Territorial jurisdiction under Article 127 C. proc. civ. for public employees suing their employer tribunal at a neighboring appellate district court

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Vaslui, au solicitat 1.obligarea pârâţilor la recalcularea salariului de bază brut lunar şi a celorlalte drepturi aferente, cu luarea în considerare a drepturilor salaríale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti altor funcţionari publici din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, respectiv suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază brut tunar şi suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 09.04.2015, raportat şi ta data începerii activităţii în cadrul pârâţilor, în temeiul O.U.G. nr. 83/2014, cu modificările şi completările ulterioare şi al O.U.G. nr. 57/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

2.obligarea pârâţilor la plata sumelor constând în diferenţa dintre drepturile salaríale stabilite cu luarea în considerare a drepturilor salariate recunoscute prin hotărâri judecătoreşti altor funcţionari publici din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, respectiv 25% suplimentul postului şi 25% suplimentul treptei de salarizare şi salariul de încadrare brută lunară şi drepturile salaríale încasate efectiv, începând cu data de 09.04.2015, raportat şi la data începerii activităţii în cadrul pârâţilor, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu adăugarea dobânzii legale penalizatoare, de la data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 120/11.02.2021, Treibunalul Neamţ, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că reclamanţii nu au calitatea de judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri, astfel încât nu este atrasă incidenţa art. 127 C. proc. civ. pentru a sesiza tribunalul dintr-o curte de apel învecinată.

Din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici, obiectul cauzei constând în drepturi băneşti referindu-se la raporturile de serviciu ale reclamanţilor.

Pe cale de consecinţă, competenţa materială şi teritorială se determină conform art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ (fiind o cauză care are ca obiect raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici) precum şi conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în baza căruia reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 73/24.03.2021, Tribunalul Vaslui, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Neamţ.

Totodată, a constat ivit conflictul de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de pârât.

Aplicând dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. la situaţia de fapt reţinută, tribunalul a reţinut că odată ce reclamanţii au înţeles să introducă cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Tribunalul Vaslui la o instanţă egală în grad dintr-o curte de apel învecinată, Tribunalul Neamţ, aceasta nu îşi putea declina competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Vaslui, întrucât astfel s-ar nesocoti dispoziţiile de competenţă stabilite de art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Reclamanţii, având calitatea de funcţionari publici, angajaţi ai Tribunalului Vaslui, au înţeles să investească cu soluţionarea prezentei cauze Tribunalul Neamţ, tribunal aflat în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Iaşi, respectiv Curtea de Apel Bacău.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., (1)"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Potrivit alin. (2)1 al aceluiaşi articol, dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Această prevedere instituie o prorogare legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, în situaţia în care calitatea de pârât o are o instanţă judecătorescă.

În cauză, calitatea de pârât o are Tribunalul Vaslui.

Înalta Curte constată că prin depunerea acţiunii la Tribunalul Neamţ, reclamanţii au ales între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei aflate în circumscripţia curţii de apel învecinate celei în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii.

În consecinţă, având în vedere faptul că reclamanţii au sesizat Tribunalul Neamţ, instanţa competentă în raport de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., acestei instanţe îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii F., G., C., H., B., D., A. şi E. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Vaslui, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2021.