Partial suspension of VAT assessment enforcement upheld after tax authority's appeal annulled for lacking specific grievances.

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.06.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. IFG-AIF 1902/05.05.2017.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 2948 din 14 iulie 2017, Curtea de Apel, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 2948 din 14 iulie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, a declarat recurs reclamantul A., iar prin Decizia nr. 899 din 21 februarie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a admis recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2948 din 14 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi s-a casat sentinţa recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub ne. 2339/2/2020.

3. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 489 din 26 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov şi s-a dispus suspendarea parţială a executării deciziei de impunere nr. IFG-AIF 1902/05.05.2017, în privinţa sumelor de 769.370 RON reprezentând TVA stabilită suplimentar în urma reverificării perioadei 01.04.2012-31.08.2014 şi, respectiv, 26.354 RON, reprezentând TVA stabilită suplimentar pentru contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.05.2016, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea actului administrativ.

De asemenea, s-a respins în rest cererea, ca rămasă fără obiect.

4. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 489 din 26 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov, solicitând admiterea recursului şi schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării, ca netemeinică şi nelegală.

Recurenta-pârâtă arată că sentinţa recurată este pronunţată cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, prezentând la nivel teoretic condiţiile de admisibilitate pentru suspendarea executării actului administrativ.

În esenţă, recurenta-pârâtă susţine că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente, astfel cum au fost avute în vedere de către legiuitor la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

5. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul - reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nul.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, examinând cererea de recurs formulată de către pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov, Înalta Curte constată că acesta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse în faţa instanţei de fond în dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nr. 4494/2/2017, în primul ciclu procesual, înainte de casarea cu trimitere spre rejudecare .

Faptul că recurenta-pârâtă a relevat că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii nu este în măsură să suplinească motivarea cererii de recurs, câtă vreme nu a arătat modalitatea în care actul juridic a fost interpretat greşit şi textele de lege încălcate.

Dincolo de acest aspect, se constată că prin cererea de recurs se face o analiză teoretică a condiţiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a executării, fără a se raporta la situaţia din speţă şi fără a fi relevate critici concrete, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, recurenta-pârâtă nu a formulat niciun fel de critici cu privire la aspectele reţinute de către prima instanţă drept considerente ale sentinţei recurate şi nu a arătat argumentele concrete pentru care apreciază că soluţia primei instanţe este greşită.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov, împotriva sentinţei civile nr. 489 din 26 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov, împotriva sentinţei civile nr. 489 din 26 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 15 aprilie 2021.