Computation of appeal deadlines interrupted by state of emergency decree and extension of completion request deadline

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.06.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, obligarea pârâtului să declasifice şi să comunice actele, informaţiile şi relaţiile, menţionate la pct. I din memoriul înregistrat sub nr. x/15.12.2017, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 19.11.2018, reclamantul a formulat cerere precizatoare/modificatoare prin care a solicitat:

1. introducerea în cauză a numitului B., directorul general al Direcţiei generale de informaţii a apărării (DGIA)/MApN, cu gradul militar general, persoană responsabilă de prejudicierea reclamantului, prin ascunderea, neînfăţişarea şi falsificarea de acte şi informaţii legate de cazul său, pe care refuză să le înfăţişeze organelor judiciare;

2. obligarea în solidar a pârâţilor la despăgubiri în cuantum de 150.000 euro daune materiale şi 1 milion euro daune morale, precum şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2320 din data de 27.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, s-a constatat că excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale este o apărare de fond şi s-a respins, ca neîntemeiată, această excepţie; s-a admis excepţia lipsei de interes a reclamantului în soluţionarea cererii şi s-a respins în consecinţă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant; s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată în legătură cu excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect; s-au constatat rămase fără obiect cererile formulate de reclamant în cursul procesului şi introducerea în cauză a Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, pusă în discuţie de instanţă, şi s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de restituire a cheltuielilor de judecată.

La data de 04.06.2020 reclamantul A. a depus o cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2320/27.09.2019, solicitând, potrivit art. 443 - 444 C. proc. civ., soluţionarea tuturor capetelor de cerere, inclusiv a cererii precizatoare privind daunele materiale şi morale solicitate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 369/2020 din 9 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal veche a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de completare, invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale şi a respins cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2320/27.09.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi B., ca tardiv formulată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 369/2020 din 9 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal veche a declarat recurs reclamantul A., arătând că instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de completare dispozitiv cu încălcarea dispoziţiilor art. 42 alin. (1) şi alin. (7) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă, prelungită ulterior prin Decretul nr. 240/2020.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul - pârât Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că termenul pentru formularea cererii de completare dispozitiv a început să curgă de la data de 14.05.2020, respectiv de la data încetării stării de urgenţă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a formulat o cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2320 din data de 27.09.2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, solicitând, în baza art. 443 - 444 C. proc. civ., soluţionarea tuturor capetelor de cerere, inclusiv a cererii precizatoare privind daunele materiale şi morale solicitate.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal veche a respins cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2320/27.09.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, formulată de reclamantul A., ca tardivă, apreciind că ultima zi de formulare a cererii era 15.04.2020.

Înalta Curte constată că prima instanţă a apreciat eronat asupra tardivităţii cererii de completare dispozitiv cu care a fost învestită, întrucât a omis a avea în vedere starea de urgenţă al cărei efect a constat tocmai în întreruperea termenelor de exercitare a căilor de atac.

Astfel, potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

În speţă, din Referatul Compartimentului Arhivă al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, întocmit cu privire la dovada de comunicare către recurentul-reclamant a sentinţei civile nr. 2320/27.09.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 reiese că hotărârea a cărei completare se solicită a fost comunicată reclamantului la data de 30.03.2020, respectiv în perioada stării de urgenţă.

Prin urmare, se impun a fi reţinute dispoziţiile privind instituirea şi prelungirea stării de urgenţă în România, cu referire la termenele de exercitare a căilor de atac.

În acest sens, potrivit art. 42 alin. (6), (7) şi (8) din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, emis de Preşedintele României şi publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020:

"(6) În temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se suspendă de plin drept pe durata stării de urgenţă instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop.

(7) Termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele prevăzute la alin. (6), aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgenţă, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă. În cauzele prevăzute la alin. (6) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanţei competente după încetarea stării de urgenţă.

(8) După încetarea stării de urgenţă, judecarea proceselor prevăzute la alin. (6) se reia din oficiu. În termen de 10 zile de la încetarea stării de urgenţă, instanţa de judecată va lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată şi citarea părţilor."

Ulterior, prin Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, emis de Preşedintele României şi publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 311 din 14 aprilie 2020, s-a dispus la art. 1 că "Începând cu data de 15 aprilie 2020, se prelungeşte cu 30 de zile starea de urgenţă pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr. 195/2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020."

Calculând cele 30 de zile de prelungire a stării de urgenţă, începând cu data de 15 aprilie 2020, se constată că ultima zi în care a fost instituită starea de urgenţă a fost 14.05.2020.

Prin urmare, termenul de 15 zile de formulare a cererii de completare dispozitiv a început să curgă începând cu data de 15.05.2020, aceasta fiind prima zi a stării de alertă.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, respectiv data de 15.05.2020, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Astfel, în raport cu data ieşirii din starea de urgenţă - 15 mai 2020, termenul de formulare a cererii de completare dispozitiv a început să curgă de la data de 16 mai 2020 şi se împlinea la data de 31 mai 2020, duminică. Ţinând cont de faptul că şi data de 01 iunie 2020 era zi liberă, termenul se prelungea până în prima zi lucrătoare următoare, respectiv în data de 2 iunie 2020.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. a formulat cererea de completare dispozitiv la data de 2 iunie 2020, conform plicului de corespondenţă depus la fila x verso din suplimentul dosarului Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nr. 4802/2/2018 şi recipisei recomandate depuse în dosarul de recurs la fila x, respectiv în ultima zi de formulare a acestei cereri.

În raport de aceste aspecte, se constată că prima instanţă a apreciat în mod greşit că cererea de completare dispozitiv este tardiv formulată.

În acest mod, a fost încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 369/2020 din 9 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal veche; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 369/2020 din 9 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal veche.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 15 aprilie 2021.