Jurisdictional conflict: applicability of private vs. public party territorial competence rules in administrative litigation involving public institutions.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bacău County Court, establishing it as the competent first-instance court for the case. The dispute involved a public hospital challenging a financial correction notice issued by the Ministry of Public Works, Development, and Administration, resulting in a circular declination of competence between appellate and district courts. The decisive legal interpretation centered on Article 10(3) of Law No. 554/2004, where the Court determined that despite the plaintiff’s status as a public institution, it did not act in a regime of public power against the defendant; instead, it acted as a vulnerable party suffering alleged harm from an administrative act. Consequently, the Court held that the norm should be interpreted in spirit to favor the party in a subordinate position, applying the rule for private persons or entities acting against the state, which grants territorial competence to the court at the plaintiff’s location.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 10 alin. (3) din legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdictional conflict: applicability of private vs. public party territorial competence rules in administrative litigation involving public institutions: The dispute involved a public hospital challenging a financial correction notice issued by the Ministry of Public Works, Development, and Administration, resulting in a circular declination of competence between appellate and district courts. The decisive legal interpretation centered on Article 10(3) of Law No. 554/2004, where the Court determined that despite the plaintiff’s status as a public institution, it did not act in a regime of public power against the defendant; instead, it acted as a vulnerable party suffering alleged harm from an administrative act. Consequently, the Court held that the norm should be interpreted in spirit to favor the party in a subordinate position, applying the rule for private persons or entities acting against the state, which grants territorial competence to the court at the plaintiff’s location.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the High Court establishing the competence of the first-instance court to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin contestaţia formulată de reclamanta Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău în contradictoriu cu pârâta Ministerul Lucărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, la data de 27.10.2020, sub nr. x/2020, s-a solicitat anularea Notei de constatare nr. x/05.08.2020 prin care s-a dispus o corecţie financiară aplicată în baza contractului de finanţare nr. x/10.12.2018.
Prin sentinţa civilă nr. 85/17.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, îndreptată prin încheierea din 23.11.2020, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 234/19.01.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bacău.
Pentru a hotărî astfel, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, instanţa a constatat că, în speţă, nu autoritatea publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 are calitatea de reclamant, ci pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (3) teza I respectiv este competentă instanţa de la sediul reclamantei, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, beneficiar poate fi atât o persoană de drept public, cât şi o persoană de drept privat şi nu teza a II-a a art. 10 alin. (3) din legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Prin sentinţa nr. 176/04.03.2021, Tribunalul Bacău, secţia a II -a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că, sub aspectul normei de competenţă teritorială, instanţa apreciază că sunt incidente dispoziţiile articolului 10 alin. (3) teza a doua din Legea 554/2004, faţă de calitatea reclamantei, aceasta figurând în raportul juridic dedus judecăţii cu titlu de instituţie publică. Potrivit dispoziţiilor articolului 163 alin. (2) teza a doua din Legea 95/2006, spitalul de urgenţă se înfiinţează şi funcţionează numai ca spital public, din norma legală rezultând caracterul de instituţie publică. Mai mult decât atât, în raportul juridic analizat de pârâtă şi care a condus la emiterea notei de constatare contestate în prezentul dosar reclamanta a acţionat în calitate de autoritate contractantă, calitatea de beneficiar în cadrul contractului de finanţate neconducând la stabilirea naturii de persoană juridică de drept privat.
Tribunalul Bacău a reţinut faptul că prin dispoziţiile articolului 10 alin. (3) din Legea 554/2004 s-a diferenţiat instanţa de contencios administrativ competentă în funcţie de calitatea reclamantului - persoană fizică/juridică de drept privat sau autoritate publică/instituţie publică, în prima ipoteză competenţa revenind instanţei de la domiciliul reclamantului, iar în cea de a doua ipoteză instanţei de la sediul pârâtului. Norma de competenţă definită de articolul 10 alin. (3) teza a doua are caracter exclusiv, fiind o normă de ordine publică, prevăzută de dispoziţii speciale, pe care părţile nu o pot înlătura.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Demersul judiciar al reclamantei vizează, în esenţă, contestarea unor acte administrative de control, respectiv Nota de constatare nereguli şi stabilire a corecţiilor financiare nr. x/05.08.2020 emisă de către pârâtul Ministerul Lucărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei.
Prezentul conflict negativ de competenţa este de natură teritorială şi vizează aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018.
Conform art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."
Chestiunea de drept care trebuie dezlegată în speţă pentru a stabili instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza de faţă, constă în a analiza care dintre cele două părţi litigante acţionează în regim de putere publică în cadrul raportului juridic administrativ dedus judecăţii.
Din reglementarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reiese că legiuitorul a avut în vedere două ipoteze şi anume prima, în care reclamantul este o persoană fizică sau juridică de drept privat care se consideră vătămată de o autoritate publică şi a doua, în care calitatea de reclamant o are o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată, care, învestită cu putere publică, se îndreaptă împotriva unei persoane fizice sau juridice de drept privat.
Prin urmare, norma de competenţa teritorială este edictată în favoarea părţii din raportul juridic de drept material care nu are aceleaşi resurse pe care le are autoritatea publică, acesta din urmă având, în esenţă, un avantaj net superior oricărei persoane fizice sau juridice.
Analizând raportul juridic litigios născut între părţile prezentei cauze, Înalta Curte constată că reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, chiar dacă din dispoziţiile Legii nr. 95/2006 rezultă caracterul său de instituţie publică, în prezentul litigiu nu acţionează în regim de putere publică, pretenţiile sale juridice derivând dintr-o presupusă vătămare printr-un act administrativ prin care şi-a manifestat puterea publică pârâtul din speţă, respectiv Ministerul Lucărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei.
Prin urmare, reclamantul se manifestă în prezentul litigiu, ca orice particular vătămat în drepturile sale şi care doreşte să înlăture efectele executorii ale unui act administrativ emis în regim de putere publică de către autoritatea publică pârâtă.
Având în vedere că intenţia legiuitorului a fost aceea de favorizare a părţii aflate într-o poziţie de inferioritate cu statul, indiferent dacă aceasta este o persoană fizică, juridică de drept privat sau juridică de drept privat asimilată unei autorităţi publice, iar în speţă, deşi Ministerul Lucărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei este o autoritate publică şi are calitatea de pârât, cea care se află în poziţie inferioară în cadrul raportului juridic de drept public este reclamantul, o interpretare contrară lipsind de raţiune şi eficienţă intenţia legiuitorului de a stabili o competenţă in favorem.
Raţiunea stabilirii competenţei în favoarea persoanei fizice sau juridice de drept privat, indiferent dacă este reclamant sau pârât, conduce la concluzia că norma prevăzută în art. 10 alin. (3) trebuie să fie interpretată nu literal, ci în spiritul acesteia, numai într-o astfel de situaţie scopul legii, anume protecţia suplimentară acordată părţii vulnerabile, putând fi atins.
În concluzie, în raportul juridic de drept material dedus judecăţii în prezenta cauză, reclamantul nu acţionează în raport cu statul în regim de putere publică, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2021.