Constanța court holds jurisdiction in union members' challenge to education minister's moratory damages order; negative conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 octombrie 2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., precum şi a celorlalţi membri menţionaţi în acţiune, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, a solicitat:

- anularea art. 4 alin. (1) din Ordinul ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4004/2019 privind metodologia de calcul şi plată a sumelor reprezentând daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale prevăzute în titlurile executorii, pentru personalul din unităţile/instituţiile de învăţământ de stat, Ministerul Educaţiei Naţionale şi alte unităţi din subordinea/coordonarea acestuia, în anul 2019;

- obligarea ministerului la emiterea unui ordin de modificare a art. 2 din Ordinul nr. 4004/2019, astfel încât să se prevadă în mod expres că, în cazul hotărârilor judecătoreşti având drept obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii prin care s-au acordat drepturi salariale personalului din învăţământ, se calculează şi se plăteşte dobânda legală penalizatoare.

1.2. Prin notele scrise depuse la data de 25 februarie 2020, A. a susţinut că are calitate procesuală activă în cauză, formulând primul capăt al acţiunii în nume propriu, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei, din punct de vedere teritorial, revine instanţei de la sediul Federaţiei, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

1.3. Prin sentinţa civilă nr. 470 din 22 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a disjuns cererea formulată de A. în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. şi a dispus formarea unui dosar distinct, înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. x/2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 844 din 21 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi împrejurarea că domiciliile reclamanţilor membri de sindicat sunt situate pe raza teritorială a judeţului Constanţa. Totodată, Curtea a apreciat că precizările depuse de Federaţie cu privire la calitatea sa procesuală activă sunt formulate cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de art. 204 C. proc. civ. pentru modificarea acţiunii introductive.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 32 din 11 februarie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

Motivând hotărârea astfel pronunţată, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că reclamanta A. are calitate procesuală în cauză în nume propriu, nu doar în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, iar precizările depuse de Federaţie în acest sens la data de 09 decembrie 2020 nu trebuie interpretate ca o modificare de acţiune, potrivit art. 204 C. proc. civ., întrucât prin aceste precizări nu s-a modificat nici obiectul acţiunii, nici cauza sau temeiul juridic al acesteia, ci s-a rectificat menţiunea din cererea de chemare în judecată cu privire la faptul că acţiunea este formulată doar în numele membrilor de sindicat, aspecte care au fost invocate şi în faţa Curţii de Apel Bucureşti.

Prin urmare, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că acţiunea reclamanţilor este comună, existând un caz de coparticipare procesuală activă, astfel încât Curtea de Apel Bucureşti a fost legal învestită cu soluţionarea acţiunii, fiind instanţa de la sediul reclamantei A..

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecăţii, A., în numele membrilor săi de sindicat, B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., a solicitat anularea art. 4 alin. (1) al Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4004/2019 şi obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale la emiterea unui ordin de modificare a art. 2 din OMEN nr. 4004/2019, în sensul indicat în acţiune.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat deopotrivă necompetente să soluţioneze litigiul, din punct de vedere teritorial, în raport de sediul/domiciliul reclamanţilor, apreciind diferit asupra problemei poziţiei procesuale a organizaţiei sindicale, aceea de reclamant sau doar de reprezentant al membrilor de sindicat.

Înalta Curte constată că, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Competenţa stabilită de textul de lege precitat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

În ceea ce priveşte calitatea de reclamanţi, Înalta Curte reţine că, în speţă, cererea de chemare în judecată vizează anularea şi modificarea unui ordin emis de ministrul educaţiei naţionale, prin care s-a reglementat metodologia de plată a daunelor-interese moratorii sub forma dobânzilor legale, prevăzute în hotărâri judecătoreşti prin care s-au acordat drepturi salariale personalului din unităţile de învăţământ de stat, din care fac parte şi reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K.. Aşadar, în cauza dedusă judecăţii, A. acţionează, conform atributelor legale ce-i revin ca persoană juridică de drept privat, în numele şi în interesul membrilor de sindicat, aceştia fiind titularii dreptului pretins.

În acord cu opinia Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte reţine că precizările formulate de A. ulterior primului termen de judecată (atât cele depuse la data de 25 februarie 2020 în dosarul Curţii de Apel Bucureşti, cât şi cele depuse la data de 9 decembrie 2020 în dosarul Curţii de Apel Constanţa) nu pot fi avute în vedere în chestiunea vizând calitatea procesuală a organizaţiei sindicale, susţinerile privind formularea acţiunii în nume propriu fiind contrazise de menţiunile cererii de chemare în judecată. Astfel, în partea introductivă a acţiunii se menţionează că acest act procesual este formulat de A. "în numele membrilor de sindicat", fără vreo menţiune a formulării cererii şi în nume propriu, iar în cuprinsul acţiunii sunt înfăţişate argumente privitoare la vătămarea dreptului legal al membrilor de sindicat de a beneficia de repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a executării eşalonate a hotărârilor judecătoreşti prin care s-au acordat drepturi salariale.

Aşadar, precizările depuse de A. nu pot fi valorificate drept rectificări ale acţiunii (în sensul îndreptării omisiunii referitoare la cadrul procesual activ), astfel cum în mod eronat a reţinut Curtea de Apel Constanţa, atât timp cât, prin cererea iniţială, Federaţia a acţionat pentru apărarea drepturilor membrilor săi de sindicat, iar prin precizările ulterioare a pretins pentru sine dreptul dedus judecăţii, ceea ce reprezintă o modificare a obiectului pricinii, care intră sub incidenţa art. 204 C. proc. civ., fiind tardiv depusă.

În acest context, Înalta Curte reţine că A. nu are calitatea de reclamant, neexistând un raport de coparticipare procesuală activă între aceasta şi membrii săi de sindicat şi că, prin dispoziţiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a tranşat problema competenţei teritoriale a instanţei de contencios administrativ în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului, chiar şi în cazul în care acţiunea este exercitată, în numele său, de o persoană de drept public sau privat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că, în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze prezenta cauză, criteriul avut în vedere este domiciliul reclamanţilor B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., situat în judeţul Constanţa, iar nu sediul organizaţiei sindicale care le reprezintă interesele.

În consecinţă, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. şi pe pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2021.