Entry Ban Finality: Recourse Against Court of Appeals Judgment Deemed Inadmissible Under Special Alien Law

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20.02.2019, sub nr. unic 1033/2/2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI DE FRONTIERĂ a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat ridicarea consemnului nominal de tip interzicere intrare pe teritoriul României, instituit pe numele reclamantei şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 776 din 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.R.I., invocată prin întâmpinare;

- A respins excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare;

- A respins cererea de declasificare a adresei nr. x/17.12.2012 emisă de S.R.I., ca neîntemeiată;

- A respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General Al Poliţiei De Frontieră şi Serviciul Român De Informaţii, reprezentat de Direcţia Juridică - U.M. 0198 Bucureşti, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 776 din 12 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A..

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 23 martie 2020, intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a invocat excepţia inadmisibilităţii nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Examinând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România:

"Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă.".

Din cuprinsul acestor dispoziţii legale rezultă că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este definitivă şi nu este supusă nici unei căi de atac, instanţa de fond (Curtea de Apel Bucureşti) menţionând în mod eronat că hotărârea pronunţată este supusă căi de atac a recursului.

Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti se circumscrie acestor dispoziţii legale, astfel că împotriva acesteia nu poate fi promovată calea de atac a recursului.

Prin urmare, raportat la obiectul cauzei prezente, dispoziţiile art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 reprezentând norma specială aplicabilă privind regimului străinilor în România, recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, având în vedere că a fost promovat împotriva unei hotărâri definitive, împotriva căreia nu se poate promova calea de atac a recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul Inspectoratul General de Poliţie de Frontieră.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 776 din 12 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2020.