Jurisdictional conflict over annulment of medical disciplinary non-initiation: special judicial competence under Law 95/2006 overrides general administrative litigation rules
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Sibiu Court of Appeal, Civil, Administrative and Fiscal Section II, ruling that this court holds material and territorial competence. The dispute involved an action for the annulment of two administrative decisions issued by the Medical Council: a local council’s decision not to initiate disciplinary proceedings against a physician for alleged professional negligence, and a national executive board’s subsequent dismissal of the complainant’s objection to that inaction. The court determined that the specific provision in Law No. 95/2006 (Art. 459), which assigns jurisdiction to the civil/administrative tribunal in the jurisdiction where the physician practices, constitutes a derogation from the general rule in Law No. 554/2004 (Art. 10) that places challenges to central public authority acts under the jurisdiction of the Court of Appeal. Applying principles of extensible interpretation and legislative intent to create a uniform procedural regime, the court held that the specialized jurisdiction of the local tribunal applies regardless of whether the petitioner is the sanctioned doctor or the party who filed the initial complaint, thereby rejecting the appeal court’s position that the involvement of the national executive board shifted jurisdiction to the Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 96 pct. 1 C. proc. civ, art. 431 din Legea nr. 95/2006, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 450 din Legea nr. 95/2006; Jurisdictional conflict over annulment of medical disciplinary non-initiation: special judicial competence under Law 95/2006 overrides general administrative litigation rules: The dispute involved an action for the annulment of two administrative decisions issued by the Medical Council: a local council’s decision not to initiate disciplinary proceedings against a physician for alleged professional negligence, and a national executive board’s subsequent dismissal of the complainant’s objection to that inaction. The court determined that the specific provision in Law No. 95/2006 (Art. 459), which assigns jurisdiction to the civil/administrative tribunal in the jurisdiction where the physician practices, constitutes a derogation from the general rule in Law No. 554/2004 (Art. 10) that places challenges to central public authority acts under the jurisdiction of the Court of Appeal. Applying principles of extensible interpretation and legislative intent to create a uniform procedural regime, the court held that the specialized jurisdiction of the local tribunal applies regardless of whether the petitioner is the sanctioned doctor or the party who filed the initial complaint, thereby rejecting the appeal court’s position that the involvement of the national executive board shifted jurisdiction to the Court of Appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the High Court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 03.09.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, anularea deciziei nr. 50 din 30.04.2020, comunicate cu adresa nr. x din data de 14.05.2020 de Biroul Executiv al Consiliului Naţional al Medicilor din România, prin care s-a dispus respingerea contestaţiei reclamantului şi menţinerea dispoziţiilor deciziei nr. 8/22.10.2019 a Biroului Consiliului Colegiului Medicilor Sibiu, precum şi anularea deciziei nr. 8/22.10.2019 emise de Colegiul Medicilor din Sibiu, prin care s-a dispus nedeclanşarea procedurii disciplinare, conform art. 116 alin. (2) lit. a) din Statutul Colegiului Medicilor din România.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 614/2020 din 04 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Colegiul Medicilor din România prin întâmpinare şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin noul C. proc. civ., legiuitorul nu mai permite invocarea excepţiei de necompetenţă materială şi teritorială decât până la începerea dezbaterilor asupra fondului, limitând perioada de timp în care aceasta poate fi invocată, fără posibilitatea derogării.
S-a mai reţinut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, coroborat cu art. 96 pct. 1 C. proc. civ.. litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 431 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora Biroul Executiv este organ de conducere la nivel naţional, s-a apreciat că în cauză competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Alba Iulia.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 35/2021 din data de 24 februarie 2021 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, în favoarea Tribunalului Sibiu, sens în care a constatat că între Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu s-a ivit un conflict negativ de competenţă şi s-a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că actul supus controlului instanţei este Decizia nr. 8/22.10.2019 emisă de Colegiul Medicilor din Sibiu prin care s-a dispus nedeclanşarea procedurii disciplinare şi începerea anchetei disciplinare împotriva personalului medical din cadrul Spitalului Militar Sibiu, secţia pneumologie pentru fapte de neglijenţă profesională.
S-a mai reţinut că, potrivit art. 451 din Legea 95/2006, plângerea împotriva unui medic se depune la colegiul al cărui membru este medicul, iar împotriva deciziei de respingere a plângerii, persoana care a făcut plângerea poate depune contestaţie la colegiul a cărui decizie se contestă. Aceasta se soluţionează de către Biroul executiv al Consiliului naţional.
De asemenea, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 453 şi 459 din acelaşi act normativ, potrivit cărora împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea.
Prin urmare, a apreciat că din moment ce în cazul finalizării anchetei disciplinare împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei superioare de disciplină se instituie competenţa în favoarea secţiei de contencios administrativ a tribunalului, şi în cazul în care acţiunea este îndreptată împotriva deciziei de neîncepere a acţiunii disciplinare, competenţa materială revine aceleiaşi instanţe.
Pe de alta parte, s-a reţinut că, întrucât obiectul litigiului este Decizia nr. 8/22.10.2019 emisă de Colegiul Medicilor din Sibiu, autoritate locală, competenţa revine şi în baza art. 10 din Legea nr. 554/2004 tribunalului.
Decizia nr. 50 din 30.04.2020 emisă de Biroul Executiv al Consiliului Naţional al Medicilor din România reprezintă soluţia pronunţată de autoritatea ierarhic superioară la contestaţia formulată, iar competenţa reglementată de art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu are în vedere organul care soluţionează plângerea.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Conflictul negativ de competenţă s-a născut în raport cu cererea reclamantului de anulare a deciziei nr. 50 din 30.04.2020, prin care s-a dispus respingerea contestaţiei reclamantului formulate împotriva deciziei nr. 8/22.10.2019 a Biroului Consiliului Colegiului Medicilor Sibiu, precum şi cu anularea deciziei nr. 8/22.10.2019 emise de Colegiul Medicilor din Sibiu.
Potrivit art. 450 din Legea nr. 95/2006:
"(1) Medicul răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor şi regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală şi a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale CMR, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale CMR.
(2) Răspunderea disciplinară a membrilor CMR, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau civilă, conform prevederilor legale."
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 459 din Legea nr. 95/2006:
"Împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea."
Secţiunea a VI-a din Legea nr. 95/2006 reglementează unitar şi exhaustiv procedura răspunderii disciplinare a medicului, epuizând toate ipotezele, atât cu privire la condiţiile în care poate fi stabilită această răspundere, cât şi în ceea ce priveşte soluţiile care se pot da într-o procedură de cercetare a faptelor săvârşite de medic în legătură cu profesia sa.
Înalta Curte constată că, deşi textul art. 459 din Legea nr. 95/2006 se referă la medicul sancţionat, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare a actului administrativ emis de către aceeaşi autoritate pârâtă, acesta se impune a fi aplicat în toate situaţiile, indiferent de calitatea persoanei care sesizează instanţa, atâta timp cât legea specială cuprinde o normă specială de competenţă în acest sens, neputându-se reţine stabilirea unei competenţe materiale diferite pentru soluţionarea acţiunii în anularea aceluiaşi act, în funcţie de persoana care a sesizat instanţa.
Aşadar, aceeaşi raţiune a legii - aceea de a reglementa toate ipotezele de soluţionare a plângerii împotriva medicului - va face aplicabilă aceeaşi dispoziţie a legii, pe baza argumentului de analogie care permite, în situaţia de faţă, completarea unei lacune a legii, fără a-i afecta unitatea.
Ca urmare, Curtea, analizând dispoziţiile art. 451 din Legea nr. 95/2006, constată că ele pot fi şi trebuie interpretare extensiv, întrucât în înţelesul lor literal nu acoperă şi ipoteza în care persoana a cărei plângere a cauzat cercetarea disciplinară a medicului formulează acţiune în anulare împotriva deciziei de respingere a cercetării disciplinare.
Un alt argument în favoarea acestei soluţii reiese din intenţia legiuitorului care, în articolul 456 alin. (4) din acelaşi act normativ, a înţeles să creeze un regim unic al contestaţiei la decizia comisiei de disciplină, prevăzând, de principiu, că:
"În termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat, persoana care a făcut sesizarea, Ministerul Sănătăţii, preşedintele colegiului teritorial sau preşedintele CMR poate contesta decizia pronunţată de comisia de disciplină a colegiului teritorial".
Deci, acelaşi regim unic se impune şi cu privire la celelalte etape ale procedurii de soluţionare a acţiunii în anulare, oricare ar fi titularul ei.
Ca urmare, identitatea de raţiune a legii impune identitatea de tratament procedural faţă de titularii acţiunii în cadrul aceleiaşi legi, cu atât mai mult cu cât, prin dispoziţiile art. 451 legiuitorul însuşi a înţeles ca, la stabilirea instanţei competente, să nu dea relevanţă calităţii de "autoritate centrală" a emitentului deciziei care se atacă.
Prin urmare, în considerarea caracterului de normă specială a prevederilor art. 459 din Legea nr. 95/2006, derogatorie de la dispoziţiile generale ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul în raza căruia îşi desfăşoară activitatea medicul împotriva căruia este îndreptată acţiunea disciplinară, respectiv Tribunalul Sibiu.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 15 aprilie 2021.