Nullity of cassation appeal for lack of concrete legal grounds in dispute over recovery of undue agricultural payments

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi pe intervenientele S.C. QC & I S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. (societate radiată), a solicitat în principal: (1) anularea deciziei nr. 52320/28.02.2017 de soluţionare a contestaţiei, în contradictoriu cu pârâta APIA; (2) anularea în totalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.10.2016, respectiv nr. DACIS 4458/27.10.2016 privind campania din 2012, în contradictoriu cu pârâta APIA; (3) în subsidiar, faţă de capetele 1 şi 2, obligarea pârâtelor societăţi la plata către pârâta APIA a sumelor stabilite prin actele atacate ca fiind solicitate reclamantei, ca efect al nerespectării formei îmbrăcate de certificatele de conformitate emise de acestea ca organisme de certificare; (4) în cazul admiterii capătului 3 al cererii de chemare în judecată, să se constate că sumele ce vor fi individualizate în cadrul acestui proces ca fiind creanţe bugetare pentru neregularitatea pentru care sunt răspunzătoare pârâtele societăţi, nu sunt datorate de reclamantă; (5) cu cheltuieli de judecată.

Înainte de primul termen de judecată, reclamanta a modificat şi precizat acţiunea, în sensul că a modificat calitatea S.C. B. şi S.C. QC & I S.R.L din interveniente în pârâte şi a arătat că sumele solicitate prin capetele 3 şi 4 de cerere sunt de 218.458,86 RON, precizând totodată că solicită aceste sume cu titlul de despăgubiri, în subsidiar, doar dacă se resping primele două capete de cerere (act dosar).

Ulterior, reclamanta a formulat o nouă cerere modificatoare, solicitând înlocuirea pârâtei S.C. B. (radiată anterior declanşării litigiului de faţă) cu numitul C., fostul administrator al acesteia (act dosar).

Prin încheierea din 25.04.2018, s-a dispus disjungerea acţiunii în contradictoriu cu S.C. QC & I S.R.L., fiind format un dosar distinct faţă de cel de faţă.

Pârâta APIA a depus la dosar documentaţia care a stat la baza actelor contestate.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 2615 din data de 11.12.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii decurgând din tardivitatea ei, invocată de pârâtă prin întâmpinare. A admis capetele de cerere formulate în principal din acţiunea precizată şi modificată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi C., a dispus anularea Deciziei nr. 52320/28.02.2017 emisă de pârâta APIA de soluţionare a contestaţiei reclamantei şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.10.2016, a constatat că nu se mai impune soluţionarea capetelor trei şi patru din acţiune formulate în subsidiar şi a luat act că reclamanta îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 2615 din data de 11.12.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă arată că soluţia pronunţată de instanţa de fond este eronată şi total criticabilă, având în vedere faptul că a pierdut din vedere aspecte evidente şi de relevanţă maximă în soluţionarea justă a cauzei, aspecte ce ţin de interpretarea strictă a unor prevederi legale incidente cauzei.

Astfel, fermierul S.C. A. S.R.L. a depus în campania 2012 prin reprezentant D. cerere unică de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă, la Centrul Judeţean APIA Teleorman, înregistrată cu nr. x/15.05.2012 prin care a solicitat sprijin pentru SAPS, PNDC 1 - culturi în teren arabil şi Plăţi de Agro - Mediu: Pachet 4 Culturi verzi şi Pachet 5.1. Culturi agocole pe terenuri arabile, pentru suprafaţa de 474,32 ha teren arabil, situată pe raza localităţilor Necşeşti şi Trivalea Moşteni, jud. Teleorman.

Din copiile paginilor Registrului Agricol al comunei Necşeşti reiese că S.C. A. S.R.L. figurează înscrisă în anul 2012 la poziţia 002, cu 322,57 ha primite în arendă.

În raport de aceste aspecte solicită să se constate că actul administrativ atacat a fost întocmit conform art. 46 din O.G. nr. 92/2003, respectându-se condiţiile şi elementele obligatorii.

În campania 2012, societatea A. S.R.L. a solicitat sprijin financiar pentru suprafaţa de 474,32 ha teren arabil şi a obţinut acest sprijin, însă nu a făcut dovada dreptului de folosinţă şi utilizare, cu documente opozabile APIA pentru suprafaţa de 5,73 ha aferentă Tabelului Nominal nr. 763/29.05.2012, localizată pe raza comunei Necşeşti, jud. Teleorman.

Urmare a celor precizate, fermierul nu a îndeplinit obligaţia asumată sub aspectul formei pe care trebuia să o îmbrace documentul emis de organismul de certificare.

În baza procesului-verbal de constatare nr. x/10.05.2016, încheiat la finalizarea verificării de către consilierii din cadrul DACI - SAF şi a propunerilor aprobate de conducerea APIA Aparat Central, Centrul Judeţean APIA Teleorman a procedat la reinstrumentarea cererii depusă de fermierul S.C. A. S.R.L. - campania 2012 în vederea individualizării sumei plătite necuvenit.

Centrul Judeţean APIA Teleorman a transmis rezultatul reinstrumentării cererii, respectiv: Adresa nr. x/23.06.2016 însoţită de Formularul SI - Corectare 2012 nr. 3347/26.05.2016 şi Adresa nr. x/18.10.2016 însoţită de Nota de fundamentare pentru desfăşurarea unei acţiuni de verificare nr. x/23.09.2016, prin care s-a dispus că suma plătită necuvenit fermierului S.C. A. S.R.L. în campania 2012 este în cuantum total de 218.458,86 RON.

Potrivit art. 73 alin. (1) din Regulamentul CE al Comisiei nr. 796/2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiţionării, a modulării şi a sistemului integrat de gestionare şi control, prevăzute de Regulamentul CE nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003, versiunea consolidată: " în cazul în care a primit plăţi necuvenite, agricultorul în cauză are obligaţia de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate în conformitate cu dispoziţiile alin. (3)".

Sprijinul financiar a fost acordat sub rezerva verificărilor ulterioare, aceste creanţe bugetare rezultate din nereguli ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare şi a sumelor de cofinanţare aferente reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau la bugetele naţionale.

Instituţiile publice cu competente în gestionarea fondurilor comunitare si a cofinanţării aferente au obligaţia de a efectua verificări asupra modului de soluţionare al cererilor de acordare a sprijinului pe suprafaţă în vederea stabilirii, individualizării obligaţiilor de plată si. totodată, au competenta emiterii titlului de creanţă, toate acestea fiind indisolubil legate de obligaţia recuperării prejudiciilor cauzate fondurilor comunitare si fondurilor de cofinanţare aferente.

De altfel, prezumţia de legalitate si de veridicitate de care se bucură actul administrativ fiscal determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuşi titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.

Faţă de aceste motive, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 12 august 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 20 ianuarie 2021.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată nulitatea recursului, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat în principal: (1) anularea deciziei nr. 52320/28.02.2017 de soluţionare a contestaţiei, în contradictoriu cu pârâta APIA; (2) anularea în totalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.10.2016, respectiv nr. DACIS 4458/27.10.2016 privind campania din 2012, în contradictoriu cu pârâta APIA.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a dispus anularea Deciziei nr. 52320/28.02.2017 emisă de pârâta APIA de soluţionare a contestaţiei reclamantei şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.10.2016, reţinând în esenţă că este excesivă şi formală concluzia pârâtei în sensul că reclamanta ar fi procedat la o supra-declarare de 100% pentru întreaga suprafaţă de 474,32 ha, sub motiv că, în anexa certificatului de conformitate, emitentul său certifică totalul culturilor ecologice, iar nu fiecare parcelă cultivată în parte.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că deşi recurenta-pârâtă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. nu a formulat critici concrete care să poată fi încadrate în motivele de casare invocate.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reţine că, acest motiv este invocat pur formal deoarece, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă.

În acest context se va avea în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit dispoziţiilor art. 486 lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat….";

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

Conform art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Aşadar, faţă de prevederile mai sus-menţionate se observă că, prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă a reluat aspectele invocate în faţa instanţei de fond prin întâmpinarea depusă şi a arătat că societatea A. S.R.L. a solicitat sprijin financiar pentru suprafaţa de 474,32 ha teren arabil şi a obţinut acest sprijin, însă nu a făcut dovada dreptului de folosinţă şi utilizare, cu documente opozabile APIA pentru suprafaţa de 5,73 ha aferentă Tabelului Nominal nr. 763/29.05.2012, localizată pe raza comunei Necşeşti, jud. Teleorman.

Sub acest aspect, prima instanţă a reţinut că suprafaţa totală certificată prin actul de conformitate corespunde întocmai suprafeţei indicate în cererea unică de plată pe suprafaţă 2012 - 474,32 ha şi pornind de la o neconcordanţă formală, fără a efectua vreo verificare suplimentară, autoritatea publică pârâtă a luat faţă de intimata-reclamantă cea mai drastică măsură administrativă, anume aceea a excluderii integrale de la plată, cu impunerea obligaţiei de restituire în integralitate a sumei acordate.

De asemenea, s-a reţinut că şi pentru suprafaţa de 5,73 ha aferentă Tabelului nominal nr. 763/29.05.2019 localizată pe raza comunei Necşeşti, jud. Teleorman, reclamanta a făcut dovada, cu contractele de arendă, că are întreaga suprafaţă declarată.

Or, aspectele prezentate de recurenta-pârâtă în cererea de recurs nu reprezintă critici concrete din care să rezulte că prin hotărârea pronunţată instanţa de fond ar fi dat o interpretare greşită dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 şi nu a adus critici concrete prin care să combată opinia primei instanţe sub aspectul realităţii suprafeţelor de teren din contractele de arendă care coincid cu cele din Registrul special al contractelor de la Primăria Necşeşti.

Având în vedere faptul că, recurenta-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a expune în mod concret motivele de casare pentru care consideră că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, va constata nul recursul declarat în cauza de faţă.

În temeiul art. C. proc. civ. recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1450,59 RON, către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Anulează ca nemotivat recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 2615 din 11 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1450,59 RON, către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2021.