Moral damages award upheld after appeal against Insurance Guarantee Fund fails

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la 13.02.2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, a solicitat anularea Deciziei nr. 12372/11.01.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de despăgubire pentru suma solicitată de reclamant cu titlu de despăgubiri, în cuantum de 450.000 RON, obligarea pârâtei la plata către reclamant a diferenţei de despăgubiri, în cuantum de 420.088 RON, precum şi la plata dobânzii legale începând cu data introducerii cererii şi până la plata efectivă a sumei. Totodată, a cerut acordarea de cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 3273 din data de 10.07.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 3273 din data de 10.07.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că reţinerile instanţei de fond sunt extrem de criticabile "având în vedere împrejurările decesului, relaţia interpersonală dintre victimă şi familia sa, vârsta victimei, în strânsă corelaţie cu gradul de imprevizibilitate al decesului, reacţiile emoţionale similare ale oricărei alte persoane care şi-a pierdut un frate, Curtea apreciază că acordarea sumei de 29.912 RON despăgubiri morale este riguros dozată şi în concordanţă cu despăgubirile evaluate în situaţii similare".

În continuare, recurentul-reclamant arată că în dosarul nr. x/2016 Judecătoria Gherla a acordat familiei victimei următoarele sume cu titlu de daune morale:

- B. - soţia victimei decedate şi cumnata reclamantului suma de 350.500 RON;

- C. - fiica victimei decedate şi nepoata de frate şi nepoată de frate a reclamantului suma de 350.500 RON;

- D. - fiica victimei decedate şi nepoata de frate şi nepoată de frate a reclamantului suma de 300.000 RON;

În consecinţă, recurentul-reclamant consideră că ar fi trebuit să beneficieze de un tratament similar.

De asemenea, la stabilirea sumei de 29.912 RON F.G.A. s-a raportat la sumele consemnate în ghidul elaborat de Fondul de protecţie al victimelor străzii, însă la stabilirea cuantumului despăgubirii nu se ţine cont nici de ghidul de evaluare a daunelor morale deoarece acesta reprezintă o operă jurisprudenţială realizată de asigurători, iar selecţia hotărârilor judecătoreşti s-a realizat in conformitate cu interesele asigurătorilor de a fi obligaţi la plata daunelor morale într-un cuantum cât mai redus. Acest ghid de evaluare a daunelor morale nu este obligatoriu pentru instanţele de judecată având doar rolul de informare, aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti în decizia civilă nr. 193/07.04.2015.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 16 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 20 ianuarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 12372/11.01.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de despăgubire pentru suma solicitată de reclamant cu titlu de despăgubiri, în cuantum de 450.000 RON, obligarea pârâtei la plata către reclamant a diferenţei de despăgubiri, în cuantum de 420.088 RON, precum şi la plata dobânzii legale începând cu data introducerii cererii şi până la plata efectivă a sumei.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă, că despăgubirile acordate de pârâtă au un cuantum adecvat, astfel încât suferinţa provocată prin decesul victimei să fie într-o anumită măsură atenuată, fiind apte să îi ofere reclamantului o anumită satisfacţie compensatorie.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului în privinţa criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Or, cu privire la acest motiv de recurs, Înalta Curte, fiind datoare potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ. a da o calificare juridică corectă solicitărilor recurentului-reclamant, constată că de fapt motivele de casare vizează nerespectarea exigenţelor dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., se încadrează în punctul 6 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., invocat în mod distinct şi de către recurentul-reclamant.

Astfel, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei.

Din această perspectivă, recursul este nefondat, considerentele explicând soluţia pronunţată în dispozitiv prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situaţia de fapt şi susţinerile părţilor, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

De asemenea, Înalta Curte reţine că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor.

Prin urmare, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului în privinţa criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

De fapt, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant îşi exprimă nemulţumirea cu privire la acordarea daunelor morale, însă nu critică nelegalitatea sentinţei prin încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 49 din Norma A.S.F. nr. 5/2010 potrivit cărora la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale se au în vedere şi daunele morale, "în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România". În lipsa unor criterii şi limite legale, la stabilirea cuantumului daunelor morale s-a inclus şi o doză de aproximare, prin raportare la consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială etc., fără ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale să depăşească sfera unor compensaţii destinate a alina suferinţa fizică şi psihică, în caz contrar ajungându-se la o îmbogăţire fără just temei a persoanei prejudiciate.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată, pe de o parte că prima instanţă a reţinut că la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale era firesc ca Fondul de Garantare a Asiguraţilor să ţină seama de anumite criterii agreate printr-o procedură internă, care au în vedere şi practica instanţelor de judecată în situaţii similare, iar pe de altă parte, recurentul-reclamant nu a dezvoltat critici care să combată considerentele primei instanţe referitoare la modul de cuantificare a daunelor în raport de dispoziţiile art. 49 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul nr. 5/2010, limitându-se la a-şi exprima nemulţumirea şi indignarea cu privire la acordarea daunelor morale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în lipsa unor critici concrete, soluţia pronunţată de prima instanţă va fi menţinută.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 3273 din 10 iulie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.