Judicial inspection jurisdiction over final judgments and nullity of unmotivated civil appeal

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 03.10.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 2334/A din data de 15 iulie 2019, în dosarul nr. 19-3267 al Inspecţiei Judiciare, în temeiul art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 115 din data de 26 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 115 din data de 26 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A..

Prin cererea de recurs recurenta-reclamantă arată că a solicitat reexaminarea contestaţiei întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. potrivit cărora:

"Instanţa de recurs, respingând recursul, sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare, invocate de recurent în termen" (4) "Instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză". Concret, arată că a atacat cu recurs sentinţa nr. 721 din data de 3 iulie 2015 a Judecătoriei Bălceşti, în dosarul nr. x/2011 deoarece expertiza s-a făcut fără să fie anunţată (03.03.2015), fără să-i fie trimis raportul de expertiză, iar din sentinţa nr. 721 a fost ignorată parcela agricolă intravilan de 1788,48 m2. Ca atare, a demonstrat că sentinţa semnată la Judecătoria Bălceşti în iulie 2015 s-a făcut cu nerespectarea cerinţelor legale de fond şi de formă, deci este lovită de sancţiunea nulităţii.

Or, Inspecţia Judiciară nu a verificat abaterile succesive, lăsând-o parte vătămată cu pierdere de teren agricol, casă, cale pentru utilităţi, calea de intrare în locuinţă - casa de vacanţă - distrugere latrină, distrugere gard mejdină - vecinătate.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 24 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 14 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, în raport de înscrisurile depuse la doar, Înalta Curte va constata nul recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Rezoluţiei de clasare nr. 2334/A din data de 15 iulie 2019, în dosarul nr. 19-3267 al Inspecţiei Judiciare.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă, că în sfera răspunderii disciplinare pot intra numai acele încălcări ale normelor de drept material sau procesual care pun în discuţie însăşi valabilitatea actelor întocmite de judecător şi pentru care nu poate fi găsită o justificare legală, însă în speţa de faţă este vorba despre operaţiuni specifice activităţii de judecată, respectiv o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, iar o verificare şi cenzurare a motivelor care au stat la baza soluţiei adoptate, precum şi a modului în care instanţa a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale incidente, nu este atributul Inspecţiei Judiciare (raportat la competenţele sale stabilite prin lege), care nu poate cenzura sau înlătura motivele unei hotărâri judecătoreşti, după cum nu poate suplini or completa activitatea de judecată, care aparţine exclusiv instanţelor judecătoreşti.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că norma imperativă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, denumită sintetic "motivarea recursului".

Potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3) care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor.

A motiva recursul înseamnă a arăta criticile aduse hotărârii atacate, a exprima nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată prin indicarea şi dezvoltarea motivelor de nelegalitate a hotărârii ce face obiectul recursului.

În speţă, se constată că recursul declarat de către reclamantă este nul întrucât din conţinutul scriptului de recurs nu rezultă explicit vreo critică încadrabilă în unul din motivele expres şi limitativ prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, aceasta cuprinde doar nişte solicitări fără a indica nici explicit, dar nici implicit, care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Trebuie notat că în declaraţia scrisă de recurs înregistrată la dosar, recurenta evidenţiază practic aceeaşi stare de fapt ca şi cea dedusă judecăţii în faţa instanţei de fond, fără însă să evidenţieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ şi expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ.

Din această perspectivă, aşa cum s-a statuat în precedent recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi ca atare nu satisface exigenţele pentru validarea sa, sens în care în temeiul dispoziţiilor legale mai sus evidenţiate se va constata nulitatea acestuia.

7. Temeiul de drept al soluţie pronunţate.

Pentru considerentele expuse, întrucât nu este prezent niciun motiv de recurs de ordine publică, iar recursul promovat nu este explicit în vreo critică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 115 din 26 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2021.