Appeal dismissed for lack of current procedural interest where lower court imposed no direct obligation on tax authority

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.11.2013, sub nr. x/2013, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, a solicitat instanţei anularea deciziei nr. 42 din 20.05.2013 emisă de fosta DGFP Mehedinţi (actuala DRGFP Craiova), ca urmare a delegării de competentă primită de la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF, decizie prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de rambursare nr. x/17.05.2011 şi, pe cale de consecinţă: în principal, anularea deciziei de rambursare nr. x/17.05.2011 emisă (ca urmare a delegării de competenţă primită de la fosta DGFP Bucureşti) de fosta Bistriţa Năsăud, actuala DRGFP Cluj Napoca), dispunând recunoaşterea reclamantei la rambursarea sumei de 1.409.758 RON cu titlu de TVA, conform cererii înregistrate la fosta DGFP Bucureşti sub nr. x/30.06.2009; în subsidiar, retrimiterea contestaţiei organului competent, respectiv Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF, spre soluţionare pe fond, ca urmare a constatării nelegalităţii motivului procedural de respingere a contestaţiei întemeiat pe lipsa aplicării ştampilei pe contestaţie; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2822 din 4 iulie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocata de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi DGRFP Cluj Napoca, ca neîntemeiată;

- a admis în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi;

- a anulat Decizia nr. 42/20.05.2013 emisa de DGFP Mehedinţi (actuala DGRFP Craiova);

- a obligat pârâta DGRFP Craiova să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de rambursare a taxei pe valoarea adăugată nr. 2318/17.05.2011;

- a obligat pârâta DGRFP Craiova la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în valoare de 10.100 RON reprezentând taxă judiciară de timbru si onorariu de avocat redus în conformitate cu disp. art. 451 alin. (2) şi art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Asupra recursurilor de faţă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2822 din 4 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

În cauza de faţă prin sentinţa civilă nr. 2822 din 4 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu a stabilit în sarcina autorităţii recurente nicio obligaţie, reţinând "În ceea ce priveşte cererea de anulare a deciziei de rambursare nr. x/17.05.2011 si recunoaşterea dreptului la rambursarea sumei de 1.409.758 RON, Curtea apreciază că sunt întemeiate apărările pârâtelor în sensul că aceasta cerere nu poate fi analizată de instanţa de contencios administrativ decât după ce contestaţia pe cale administrativa va soluţionată pe fond.".

Înalta Curte reţine că, potrivit dispozitivului sentinţei recurate instanţa de fond a anulat Decizia nr. 42/20.05.2013 emisă de DGFP Mehedinţi (actuala DGRFP Craiova) şi, pe cale de consecinţă, a obligat pârâta DGRFP Craiova să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de rambursare a taxei pe valoarea adăugată nr. 2318/17.05.2011 şi să plătească reclamantei suma de 10.100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (judiciară de timbru si onorariu de avocat).

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere situaţia redată în precedent. Prin urmare, interesul de a acţiona al autorităţii pârâte nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca lipsit de interes.

Văzând soluţia dată recursului formulat şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dovedite de intimata-reclamantă, în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata cheltuielilor de judecată reduse, în raport de stadiul procesual al cauzei, de munca efectiv realizată de avocat în acest dosar, având în vedere şi faptul că pricina a fost soluţionată la primul termen de judecată acordat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 2822 din 4 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Obligă recurenta pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata către intimata reclamantă A., a sumei de 2000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, reduse în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2021.