Service performance evaluation challenge rendered moot by transfer to reserve: loss of legitimate interest

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, anularea Procesului-verbal nr. x din 23.03.2018, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată cu privire la rezultatul aprecierii de serviciu pentru anul 2017 şi, implicit, rezultatul aprecierii de serviciu pentru anul 2017.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 10 din 7 februarie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, s-a anulat Procesul-verbal nr. x/23.03.2018, având ca obiect soluţionarea contestaţiei cu privire la rezultatul aprecierii de serviciu, şi Aprecierea de serviciu aferentă anului 2017 privindu-l pe reclamant şi a fost obligat pârâtul la reevaluarea activităţii profesionale a reclamantului aferentă anului 2017.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Afacerilor Interne invocând motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, au fost învederate, în esenţă, următoarele:

Actul a cărui anular a solicitat-o intimatul-reclamant, singurul în raport de care Ministerul Afacerilor Interne avea calitate procesuală pasivă în cauză, nu este un act administrativ producător de efecte juridice. Procesul-verbal nr. x/23.03.2018 reprezintă înscrisul prin care a fost soluţionată contestaţia pe care intimatul reclamant a formulat-o în cadrul procedurii prealabile stabilite de Legea nr. 554/2004 şi de OMAI nr. 177/2016.

Acest proces-verbal nu putea să-i producă intimatului-reclamant vreo vătămare deoarece nu a produs niciun efect de modificare a situaţiei acestuia. Presupusa vătămare s-a produs odată cu acordarea calificativului prin aprecierea de serviciu, care constituie act administrativ, conform art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 554/2004, act administrativ care nu a fost emis de Ministerul Afacerilor Interne şi în raport de care se impunea introducerea în cauză a emitentului acestuia.

Pe cale de consecinţă, recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere privind anularea Procesului-verbal nr. x/23.03.2018.

Precizează recurenta că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei de interes a capătului de cerere privind anularea Procesului-verbal, motivând soluţia prin aceea că interesul procesual al dreptului la acţiune a fost justificat de către reclamant prin prisma criticilor formulate în raport de modalitatea de evaluare a activităţii sale pe anul 2017 şi că rezultatul aprecierii activităţii îl împiedică pe viitor la promovarea în grad.

Or, în opinia recurentului nu prin procesul-verbal contestat s-a procedat la evaluarea activităţii profesionale a intimatului-reclamant, ci prin aprecierea de serviciu pentru anul 2017, emitentul aprecierii de serviciu pentru intimatul reclamant şi competenţa de evaluare a activităţii profesionale a acestuia aparţinând IGSU, nu Ministerului Afacerilor Interne.

Astfel, se susţine că raportat la faptul că intimatul-reclamant nu a identificat interesul legitim în solicitarea de anulare a procesului-verbal, se solicită respingerea capătului de cerere privind anularea Procdesului-verbal ca lipsit de interes.

Un alt aspect care relevă nelegalitatea sentinţei atacate este dat de faptul că instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată, cu neobservarea faptului că actul administrativ anulat este emis de o instituţie publică ce nu a avut calitatea de parte în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

2.1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, instanta va admite recursul, va casa hotărârile recurate şi în rejudecare va respinge acţiunea ca lipsită de interes.

Prin acţiunea promovată de intimatul-reclamant, acesta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, anularea Procesului-verbal nr. x din 23.03.2018, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată cu privire la rezultatul aprecierii de serviciu pentru anul 2017 şi, implicit, rezultatul aprecierii de serviciu pentru anul 2017.

La termenul de judecată din data de 28 mai 2020, termen acordat în vederea soluţionării recursului promovat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva încheierii din 5 decembrie 2018 şi a sentinţei nr. 10 din 7 februarie 2019 ale Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reprezentantul său a învederat instanţei că: în ceea ce priveşte Aprecierea de serviciu aferentă anului 2017, intimatul-reclamant a fost trecut în rezervă cu drept de pensie, în data de 14.01.2020, motiv pentru care reevaluarea activităţii profesionale nu mai este posibilă.

Instanţa de control judiciar a dispus amânarea pronunţării Deciziei, în vederea depunerii de către recurent a înscrisului care atestă trecerea în rezervă a intimatului-reclamant.

La data de 28 mai 2020, prin Serviciul Registratură al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost depus la dosarul cauzei Ordinul de trecere în rezervă a intimatului-reclamant, care atestă faptul că la data de 14.01.2020, A. a fost trecut în rezervă cu drept de pensie.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Or, în raport de faptul emiterii Ordinului de trecere în rezervă, Curte reţine că, în prezent, intimatul-reclamant nu mai justifică un interes în susţinerea acţiunii.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa hotărârile recurate şi în rejudecare va respinge acţiunea ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva încheierii din 5 decembrie 2018 şi sentinţei nr. 10 din 7 februarie 2019 ale Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârile recurate şi, în rejudecare, respinge acţiunea ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2020.