Appeal against integrity agency incompatibility report for holding merchant status dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 10 decembrie 2018, pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională De Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare din 21.11.2018 emis de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de integritate în dosarul x/21.11.2018.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 29 din data de 7 martie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Agenţia Naţională de Integritate.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 29 din data de 7 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a textelor de lege incidente în cauză, şi anume dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 13 lit. b) din Legea nr. 176/2010 şi art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, ceea ce atrage motivul de casare a hotărârii atacate prevăzut de art. 488 alin. (7) pct. 8 C. proc. civ. - "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau cu aplicarea greşită a normelor de drept material."

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 raportate la art. 13; lit. b) din Legea nr. 176/2010, instanţa de fond le-a interpretat şi aplicat în mod greşit.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 "Dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unul conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere".

Totodată, potrivit art. 20 alin. (5) "Prevederile art. 13 şi 15 se aplică în mod corespunzător".

Potrivit art. 13 din acelaşi act normativ:

(1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:

a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfăşoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informaţii publice;

b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării şi Invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice şi date ori Informaţii care nu sunt publice.

(2) Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată potrivit dispoziţiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută.

În mod greşit a reţinut instanţa de fond că prin adresa emisă de A.N.I. la 17.05.2017 reclamantul a fost invitat să prezinte un punct de vedere, reclamantul fiind informat doar cu privire la faptul că s-a declanşat procedura de evaluare. În mod clar se menţionează în această adresă că, în situaţia în care se vor identifica elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi va fi informat şi invitat să prezinte un punct de vedere.

Astfel adresa la care face referire instanţa de fond, emisă de A.N.I. la 17.05.2017, aflată la dosarul de fond, ca fiind înscrisul care confirmă respectarea de către A.N.I. a procedurii prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 nu a avut ca scop îndeplinirea acestei proceduri ci doar informarea asupra declanşării procedurii de evaluare.

Prin urmare, rezultă în mod inechivoc faptul că, intimata-pârâtă a încălcat procedura reglementată de prevederile art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 176/2010, în condiţiile în care a solicitat date şi informaţii de la instituţii şi autorităţi publice, fără ca în prealabil persoana să fie informată şi invitată să prezinte un punct de vedere, nerespectarea acestor prevederi atrăgând nulitatea absolută a raportului de evaluare, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 87 alin. (7) lit. g) din Legea nr. 161/2003 deoarece a apreciat că aceste dispoziţii instituie starea de incompatibilitate "chiar şi numai pentru deţinerea calităţii de comerciant persoană fizică concomitent cu funcţia publică".

Potrivit art. 87 din Legea nr. 161/2003:

(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: g). calitatea de comerciant persoană fizică.

Prin urmare, instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Este cert că, instanţa de fond, fără minime verificări, a preluat poziţia pârâtei din cuprinsul Raportului de evaluare, care, intenţionat a redat în mod eliptic dispoziţia legală precitată, după cum urmează:

"Funcţia de primar şi viceprimar, primar generat şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică".

Din modalitatea de redare a textului de lege de către pârâtă lipseşte sintagma "exercitarea", expres prevăzută însă de legiuitor. Aşadar, legiuitorul nu sancţionează deţinerea calităţii de comerciant persoană fizică, cum greşit interpretează instanţa de fond, ci exercitarea calităţii de comerciant persoană fizică, iar pentru a fi atrasă starea de incompatibilitate este necesară exercitarea calităţii de comerciant persoană fizică.

Simpla deţinere a unui întreprinderi individuale fără a desfăşura nicio activitate, cu atât mai puţin fără a desfăşura o activitate comercială/economică nu aduce atingere prevederilor legale menţionate.

Pentru a beneficia de subvenţiile acordate de APIA crescătorii de animale erau obligaţi să se înregistreze la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului ca persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, sau întreprinderi familiale conform O.U.G. nr. 44/2008 sau ca persoane juridice, care desfăşoară o activitate agricolă.

Însă înregistrarea la ORC a unei întreprinderi individuale şi înregistrarea fiscală pentru obţinerea de ajutoare financiare (subvenţii) nu reprezintă o activitate comercială.

Potrivit articolul 4 alin. (0) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, o "activitate agricolă" nu implică în mod necesar producţia, creşterea sau cultivarea de produse agricole şi, ca atare, între desfăşurarea unei activităţi agricole şi desfăşurarea unei activităţi comerciale nu se poate pune un semn de egalitate.

Întreprinderea Individuală - lvan A. nu a desfăşurat activitate comercială/economică, astfel că nu se încadrează în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, având în vedere că nu are calitatea de comerciant, respectiv de profesionist.

Pentru ca o persoană să poată fi considerată comerciant, în sensul prevederilor legale şi, în deplin acord cu cele reţinute în doctrina de specialitate, este necesar a fi întrunite în mod cumulativ două cerinţe: să exploateze o întreprindere şi exploatarea întreprinderii să se realizeze în mod sistematic, esenţială fiind exercitarea efectivă a unei activităţi care să conducă la obţinerea de profit.

Pe cale de consecinţă, în considerarea tuturor argumentelor expuse, apreciază că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza, admiterea cererii de anulare a Raportului de evaluare nr. x/21.11.2018din 2111.2018 emis de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de integritate, precum şi obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 16 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 20 ianuarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare din 21.11.2018 emis de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de integritate în dosarul x/21.11.2018.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă că, în mod corect s-a reţinut prin Raportul de evaluare starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant începând cu data de 21.06.2012, dată la care deţinea funcţia de primar, reclamantul a intrat cu bună ştiinţă în stare de incompatibilitate pentru perioada 2012-2017, stare corect reţinută de pârâtă în Raportul de evaluare nr. x/21.11.2018.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că o primă critică vizează încălcarea procedurii reglementată de prevederile art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 176/2010, de către intimata-pârâtă în condiţiile în care a solicitat date şi informaţii de la instituţii şi autorităţi publice, fără ca în prealabil recurentul-reclamant să fie informat şi invitat să prezinte un punct de vedere, iar nerespectarea acestor prevederi atrage nulitatea absolută a raportului de evaluare, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Astfel, potrivit art. 13 lit. b) din Legea nr. 176/2010, inspectorul de integritate poate solicita persoanelor fizice sau juridice date ori informaţii care nu sunt publice, doar după informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acestuia pentru a prezenta un punct de vedere.

Sub acest aspect, în mod corect a reţinut prima instanţă că prin scrisoarea transmisă la data de 17.05.2018 intimata-pârâtă a informat recurentul-reclamant că face obiectul evaluării şi l-a invitat pentru a preciza un punct de vedere, însă neridicarea scrisorii de la oficiul poştal nu a putut fi imputată expeditorului.

De asemenea, în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere, iar prevederile art. 13 şi 15 din acelaşi act normativ, se aplică în mod corespunzător.

Dispoziţiile art. 13 alin. (1) menţionează în mod expres că după repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:

a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfăşoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informaţii publice;

b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice şi date ori informaţii care nu sunt publice.

Or, în cauza de faţă, informaţiile solicitate de către intimata-pârâtă Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Serviciului Fiscal Municipal Sighişoara şi Primăriei comunei Nedeş, judeţul Mureş se încadrează în categoria informaţiilor publice, iar pentru obţinerea acestora nu a fost necesară informarea recurentului-reclamant, conform dispoziţiilor legale sus-citate.

Printr-o altă critică a motivelor de recurs, recurentul-reclamant afirmă că instanţa de fond a apreciat în mod greşit faptul că, dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 instituie starea de incompatibilitate "chiar şi numai pentru deţinerea calităţii de comerciant persoană fizică concomitent cu funcţia publică". De asemenea, se arată că în realitate, recurentul-reclamant nu a exercitat activitate de comerciant, scopul înfiinţării întreprinderii individuale l-a constituit obţinerea de subvenţii de la Agenţia de Plăţi pentru Intervenţii în Agricultură, aspect faţă de care consideră că, simpla deţinere a unei întreprinderi individuale fără a desfăşura nicio activitate, cu atât mai puţin fără a desfăşura o activitate comercială/economică nu aduce atingere prevederilor legale.

Această critică nu poate fi primită având în vedere că, prima instanţă a reţinut în mod corect că, potrivit dispoziţiilor art. 23 din O.G. nr. 44/2008, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului. De asemenea art. 31 din acelaşi act normativ prevede că, membrii întreprinderii familiale sunt comercianţi persoane fizice de la data înregistrării acesteia în registrul comerţului.

În raport de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu:…. calitatea de comerciant persoană fizică.

Recurentului-reclamant îi revenea obligaţia de a respecta prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 conform cărora:

"alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în aceasta funcţie", termen care a început să curgă de la data de 22.06.2012, aşa cum rezultă din încheierea civilă nr. 702/22.06.2012 privind validarea alegerii recurentului-reclamant în funcţia de primar al comunei Nadeş, transmisă intimatei-pârâte de către Primăria comunei Nadeş, Judeţul Mureş cu adresa nr. x/06.06.2017, cu atât mai mult cu cât acesta era titular al Întreprinderii Individuale A. înregistrată la ORC sub nr. de ordine F26/612/2010, în perioada 06.05.2010 - 08.08.2017, informaţii rezultate din conţinutul adresei nr. x/08.08.2017 emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Or, în cauza de faţă, recurentul-reclamant recunoaşte că pentru a beneficia de subvenţiile acordate de APIA era obligat să se înregistreze la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului ca persoană fizică autorizată, sau ca persoană juridică care desfăşoară o activitate agricolă, însă susţine fără temei că a deţinut formal funcţia de comerciant, având în vedere că în perioada 2012-2017 a obţinut venituri din activităţi agricole/comerciale în sumă totală de 48.609 RON, aşa cum rezultă din adresa nr. x/24.08.2017, emisă de Serviciul Fiscal Municipal Sighişoara.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 29 din 07 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.