Valuation of incremental construction works vs. total permit value in determining unexplained wealth under integrity legislation

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul judiciar

Prin ordonanţa nr. 2 din 16 ianuarie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a admis, în parte, sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate în vederea începerii acţiunii de control cu privire la averea pârâtului A. şi a trimis cauza pentru soluţionare la Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întrucât a constatat că suma de 12.935 euro are caracter nejustificat.

2. Soluţiile pronunţate în primul ciclu procesual

2.1. Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 82/F-Cont din 25 mai 2015, a admis sesizarea Comisiei de Cercetare a Averilor şi a dispus modificarea ordonanţei nr. 2/16.01.2015 a Comisiei de Cercetare a Averilor, în sensul că a respins sesizarea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile art. 16 din Legea nr. 115/1996, în vederea începerii acţiunii de control cu privire la averea pârâtului A., iar dosarul a fost închis.

2.2. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 2589 din 22 septembrie 2017, a admis recursul formulat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.

3. Soluţia pronunţată în fond după casare

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 11 din 22 ianuarie 2019:

- a admis sesizarea Comisiei de Cercetare a Averilor;

- a dispus modificarea Ordonanţei nr. 2/16.01.2015 a Comisiei de Cercetare a Averilor, în sensul că a respins sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate, cu privire la averea pârâţilor A. şi B., intimat-reclamant fiind Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş;

- a închis dosarul.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei au declarat recurs Agenţia Naţională de Integritate şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş. Părţile au solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea sesizării Comisiei de Cercetare a Averilor prin ordonanţa nr. 2 din 16 ianuarie 2015 şi confiscarea diferenţei constatate între averea dobândită şi veniturile realizate de către A. şi B. în cuantum de 12.935 euro.

Având în vedere împrejurarea că recurenţii au formulat aceleaşi critici de nelegalitate cu privire la sentinţa atacată, subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la prezentarea şi analizarea acestora în mod grupat.

În concret, recurenţii au susţinut următoarele:

Din interpretarea dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie, republicată, precum şi a art. 1 din Hotărârea nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, rezultă faptul că procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor relevă existenţa juridică a unei construcţii. Pentru ca acea construcţie să intre în circuitul civil este necesar şi obligatoriu să fie intabulată în cartea funciară, pentru ca dreptul asupra acesteia să devină opozabil terţilor.

Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor confirmă faptul că lucrările finalizate au fost realizate în conformitate cu prevederile proiectului tehnic şi cu detaliile de execuţie, şi, totodată, el stabileşte valoarea totală a lucrărilor. Acesta are în vedere lucrările de construcţii şi se întocmeşte în vederea declarării construcţiei la organele fiscale teritoriale, precum şi în scopul achitării taxelor la Inspecţia de Stat în Construcţii. El este actul prin care proprietarul declară că acceptă să preia lucrarea şi că aceasta poate fi dată în folosinţă. Prin urmare, din moment ce persoana cercetată a semnat procesul-verbal la terminarea lucrărilor şi şi-a însuşit conţinutul său, inclusiv în ceea ce priveşte valoarea lucrărilor, nu mai poate să afirme că valoarea lucrărilor este alta decât cea menţionată în cuprinsul actului juridic asumat.

În atare situaţie, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că suma reprezentând cheltuiala efectuată pentru edificarea imobilului este în cuantum de 67.743,95 RON, în loc să se raporteze la suma înscrisă în procesul-verbal de recepţie a lucrării, semnat şi asumat de intimaţi, sumă de 126.126,9 RON, menţionată în autorizaţia de construire nr. x/28.07.2008.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au formulat întâmpinare, precum şi note scrise în care au invocat excepţia nulităţii celor două recursuri promovate în cauză. Totodată, intimaţii au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, pentru argumentele arătate la dosar.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1. Referitor la excepţia nulităţii recursurilor

Intimaţii au invocat excepţia nulităţii recursurilor, întrucât acestea nu cuprind veritabile critici de nelegalitate ce pot fi circumscrise cazurilor de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în situaţia în care motivele invocate de parte nu se încadrează în motivele de casare reglementate la art. 488 C. proc. civ., recursul este nul.

Înalta Curte va respinge excepţia, având în vedere faptul că memoriile de recurs cuprind critici cu privire la soluţia pronunţată de prima instanţă ce pot fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6.2. Referitor la recursuri

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Aşa cum s-a precizat la pct. 1 din prezenta decizie, prin ordonanţa nr. 2 din 16 ianuarie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a admis, în parte, sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate în vederea începerii acţiunii de control cu privire la averea pârâtului A. şi a trimis cauza pentru soluţionare la Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întrucât a constatat că suma de 12.935 euro are caracter nejustificat.

După cum s-a arătat la pct. 2 al deciziei de faţă, în fond după casare, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis sesizarea Comisiei de Cercetare a Averilor; a dispus modificarea Ordonanţei nr. 2/16.01.2015 a Comisiei de Cercetare a Averilor, în sensul că a respins sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate, cu privire la averea pârâţilor A. şi B., intimat-reclamant fiind Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş; a închis dosarul.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă a analizat în mod detaliat şi judicios dispoziţiile normative incidente pe subiectul analizat, susţinerile părţilor litigante, precum şi întregul probatoriu administrat în cauză, respectiv înscrisuri şi expertiză tehnică de specialitate, iar concluzia la care a ajuns este corectă.

Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar reţine că prezintă relevanţă în speţa de faţă dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, conform cărora prin "diferenţe semnificative", în sensul prezentei legi, se înţelege diferenţa mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în RON al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă.

Prin ordonanţa nr. 2 din 16 ianuarie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a reţinut următoarele aspecte:

- la dosarul Agenţiei Naţionale de Integritate se află autorizaţia de construire nr. x/28.07.2008 emisă de Primarul comunei Şuici, prin care se autorizează lucrările de "construire locuinţă P+1 extindere", lucrări în valoare totală de 126.126,90 RON; la fila x din acelaşi dosar se află procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/21.07.2009 prin care se atestă faptul că această construcţie a fost finalizată; pe baza celor două documente, Agenţia Naţională de Integritate a reţinut în raportul său faptul că, în perioada iunie 2008 - iunie 2009, persoana cercetată a efectuat o cheltuială în sumă de 126.126,90 RON;

- punctul de vedere al persoanei cercetate şi al soţiei acesteia a fost în sensul că valoarea reţinută de ANI priveşte întregul imobil din comuna Şuici şi include şi valoarea de 11.556 RON din autorizaţia anterioară nr. 2/23.01.2006; cei doi soţi au arătat că în perioada cercetată au construit numai mansarda imobilului, în timp ce, în baza autorizaţiei din luna ianuarie 2006, construcţia parter era deja edificată la momentul emiterii autorizaţiei din iulie 2008;

- acest punct de vedere se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, care au confirmat că, începând cu luna iulie 2008, la imobilul edificat s-a executat o mansardă care nu este nici în prezent finalizată şi funcţională;

- în atare condiţii, deşi în autorizaţia de construire nr. x/28.07.2008 este înscrisă menţiunea "construire locuinţă P+1 extindere", în realitate, începând cu acest moment s-a făcut numai extinderea de la mansardă;

- în lipsa unei expertize tehnice de evaluare a mansardei, Comisia nu poate lua în considerare altă valoare decât cea de 126.126,90 RON, menţionată în autorizaţia de construire nr. x/28.07.2008;

- valoarea totală a cheltuielilor efectuate de numiţii A. şi B. în perioada cercetată (iunie 2008 - iunie 2009) este de 136.151,52 RON (din care 126.126.90 RON cheltuieli cu construirea imobilului), iar valoarea veniturilor de 88.291 RON, rezultând o diferenţă de 12.935 euro, ce reprezintă diferenţă semnificativă în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010.

În fond după casare, prima instanţă, în baza deciziei de îndrumare date de instanţa de control judiciar, a dispus completarea raportului de expertiză cu răspunsul expertului la obiecţiunile formulate de Statul Român la raportul iniţial.

Din coroborarea probelor administrate în cauză (expertiză tehnică de specialitate şi înscrisuri) rezultă, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, faptul că intimaţii A. şi B. au avut în perioada cercetată (iunie 2008 - iunie 2009) venituri în sumă de 88.291 RON. În condiţiile în care această sumă a fost reţinută şi în ordonanţa nr. 2 din 16 ianuarie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, act ce a stat la baza sesizării ANI, recurenţii nu mai pot susţine cu temei faptul că intimaţii au avut venituri mai mici.

De asemenea, pornind de la constatarea Comisiei de Cercetare a Averilor făcută în cadrul aceleiaşi ordonanţe, în sensul că în perioada verificată a fost realizată numai extinderea de mansardă, în cauză trebuia stabilită doar valoarea acesteia, iar nu a întregului imobil. În atare situaţie, sunt lipsite de substanţă juridică argumentele recurenţilor potrivit cărora prima instanţă trebuia să ţină seama de procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi de valoarea întregului imobil edificat de intimaţi.

Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea lucrărilor efectuate de intimaţi în perioada supusă verificării (iunie 2008 - iunie 2009) a fost de 67.743,95 RON din care:

- 58.618,05 RON, valoarea lucrărilor efectuate la mansarda imobilului;

- 9.125,90 RON, valoarea lucrărilor efectuate la podul anexei gospodăreşti.

În atare situaţie, nu poate fi vorba despre o avere nejustificată a intimaţilor, în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010, motiv pentru care soluţia primei instanţe este legală.

În consecinţă, nu este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursurilor, precum şi recursurile, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursurilor formulate de Agenţia Naţională de Integritate şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Respinge recursurile declarate de Agenţia Naţională de Integritate şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva sentinţei nr. 11/F-CONT din 22 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 14 aprilie 2021.