a lua la cunoştinţă de concluziile consemnate în Raportul de inspecţie fiscală.

Aşa cum rezultă din actele dosarului de fond, recurenta-pârâtă a încercat comunicarea Deciziei nr. 85/06.03.2012 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/06.03.2012 cu "confirmare de primire" la data de 14.03.2012, însă acest plic a fost restituit expeditorului după expirarea timpului de păstrare în depozitul poştei.

Ulterior, în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, recurenta-pârâtă a procedat la emiterea unui anunţ individual (conform adresei nr. x din 27.03.2012) afişat concomitent la sediul AFM şi pe pagina de internet www.x.ro, iar comunicarea se consideră realizată în termen de 15 zile de la data anunţului, respectiv la data de 18.04.2012.

În acest context, nu poate fi reţinută afirmaţia intimatei-reclamante în sensul că nu a avut cunoştinţă de existenţa deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală deoarece acestea nu i-au fost comunicate.

Potrivit art. 270 alin. (1) din Codul de procedură fiscală contestaţia se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.

Având în vedere că atât decizia de impunere cât şi raportul de inspecţie fiscală au fost considerate a fi comunicate la data de 18.04.2012, termenul de 45 de zile s-a împlinit la data de 05.06.2012.

Or, în cazul de faţă, intimata-reclamantă a înţeles să conteste obligaţiile de plată accesorii la Fondul pentru mediu, stabilite prin Decizia de impunere nr. x/06.03.2012, emisă în baza Raportul de inspecţie fiscală nr. x/06.03.2012, la data de 26.04.2016, aspect faţă de care, Înalta Curte constată că în mod greşit prima instanţă a admis cererea de repunere în termenul de contestare a contribuabilului, prin interpretarea greşită a dispoziţiile legale incidente cauzei.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea dedusă judecăţii ca tardiv formulată.

Totodată, Înalta Curte nu va mai analiza motivele de recurs formulate împotriva sentinţei civile nr. 344 din 01 februarie 2019, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., având în vedere că nu se impune o astfel de analiză în contextul în care cererea de repunere în termenul de contestare este neîntemeiată, iar cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, va fi respinsă ca tardiv formulată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, criticile formulate de recurenta-pârâtă fiind fondate.

7. Soluţia instanţei de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea şi sentinţa recurate şi rejudecând, va respinge cererea de repunere în termen, precum şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva încheierii din data de 29 mai 2017 şi împotriva sentinţei nr. 344 din 01 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea şi sentinţa recurate şi rejudecând:

Respinge cererea de repunere în termen, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.