Insufficient res judicata effect of criminal conviction for full administrative claim dismissal in EU fund recovery

Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Primul ciclu procesual

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.11.2013, sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în prezent Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.03.2013, a Notificării nr. x/13.03.2013, a Deciziei nr. 14838/21.05.2013 şi a Notificării nr. x/07.06.2013 emise de pârâtă.

1.2. Sentinţa de fond din primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 111/4.07.2014, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea şi, în consecinţă, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.03.2013 încheiat de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a notificărilor nr. x/13.03.2013 şi y/07.06.2013 emise de pârâtă, a deciziei nr. 14838/21.05.2013 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiei din cadrul pârâtei Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

1.3. Decizia de casare cu trimitere spre rejudecare

Prin Decizia nr. 3256/18.11.2016 pronunţată de ICCJ-SCAF, a fost respinsă excepţia prescripţiei acţiunii OLAF şi a instrumentării actelor administrative contestate, invocată de intimata S.C. A. S.R.L.; a fost admis recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 111/F/2014 din 04 iulie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal; a fost casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

2. Al doilea ciclu procesual

2.1. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 2.05.2017 sub nr. x/2013*.

La termenul de judecată din 15.03.2018, pârâta A.F.I.R. a invocat excepţiile lipsei calităţii de reprezentant a administratorului societăţii reclamante, respectiv a mandatarului reclamantei, cu privire la care părţile prezente au pus concluzii la termenul de judecată din 26.04.2018, potrivit consemnărilor din încheierea de şedinţă respectivă.

La acelaşi termen de judecată, instanţa de judecată a invocat, din oficiu, în raport cu dispoziţiile art. 28 C. proc. pen. şi faţă de conţinutul şi dispozitivul deciziei penale nr. 888/23.11.2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, excepţia autorităţii de lucru judecat a hotărârii penale susmenţionate cu privire la fapta săvârşită de administratorul reclamantei şi persoana care a săvârşit-o, concluziile părţilor prezente fiind de asemenea consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen de judecată.

2.2. Soluţia instanţei de fond din al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 73/2018 din 3 mai 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat a hotărârii penale invocată de instanţă din oficiu în aplicarea art. 28 din Legea nr. 135/2010 şi, în consecinţă, a respins acţiunea; a respins excepţiile lipsei calităţii de reprezentant a administratorului reclamantei şi a mandatarului acesteia, invocate de pârâta susmenţionată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin Lichidator Judiciar B., a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Prin decizia ICCJ nr. 3256 din 18.11.2016, a fost admis recursul declarat de către Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 111/F/2014 din 04.07.2014 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, a fost casată sentinţa recurata si a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În considerentele deciziei de casare, s-a reţinut că prima instanţă dispusese anularea actelor administrative contestate, cu motivarea că în mod nelegal activitatea de control si de constatare a eventualelor nereguli ce privesc fondurile comunitare utilizate s-a desfăşurat in baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, dar ca acest act normativ a intrat în vigoare ulterior demarării investigaţiilor referitoare la proiectul reclamantei; or, în conformitate cu art. 66, verificarea trebuia sa se întemeieze pe prevederile O.G. nr. 79/2003, considerându-se ca acesta era actul normativ aplicabil era la momentul efectuării verificărilor de către OLAF. ICCJ a înlăturat acest motiv de nulitate, pentru argumentele reţinute în cuprinsul deciziei de casare, a admis recursul si a trimis cauza spre rejudecare, având in vedere faptul ca prima instanţă nu s-a pronunţat asupra fondului, cât timp reclamanta formulase şi alte critici (ofertele suport depuse in cadrul procedurii de licitaţie de C. si de D. sunt autentice; necercetarea judecătoreasca cu privire la nemotivarea deciziei R 14838/21.05.2013).

Recurenta a realizat o prezentare a motivelor pentru care a invocat netemeinicia procesului-verbal de constatare, după care, raportat la admiterea autorităţii de lucru judecat a hotărârii penale invocate din oficiu de către instanţă, întemeindu-se pe prevederile art. 28 din Legea 135/2010, se solicită respingerea acestei excepţii.

După reiterarea soluţiei pronunţate de instanţa penală, se arată că nu poate fi reţinut temeiul de drept invocat de către Curtea de Apel Braşov, respectiv art. 28 din C. proc. pen.

În cazul rezolvării separate a celor două acţiuni, hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei care judecă acţiunea civilă. Aşa cum s-a arătat în literatura juridică, dispoziţiile cuprinse în alin. (1) contravin logicii juridice formale al art. 28 C. proc. pen.

Elementele care privesc autoritatea lucrului judecat sunt: existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit fapta şi vinovăţia acesteia (art. 28 C. proc. pen..). In situaţia de fata, persoana care este condamnata si care este obligata la plata prejudiciului este fostul administrator al societăţii, societatea nu este condamnata in conformitate cu Legea 31/1990.

Potrivit art. 28 alin. (1) C. proc. pen.., hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o, deci în ceea ce priveşte vinovăţia persoanei care a comis infracţiunea şi a creat un prejudiciu nu constituie un element de care trebuie să ţină cont instanţă civilă. Din analiza textului reiese clar că hotărârea definitivă a instanţei penale, indiferent de modul de soluţionare a acţiunii penale, nu are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile. În acest context, autoritatea de lucru judecat dobândeşte o fizionomie proprie.

Conform art. 28 alin. (2) C. proc. pen.., în caz de achitare sau încetare a procesului penal, hotărârea penală nu are autoritate de lucru judecat cu privire la existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei. Modul în care se soluţionează latura penală a cauzei nu mai influenţează soluţia ce trebuie dată acţiunii civile, nemaiaplicându-se principiul accesoriul urmează principalul. Prin această reglementare se da practic posibilitatea instanţei civile de a se pronunţa cu privire la vinovăţia persoanei intr-un mod diferit faţă de soluţia data de către o instanţă penală, atunci când deja există o hotărâre penală definitivă. În mod corect, s-a arătat în literatura ca în acest fel se încalcă principiul ne bis in idem.

Astfel, o prima ipoteza vizează situaţia in care acţiunea penală se rezolva înaintea acţiunii civile. In aceasta situaţie, potrivit art. 28 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea instanţei penale are autoritate de lucru judecat in fata instanţei civile cu privire la existenta faptei si a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civila nu este ţinuta de hotărârea definitiva de achitare sau de încetare a procesului penal in ceea ce priveşte existenta prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite. Conform art. 1365 din C. civ., instanţa civila nu este legata de dispoziţiile legii civile Autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale operează cu privire la existenta faptei si a persoanei care a savarsit-o.

A doua ipoteza vizează cazul când acţiunea civila a fost soluţionata înaintea acţiunii penale, neaplicabilă situaţiei de faţă, iar a treia ipoteza vizează situaţia in care cele doua acţiuni sunt exercitate concomitent, de asemenea neaplicabilă speţei de fata.

Astfel, in mod eronat, prima instanţă a apreciat ca Decizia ICCJ nr. 3256/2016 este ulterioara hotărârii de condamnare si a retinut ca administratorul său a fost condamnat in baza constatărilor OLAF. Deşi prin decizia de casare instanţa supremă a impus primei instanţe sa se pronunţe asupra fondului, in sensul aprecierii asupra caracterului autentic al ofertelor suport depuse in cadrul procedurii de licitaţie şi cu privire la nemotivarea deciziei R 14838/21.05.2013, prima instanţă, preluând motivarea deciziei de condamnare a fostului administrator al A. S.R.L., nu a făcut nicio referire la motivarea in fapt si in drept cu privire la decizia de îndrumare a ICCJ si a respins ca nefondată acţiunea in contencios administrativ, invocând temeiuri de drept care nu isi au aplicabilitatea in speţa.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale nu a formulat întâmpinare, deşi recursul i-a fost comunicat în termenul legal.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 7 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 12 ianuarie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1. Aspecte de fapt şi de drept relevante reţinute de prima instanţă

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.03.2013 emis de pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantei (beneficiară a Contractului de finanţare x/22.02.2007) obligaţia de plată a sumei de 747.986,01 RON cu titlu de "creanţă bugetară" rezultată din nereguli semnalate prin Raportul final OLAF nr. x/20.12.2012 şi înregistrat la pârâtă sub nr. x/10.01.2013.

S-a constatat în esenţă că există dovezi clare că procedurile de licitaţie au fost manipulate de beneficiarul SAPARD (reclamanta din acţiune), neregulile constatate în acest sens fiind pe larg evidenţiate în actul administrativ susmenţionat şi a cărui anulare s-a solicitat a fi dispusă de către instanţă.

Prin decizia penală nr. 888/AP/23.11.2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală- (acte dosar Curte) a fost admis apelul formulat de D.N.A. -Serviciul Teritorial Braşov împotriva sentinţei penale nr. 48/S/24.03.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. x/2016, care a fost desfiinţată cu privire la individualizarea pedepsei, la individualizarea judiciară a executării pedepsei, la omisiunea aplicării pedepsei complementare şi accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. şi la durata pedepselor complementare aplicate inculpatului E., care a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen. iar în temeiul art. 67 C. pen. a fost aplicată aceluiaşi inculpat şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 4 ani, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

Prima instanţă a analizat cu prioritate excepţia autorităţii de lucru judecat a hotărârii penale invocată din oficiu în aplicarea art. 28 din Legea nr. 135/2010 Curtea şi a constatat că aceasta este fondată, întrucât actele respective avut la bază constatări ale OLAF dovedite ulterior în mod definitiv ca fiind infracţiuni săvârşite de administratorul societăţii reclamante, în vederea obţinerii de fonduri europene în cadrul Contractului de finanţare x/22.02.2007. În fapt, neregulile constatate iniţial de către pârâtă în cadrul procedurii de atribuire şi derulare a Contractului arătat au fost încadrate ca infracţiuni de către instanţa penală, fapte pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a administratorului societăţii reclamante.

Prima instanţă a reţinut că hotărârea de condamnare este ulterioară Deciziei de casare nr. 3256/18.11.2016 a I.C.C.J., astfel că a constatat că în speţă operează autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale.

6.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă şi a apărărilor formulate de intimata-pârâtă

Înalta Curte este învestită, în cadrul prezentului recurs, cu verificarea problemei de drept dacă prima instanţă putea reţine în mod corect existenţa autorităţii de lucru judecat faţă de o decizie penală, care a soluţionat şi latura civilă a cauzei, pentru a respinge acţiunea ca urmare a admiterii acestei excepţii.

Ca o primă precizare, Înalta Curte constată că nu se reţine de plano o nerespectare a deciziei de casare de către instanţa de rejudecare, deoarece intervenirea unui incident procedural neavut în vedere la momentul pronunţării deciziei de casare poate duce la necesitatea discutării lui, fără ca prin aceasta să fie încălcate prev. art. 501 alin. (1) din C. proc. civ. în speţă, nu se reţine o încălcare a acestui principiu.

Pentru a verifica legalitatea acestei soluţii date de prima instanţă, în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (neinvocat expres de către recurentă), referitor la modalitatea de aplicare a prevederilor art. 28 din C. proc. pen., trebuie analizate, pe de o parte, dispoziţiile legale privind incidenţa soluţiilor penale asupra acţiunii civile, iar pe de altă parte, existenţa identităţii de obiect între cauza penală şi cea de faţă.

În cauză, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.03.2013 emis de pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantei (beneficiară a Contractului de finanţare x/22.02.2007) obligaţia de plată a sumei de 747.986,01 RON cu titlu de "creanţă bugetară" rezultată din nereguli semnalate prin Raportul final OLAF nr. x/20.12.2012 şi înregistrat la pârâtă sub nr. x/10.01.2013.

Neregulile semnalate au vizat procedurile de achiziţii organizate de beneficiarul S.C. A. S.R.L.:

- procedura de licitaţie din data de 05.06.2006, achiziţionarea de utilaje de prelucrare a lemnului, unde câştigătoare a fost declarată societatea F., Belgia iar alţi doi ofertanţi au fost C., UK (anterior cunoscută ca C.) şi D., UK);

- procedura de licitaţie din data de 21.07.2007, achiziţionarea de utilaje de prelucrare a lemnului, unde câştigătoare a fost declarată societatea F., Belgia iar alţi doi ofertanţi au fost C., UK (anterior cunoscută ca C.) şi D., UK);

- procedura de licitaţie din 24.07.2008, achiziţionarea de utilaje de prelucrare a lemnului, unde căştigătoare a fost declarată societatea G., Danemarca, iar alţi doi ofertanţi au fost C., UK (anterior cunoscută ca C.) şi D., UK).

Procesul-verbal a reţinut, pe de o parte, că există dovezi clare că procedurile de licitaţie au fost manipulate de beneficiarul SAPARD, A. S.R.L., două oferte depuse de beneficiar la dosarele de achizişţie de bunuri nu erau autentice; pe de altă parte, a mai reţinut că la aceste dosare de achiziţie nu s-au regăsit certificatele constatatoare pentru firmele declarate câştigătoare, dosarele de achiziţii fiind astfel neconforme.

În ceea ce priveşte obiectul cauzei penale, faptele materiale care au făcut obiectul procesului penal au fost săvârşite în cursul anului 2008.

Astfel, instanţa penală a reţinut că fapta inculpatului E., care acţionând în mod continuat în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în cursul anului 2008, cu rea-credinţă, în calitate de administrator al S.C. A. S.R.L. şi membru în comisia de evaluare oferte, cu ocazia derulării proiectului S.A.P.A.R.D. nr. x Atelier pentru prelucrarea lemnului în Feldioara a întocmit documente care cuprindeau date necorespunzătoare adevărului sau inexacte (cereri oferte pentru achiziţia de echipamente şi răspuns, corespondenţă societăţi "ofertante", contracte, ordine de plată, facturi) privitoare la derularea unor proceduri de achiziţii utilaje de prelucrare a lemnului şi autovehicule, pe care le-a prezentat Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R., fostă A.P.D.R.P.) şi care au fost avute în vedere la analizarea cererilor de plată 3, 4, 5 pentru a justifica rambursarea unor cheltuieli pretins a fi efectuate, respectiv la cererea de plată cu x refuzată la plată prin notificarea nr. x/16.09.2008, cererea de plată cu x înregistrată la data de 17.09.2008 autorizată prin certificatul de plată nr. x din 11.11.2008 pentru suma de 92.873,33 RON şi cererea de plată cu x înregistrată la data de 31.10.2008 autorizată prin certificatul de plată nr. x din 02.12.2008 pentru suma de 336.863,89 RON şi certificatul de plată nr. x din 03.08.2009 pentru suma de 72.470,59 RON, urmărind şi obţinând pe nedrept fonduri nerambursabile din bugetul UE şi cauzând astfel un prejudiciu în suma de 747.986,01 RON (valoarea integrală a finanţării nerambursabile decontată de autoritatea contractantă), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Cu ocazia dezbaterilor orale, la solicitarea instanţei de recurs de a preciza corelaţia dintre suma reţinută în procesul penal şi suma reţinută prin procesul-verbal de constatare nereguli, având în vedere că procesul-verbal de constatare nereguli a avut ca obiect suma de 747.986 RON şi a privit 3 proceduri de achiziţie din 3 ani consecutivi (2006, 2007 şi 2008), iar procesul penal care s-a referit doar la procedura de achiziţie desfăşurată în anul 2008 a avut pe latura civilă ca obiect aceeaşi sumă de 747 986 RON, intimata-pârâtă a precizat că, deşi fapta penală cuprinde acte materiale referitoare doar la procedura de achiziţie din anul 2008, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale are obligaţia de a recupera întreaga finanţare acordată beneficiarului raportat la întregul contract.

În concluzie, Înalta Curte constată identitatea parţială dintre obiectul procesului-verbal de nereguli ce este analizat în cauza de faţă şi obiectul procesului penal, sub aspectul procedurilor de achiziţie ce au condus la constatarea neregulilor, respectiv a infracţiunii.

Pe de altă parte, potrivit art. 28 din Legea nr. 135/2010:

"(1) Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

(2) Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia."

Prin decizia penală nr. 888/AP/23.11.2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală in dosarul x/2016, a fost admis apelul formulate de DNA - Serviciul Teritorial Braşov împotriva sentinţei penale nr. 48/S/24.03.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul penal x/2016, pe care o desfiinţează cu privire la individualizarea pedepsei, la individualizarea judiciara a executării pedepsei, la omisiunea aplicării pedepsei complementare şi accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. şi la durata pedepselor complementare aplicate inculpatului. Rejudecând cauza în aceste limite, decizia penală amintită a majorat pedeapsa aplicată inculpatului E. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 18 indice 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen., de la 2 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare; a înlăturat dispoziţiile art. 91 C. pen. cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului E.; a dispus executarea efectivă a pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicate inculpatului E.; în temeiul art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului E., pe lângă pedeapsa principală, şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 4 ani, prevăzut de art. 66 alineat t lit. g) C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. a majorat durata pentru care s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la 2 ani la 4 ani şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

De asemenea, decizia menţionată a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul E. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Printre aspectele menţinute din cadrul sentinţei apelate, cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de apel a reţinut că în mod corect s-a dispus obligarea inculpatului, vinovat de săvârşirea acestei fapte ilicite, la restituirea întregii sume de bani primită în cadrul programului SAPARD; analiza efectuată de instanţa de fond cu privire la soluţia dată pe latură civilă şi la menţinerea măsurilor asigurătorii în vederea garantării plăţii daunelor civile şi a cheltuielilor de judecată este una pertinentă ce urmează a fi însuşită de instanţa de control judiciar.

Instanţa de fond penală a reţinut că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale s-a constituit parte civilă cu suma de 747.986,01 RON, reprezentând valoarea integrală a finanţării nerambursabile decontată de autoritatea contractantă, la care se adaugă penalităţi şi accesorii până la data plăţii efective . Potrivit art. 4 şi art. 5 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, depunerea intenţionată, deliberată, de documente false atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv. Solicitarea de a fi trasă la răspundere civilă delictuală a societăţii cu exonerarea inculpatului a fost considerată o apărare care nu poate produce efecte juridice. Inculpatul este responsabil de producerea prejudiciului deoarece între acţiunile sale şi prejudiciu există o legătură de cauzalitate, societatea a fost folosită pentru efectuarea aplicaţiilor, dar acţiunile au aparţinut inculpatului. S-a considerat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, conform art. 397 raportat la art. 25 C. proc. pen. au fost admise pretenţiile părţii civile şi astfel inculpatul a fost obligat să plătească Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale suma de 747.986,01 RON, la care se adaugă penalităţi şi accesorii până la achitarea debitului.

Înalta Curte reţine că, faţă de prevederile art. 28 alin. (1) din C. proc. pen., în cazul unei decizii definitive de condamnare, instanţa civilă este legată de soluţia dată de instanţa penală asupra laturii civile în ceea ce priveşte existenţa faptei şi în ceea ce priveşte identitatea persoanei care a săvârşit-o.

Conform prevederilor art. 431 din C. proc. civ.:

"Efectele lucrului judecat

(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

(2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă."

Dar, pentru a fi întrunite condiţiile existenţei autoritţii de lucru judecat, ca excepţie procesuală dirimantă ce împiedică soluţionarea fondului procesului, trebuie să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză juridică, iar în cazul procesului ce se cere a fi oprit prin invocarea acestui fine de neprimire, această identitate trebuie să privească în integralitate obiectul său, pentru a se ajunge în mod legal la admiterea excepţiei si respingerea ca atare a acţiunii în integralitatea sa.

Or, cât timp procesul penal privise exclusiv fapte materiale săvârşite în anul 2008, iar procesul-verbal a constatat nereguli pretins a fi săvârşite şi în anii 2006 şi 2007 şi cât timp procesul-verbal de nereguli a mai conţinut o neregulă distinctă de neautenticitatea ofertelor, ce nu a făcut obiectul procesului penal ca atare, tripla identitate nu era îndeplinită cu privire la întregul obiect al acţiunii în contencios administrativ, ceea ce nu putea duce la respingerea acţiunii pentru acest fine de neprimire.

Ca urmare, constatând caracterul nefondat al acestui incident procedural invocat din oficiu de prima instanţă sesizată cu rejudecarea în al doilea ciclu procesual, se impune casarea sentinţei recurate, pe această soluţie, celelalte aspecte soluţionate nefiind recurate (respingerea excepţiilor lipsei calităţii de reprezentant).

Faţă de prevederile imperative ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ("când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă"), cauza de faţă aflându-se deja în al doilea ciclu procesual, Înalta curte va dispune reţinerea cauzei în vederea rejudecării fondului.

0PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin Lichidator Judiciar B. împotriva sentinţei nr. 73/2018 din 3 mai 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată:

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat, ca nefondată.

Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate referitoare la excepţiile lipsei calităţii de reprezentant.

Acordă termen pentru rejudecarea fondului după casarea cu reţinere la data de 15.06.2021, cu citarea părţilor.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 19 aprilie 2021.