Territorial jurisdiction for public law entities in administrative litigation under exclusive court competence rules

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.03.2020, reclamantul Colegiul Medicilor Stomatologi Timiş, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 1/1AGN/2020 adoptată la 18.01.2020 de Adunarea Generală Naţională a Colegiului Medicilor Stomatologi, din România, publicată în M. Of nr. 81/05.02.2020, întrucât Adunarea Generală Naţională nu a fost legal convocată şi nu au fost prezenţi la Adunare 2/3 din numărul reprezentanţilor aleşi şi, în subsidiar, anularea parţială a Deciziei nr. 1/1AGN/2020, şi anume în ceea ce priveşte art. 1 pct. 3; pct. 4; pct. 6 - în ceea ce priveşte atribuţia de la lit. j); pct. 7, pct. 8. Pct. 9 - în ceea ce priveşte atribuţia de la lit. e); pct. 10 - în ceea ce priveşte atribuţia de la lit. f); pct. 11 - în ceea ce priveşte atribuţia de la art. 781 lit. e) şi lit. i); pct. 23; pct. 26 - în ceea ce priveşte art. 127 alin. (4) şi art. 128 alin. (2); pct. 28 lit. b), c) şi d).

Prin sentinţa civilă nr. civilă nr. 1279/24.11.2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Timişoara, reţinându-se, în esenţă, că reclamantul, Colegiul Medicilor Stomatologi Timiş este o persoană juridică de drept privat şi ca atare se impune a se face aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

2. A doua instanţă învestită.

Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 28.01.2021.

Prin sentinţa nr. 84 din data de 23.02.2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul Colegiul Medicilor Stomatologi Timiş, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, având ca obiect - anulare act administrativ, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, "Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului". Se instituie, aşadar, prin textul citat, o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, ce poate fi verificată în condiţiile art. 131 şi 130 C. proc. civ. până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

În speţă, Curtea a considerat, contrar sentinţei de declinare, că au aplicabilitate prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, iar nu acelea ale tezei întâi pentru următoarele motive:

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ reprezintă "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; (...)", iar art. 2 alin. (1) lit. b) prevede că "autoritate publică - este orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică". De asemenea, conform art. 1 lit. f) din acelaşi act normativ, contencios administrativ este definit ca reprezentând "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Or, în cauză, potrivit art. 1 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Stomatologi din România, adoptat prin Decizia Adunării generale naţionale nr. 5/2007, "Colegiul Medicilor Stomatologi din România, denumit în continuare CMSR, se organizează şi funcţionează în baza titlului XIII din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 95/2006, ca organism profesional, apolitic, fără scop lucrativ, de drept public, având ca principal obiect de activitate apărarea, autorizarea, controlul şi supravegherea exercitării profesiei de medic stomatolog pe teritoriul României, ca profesie liberală, de practică publică autorizată, precum şi aplicarea unitară a legilor şi regulamentelor care organizează şi reglementează exerciţiul profesiei". Iar, conform disp. art. 8. "(1) Colegiul Medicilor Stomatologi din România este organizat şi funcţionează pe criterii teritoriale la nivel naţional şi judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, conform legii. (2) Colegiile teritoriale au personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu, precum şi autonomie funcţională organizatorică şi financiară, în condiţiile legii şi ale prezentului regulament".

Ca atare, cum atât reclamantul, cât şi pârâtul sunt persoane de drept public, iar competenţa teritorială se stabileşte în raport de calitatea reclamantului, se impune admiterea excepţia invocate, cu consecinţa declinării cauzei în favoarea instanţei mai întâi învestite.

De altfel, raţionamentul judecătorului Curţii de Apel Bucureşti este inconsecvent, din moment ce se reţine că pârâtul este o autoritate publică. Aceasta întrucât exercitarea atribuţiilor în plan teritorial, spre deosebire de cele la nivel naţional, nu poate antrena schimbarea calităţii reclamantului în persoană juridică de drept privat. Aşadar, obligatoriu şi acesta, reclamantul, este tot o autoritate publică. Per a contrario, nu este persoana juridică de drept privat, astfel cum dispune textul art. 10 alin. (3) teza I din legea nr. 554/2004, pentru a atrage competenţa de soluţionarea a litigiului de către Curtea de Apel Timişoara.

După cum, pare forţată interpretarea disp. art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 de către prima instanţă, în sensul în care acestea ar fi incidente doar în cazul în care o autoritate publică reclamantă acţionează conform art. 1 alin. (6), iar nu şi atunci când ar avea calitatea de persoană vătămată în drepturile şi interesele legitime, printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, în regim de putere publică.

Mai mult, s-ar putea pune în discuţie împrejurarea dacă pârâtul acţionează sau nu în regim de putere publică, prin actul adoptat, decizia nr. 1/1AGN/2020 din 18.01.20202, ce face obiectul litigiului, întrucât, în caz contrar, ar rezulta că acesta nu este unul de contencios administrativ, ci unul civil.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Constatând astfel ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul Colegiul Medicilor Stomatologi Timiş, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 1/1AGN/2020 adoptată la 18.01.2020 de Adunarea Generală Naţională a Colegiului Medicilor Stomatologi, din România, publicată în M. Of nr. 81/05.02.2020, întrucât Adunarea Generală Naţională nu a fost legal convocată şi nu au fost prezenţi la Adunare 2/3 din numărul reprezentanţilor aleşi şi, în subsidiar, anularea parţială a Deciziei nr. 1/1AGN/2020, şi anume în ceea ce priveşte art. 1 pct. 3; pct. 4; pct. 6 - în ceea ce priveşte atribuţia de la lit. j); pct. 7, pct. 8. Pct. 9 - în ceea ce priveşte atribuţia de la lit. e); pct. 10 - în ceea ce priveşte atribuţia de la lit. f); pct. 11 - în ceea ce priveşte atribuţia de la art. 781 lit. e) şi lit. i); pct. 23; pct. 26 - în ceea ce priveşte art. 127 alin. (4) şi art. 128 alin. (2); pct. 28 lit. b), c) şi d).

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe se referă la stabilirea competenţei teritoriale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată potrivit art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, "Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Astfel, se constată că în mod corect a reţinut Curtea de Apel Timişoara că în raportul juridic dedus judecăţii reclamanta acţionează în calitate de autoritate publică, aşa cum este definită în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar pentru stabilirea competenţei trebuie să se pornească de la raportul juridic administrativ concret ce face obiect al cauzei, deoarece dispoziţiile legale sus-citate menţionează în mod expres că reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Cum, în speţă, pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România are sediul în Bucureşti, Înalta Curte constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Colegiul Medicilor Stomatologi Timiş şi pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România în favoarea Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2021.