Jurisdictional conflict: Police authority's annulment action against its own traffic fine as administrative act under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi, anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x/13.11.2019, prin care a fost sancţionat contravenţional numitul A. cu amendă în cuantum de 1305 RON şi cu avertisment.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 6345 din data de 26.11.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii privind pe reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În considerentele sentinţei a reţinut că prin procesul-verbal de contravenţie nr. x/13.11.2019, întocmit de Biroul Rutier Cluj-Napoca, contravenientul A. a fost sancţionat contravenţional potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă în cuantum de 1305 RON şi cu avertisment, întrucât a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare HZK244 pe Calea x din Cluj-Napoca cu viteză de 101 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar Trucam şi pentru că nu avea permisul de conducere.

Reclamantul a formulat cerere de anulare a procesului-verbal de contravenţie nr. x/13.11.2019, invocând nelegalitatea acestuia, pentru neindicarea domiciliului contravenientului, iar conform art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevăzut în mod expres şi imperativ doar calea de contestare a plângerii şi o singură instanţă care are competenţa să o judece în primă instanţă, şi anume, judecătoria, indiferent cine este titularul acţiunii exercitate împotriva procesului-verbal de contravenţie.

De asemenea, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificarea legalităţii şi a temeiniciei procesului-verbal de contravenţie se realizează de instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională, iar judecătoriile au plenitudine de competenţă în materie contravenţională, indiferent cine este titularul acţiunii, iar faptul că reclamant în cauză este emitentul procesului-verbal de contravenţie nu poate conduce la schimbarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, fiind vorba despre o competenţă exclusivă şi de o procedură judiciară specială.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Cluj - Napoca, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1986/2021 din data de 25.03.2021, Judecătoria Cluj - Napoca, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind pe reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, motiv pentru care a constatat ivit conflictul negativ de compentenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul, în calitate de emitent al procesului-verbal de contravenţie, nu a sesizat instanţa cu o plângere contravenţională, ci cu o acţiune în anularea actului administrativ, constând într-un proces-verbal de contravenţie, acţiunea fiind formulată în contradictoriu cu organul fiscal obligat la executarea silită a amenzii, iar faptul că reclamantul este emitentul procesului-verbal de contravenţie şi nu persoana sancţionată contravenţional conduce la schimbarea competenţei materiale a instanţei care judecă acţiunile exercitate împotriva proceselor-verbale de contravenţie.

S-a mai reţinut că plângerea contravenţională care intră în competenţa judecătoriei este, potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001, acea acţiune formulată de către contravenient, partea vătămată sau persoana de la care s-a dispus confiscarea prin procesul-verbal, aceasta fiind unica cerere care poate intra în competenţa judecătoriei.

De asemenea, a apreciat că judecătoria nu are plenitudine de competenţă în sfera dreptului contravenţional, deoarece nu există niciun text legal care să reglementeze o asemenea competenţă, dimpotrivă tribunalul fiind instanţa competentă care, potrivit art. 95 alin. (1) C. proc. civ., are plenitudine de competenţă.

În acelaşi sens, a apreciat că procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei sunt o specie a actului administrativ, al cărui regim este reglementat de Legea nr. 554/2004 şi că O.G. nr. 2/2001 nu reglementează acţiunea în anulare ori revocatorie formulată de emitentul actului administrativ, aşa încât competenţa şi regulile aplicabile pentru judecarea acestor cereri vor fi cele de drept comun din materia contenciosului administrativ.

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că natura juridică a acţiunii formulate nu este cea de plângere contravenţională, dispoziţiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001 nefiind aplicabile în cauză, motiv pentru care a apreciat că judecătoria nu se poate declara competentă să soluţioneze cauza.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei din perspectiva naturii litigiului dedus judecăţii.

Reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi, anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x/13.11.2019, emis de către reclamant, prin care a fost sancţionat contravenţional numitul A. cu amendă în cuantum de 1305 RON şi cu avertisment.

Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001:

"(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării."

În acord cu Judecătoria Cluj - Napoca, secţia civilă, Înalta Curte apreciază că în speţă nu este vorba despre o plângere contravenţională, în sensul textului de lege de mai sus, pentru a atrage competenţa judecătoriei în soluţionarea cauzei în primă instanţă.

Înalta Curte constată că, în speţă, reclamantul este chiar emitentul actului a cărui anulare o solicită, împrejurare care face ca prezenta acţiune să se circumscrie materiei contenciosului administrativ.

În acest sens, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 prevede că:

"Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului."

Fiind vorba de o acţiune în contencios administrativ, devin incidente normele de competenţă prevăzute în Legea contenciosului administrativ la art. 10 alin. (1), potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Prin urmare, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj - Napoca, secţia civilă a apreciat în mod corect că, nefiind vorba de o plângere contravenţională, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 15 aprilie 2021.