Expiry of temporal scope for suspension of administrative act extinguishing interest in appeal against dismissal of suspension request

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului ministrului transporturilor nr. 1824/2018 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor si infrastructurii nr. 980/2011, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1060 din 14 decembrie 2018, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 7 din data de 29 ianuarie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 7 din data de 29 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat, în esenţă, că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, recurenta a susţinut că a prezentat suficiente elemente de fapt şi de drept care să răstoarne prezumţia de legalitate a Ordinului MT nr. 1824/2014, acestea putând fi analizate la nivel sumar, fără o cercetare aprofundată a fondului cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Transporturilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 26 august 2020, ca urmare a solicitării instanţei, recurenta a depus la dosar înscrisuri, din care rezultă că acţiunea în anularea actului administrativ a cărui suspendare a executării se solicită în prezenta cauză, a fost soluţionată de către Curtea de Apel Iaşi la data de 12.06.2019, prin sentinţa nr. 65, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, raportat la dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei de interes în susţinerea recursului, urmând a o admite pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În speţă, prin sentinţa nr. 7 din 29 ianuarie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1824/2018, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor.

Ulterior, prin sentinţa nr. 65 din 12 iunie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, având ca obiect anularea în parte a Ordinului ministrului transporturilor nr. 1824/2018 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 980/2011, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1060 din 14 decembrie 2018, respectiv anularea dispoziţiilor art. 1 pct. 1, pct. 2, pct. 4, pct. 6, pct. 14, pct. 16 şi parţial art. I pct. 18, respectiv punctele 3,4, 5 şi 6 din Anexa nr. 18.

Conform datelor din sistemul informatic ECRIS, se constată că împotriva sentinţei nr. 65 din 12 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., cauza fiind în curs de soluţionare pe rolul Înaltei Curţi de Casaşie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În raport cu cele prezentate, se apreciază că soluţionarea acţiunii în anularea actului administrativ a cărei suspendare a executării a fost solicitată în prezenta cauză nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea sentinţei recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei interesului în promovarea căii de atac exercitate în cauză.

Prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.

În cauza de faţă, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat la data de 12 iunie 2019, respingând acţiunea în anulare formulată de reclamantă, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efecte.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes şi va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 7 din 29 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 7 din 29 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2020.