Compulsory issuance of insurance guarantee compensation decision; claim rendered moot by administrative resolution pending litigation

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.11.2017 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor solicitând:

1. obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire, înregistrată la FGA sub nr. x/15.05.2017;

2. cheltuieli de judecată solicitate pe cale separată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2479 din 29 mai 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor cu sediul în Bucureşti, a abligat pârâtul să soluţioneze cererea înregistrată sub nr. x/15.05.2017 şi a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, a arătat că, în cazul Legii nr. 213/2015, lipsa reglementării unui termen de soluţionare a petiţiilor ce sunt adresate fondului nu constituie o lacună legislativă, ci o asumare a unor situaţii care, obiectiv, fac imposibilă soluţionarea tuturor petiţiilor ce îi sunt adresate în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei civile nr. 2479 din 29 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

5. Alte aspecte procesuale

În şedinţa publică din data de 13 aprilie 2021, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin consilier juridic a depus la dosarul cauzei decizia nr. 19744/10.04.2019 de soluţionare a cererii de plată nr. x din data de 15.05.2016 emisă de Fondul de garantare a asiguraţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire depuse în data de 15.05.2016 şi înregistrată sub nr. x, conform dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015.

Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor la dosarul cauzei, la data de 13.04.2021 a fost emisă decizia nr. 19744 de către Fondul de garantare a asiguraţilor, prin care a fost analizată cererea de plată depusă de petenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. la data de 15.05.2016.

Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamanţilor şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecinţa respingerii acesteia ca atare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2479 din 29 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor împotriva sentinţei civile nr. 2479 din 29 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi în rejudecare:

Respinge acţiunea ca fiind rămasă fără obiect.

Menţine dispoziţia privind obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguratilor la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2021.