Jurisdiction in administrative disciplinary litigation determined by rank of authority issuing first-instance act, not appellate bodies
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, determining that the Bucharest Court of Appeal (2nd Administrative Section) is competent to hear the case, thereby prevailing over the initial refusal of the Bucharest Court of Appeal. The dispute involved a veterinary physician challenging disciplinary decisions—specifically the annulment of a fine and the reinstatement of a prior local commission ruling—against the Superior Deontology and Disputes Commission of the Veterinary College, with the core issue being whether jurisdiction was determined by the central authority issuing the appealed decisions or the local authority that issued the initial administrative act. Relying on Article 10(1) of Law No. 554/2004 and Article 42 of Law No. 160/1998, the court held that material jurisdiction in administrative litigation is established by the rank of the public authority that issued the first-instance act, not the appellate bodies; consequently, because the originating decision was issued by a local public authority (the Bucharest Municipality Deontology Commission), the matter fell under the jurisdiction of the administrative tribunal rather than the court of appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 99 C. proc. civ, art. 42 din Legea nr. 160/1998, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ; Jurisdiction in administrative disciplinary litigation determined by rank of authority issuing first-instance act, not appellate bodies: The dispute involved a veterinary physician challenging disciplinary decisions—specifically the annulment of a fine and the reinstatement of a prior local commission ruling—against the Superior Deontology and Disputes Commission of the Veterinary College, with the core issue being whether jurisdiction was determined by the central authority issuing the appealed decisions or the local authority that issued the initial administrative act. Relying on Article 10(1) of Law No. 554/2004 and Article 42 of Law No. 160/1998, the court held that material jurisdiction in administrative litigation is established by the rank of the public authority that issued the first-instance act, not the appellate bodies; consequently, because the originating decision was issued by a local public authority (the Bucharest Municipality Deontology Commission), the matter fell under the jurisdiction of the administrative tribunal rather than the court of appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for resolving the negative conflict of jurisdiction and assigning competence to the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 27 martie 2020, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată la data de 18 august 2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari - Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii, a solicitat:
- anularea Hotărârii nr. 34/26.02.2020, comunicată la data de 09.03.2020 şi a Hotărârii nr. 28/31.07.2019, emisă de Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, precum şi menţinerea Hotărârii nr. 268/18.04.2019;
- înlăturarea sancţiunilor aplicate reclamantei în baza Hotărârii nr. 28/31.07.2019;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3910 din 10 septembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Motivând soluţia astfel pronunţată, Tribunalul Bucureşti a reţinut că actele contestate în cauză sunt emise de pârâta Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii, autoritate publică centrală, astfel încât, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 29 din 15 ianuarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că scopul acţiunii reclamantei este acela de a menţine prevederile Hotărârii nr. 268/18.04.2019, pronunţată de Comisia de Deontologie şi Litigii a Municipiului Bucureşti, cu înlăturarea soluţiilor date în apel şi în revizuire de către pârât. Întrucât în cauză se pune în discuţie soluţia dată iniţial de comisia locală, competenţa instanţei de judecată nu se stabileşte în funcţie de organul care a pronunţat hotărârile în apel şi revizuire, nefiind în prezenţa unui caz de prorogare de competenţă, reglementat de art. 99 C. proc. civ.
Ca atare, curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului, în funcţie de rangul autorităţii emitente a Hotărârii nr. 268/18.04.2019.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
În cauză, reclamanta a sesizat instanţa de contencios administrativ cu cererea de anulare a Hotărârilor nr. 28/31.07.2019şi nr. 34/26.02.2020, emise de Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii din cadrul Colegiului Medicilor Veterinari, pronunţate în soluţionarea apelului şi, ulterior, a revizuirii îndreptate împotriva Hotărârii nr. 268/18.04.2019, emisă de Comisia de Deontologie şi Litigii a Municipiului Bucureşti, ale cărei dispoziţii a solicitat a fi menţinute.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Problema de drept care a generat conflictul de competenţă priveşte modalitatea de aplicare a criteriului rangului autorităţii emitente a actelor administrative, Tribunalul Bucureşti susţinând că trebuie avut în vedere organul central emitent al Hotărârilor nr. 34/26.02.2020 şi nr. 28/31.07.2019, iar Curtea de Apel Bucureşti susţinând competenţa materială determinată de emitentul Hotărârii nr. 268/18.04.2019, autoritate publică locală.
Înalta Curte constată că obiectul cererii deduse judecăţii priveşte analiza de legalitate a procedurii disciplinare derulate împotriva reclamantei - medic veterinar, astfel încât, deşi reclamanta a solicitat anularea a două hotărâri emise în materie disciplinară de Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii a Colegiului Medicilor Veterinari, autoritate de rang central, nu se poate face abstracţie de faptul că aceste hotărâri au fost pronunţate în căile de atac formulate împotriva Hotărârii Comisiei de Deontologie şi Litigii a Municipiului Bucureşti nr. 268/18.04.2019, prin care a fost analizată şi soluţionată plângerea formulată împotriva reclamantei, hotărâre ale cărei dispoziţii reclamanta urmăreşte să le menţină.
Aşadar, procedura de sancţionare a reclamantei îşi are originea în hotărârea comisiei locale, astfel că hotărârile pronunţate în căile de atac nu sunt determinante în stabilirea instanţei competente să judece pricina, relevant fiind actul emis în prima fază de soluţionare a plângerii.
În acest sens, vor fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, potrivit cărora:
"Comisia judeţeană de deontologie şi litigii, respectiv a municipiului Bucureşti, reprezintă prima structură ce soluţionează aspectele menţionate la art. 40, iar Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii reprezintă forumul naţional şi structura de apel pentru orice încălcare, nerespectare sau abatere săvârşită de un medic veterinar şi nesoluţionată la nivel judeţean."
În raport de aceste aspecte, competenţa instanţei de fond se determină în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcţie de rangul autorităţii emitente a Hotărârii nr. 268/18.04.2019, act administrativ prin care s-a soluţionat în primă fază procedura disciplinară contestată în cauză.
Având în vedere că Hotărârea nr. 268/18.04.2019 a fost emisă de Comisia de Deontologie şi Litigii a Municipiului Bucureşti, autoritate publică locală, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi de locul situării domiciliului reclamantei, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari - Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2021.