Conflict of negative jurisdiction in administrative litigation: territorial competence determined by plaintiff’s domicile under Article 10(3) of Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.09.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., lichidator judiciar al B. S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Braşov, anularea actului nr. x/14.09.2020 emis de pârâtă, privind solutionarea plângerii prealabile formulate de reclamantă; anularea în parte a actului nr. x/10.08.2020 emis de pârâtă în ce priveşte decizia exprimată prin vot cu privire la pct. 2 înscris pe ordinea de zi a şedinţei adunării creditorilor debitorului B. S.A. din data de 11.08.2020; suspendarea de urgenţă a executării actului nr. x/10.08.2020 în privinta deciziei exprimate prin vot cu privire la pct. 2 înscris pe ordinea de zi a şedinţei adunării creditorilor debitorului B. S.A. din data de 11.08.2020, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzei, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 5757 din data de 10.11.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta B. S.A. prin lichidator judiciar A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele sentinţei a reţinut prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data sesizării instanţei, precum şi faptul că reclamantul are sediul în raza Tribunalului Braşov.

2.2. Hotărârea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 286/CA din data de 25 martie 2021, Tribunalul Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Braşov, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în drept prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că reclamantul are sediul în raza Tribunalului Bucureşti, dat fiind faptul că, în speţă, calitatea de reclamant o are A. şi că sediul acestuia se află în Bucureşti.

De asemenea, s-a mai reţinut că şi dosarul privind suspendarea executării aceloraşi acte administrative a fost soluţionat de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu sediul reclamantului.

Reclamantul A., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Braşov, anularea actului nr. x/14.09.2020 emis de pârâtă, anularea în parte a actului nr. x/10.08.2020 emis de pârâtă în ce priveşte decizia exprimată prin vot cu privire la pct. 2 înscris pe ordinea de zi a şedinţei adunării creditorilor debitorului B. S.A. din data de 11.08.2020; suspendarea executării actului nr. x/10.08.2020 în privinta deciziei exprimate prin vot cu privire la pct. 2 înscris pe ordinea de zi a şedinţei adunării creditorilor debitorului B. S.A. din data de 11.08.2020, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 28.09.2020:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 28.09.2020.

Astfel, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului.

În speţă are relevanţă faptul că reclamant în prezenta cauză este A., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.A., cu sediul în municipiul Bucureşti.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, competenţă stabilită în raport cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 28.09.2020.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., lichidator judiciar al B. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Braşov, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 15 aprilie 2021.