Admissibility of constitutional exception regarding public procurement appellate review and illegality exception appealability at the appellate stage

Şedinţa publică din data de 08 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a fost înregistrat recursul formulat de recurenta - reclamantă A. împotriva încheierii din 08.08.2019, încheierii din 21.08.2019, încheierii din 17.09.2019, încheierii din 24.09.2019, încheierii din 30.09.2019 şi a sentinţei civile nr. 6399 din data de 07.10.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONAE - UNITATEA MILITARĂ 02550 prin C.N. ROMTEHNICA S.A. şi intimaţii-intervenienţi B. şi C. S.A. şi S.C. D. SPA, având ca obiect "litigiu privind achiziţiile publice".

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 03.06.2020 s-a respins excepţia de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 48/2018 privind aprobarea circumstanţelor şi a procedurii specific aferente Programului de înzestrare esenţial "Corvetă multifuncţională", invocată de recurenta-reclamantă A. ca inadmisibilă şi a stabilit termen pentru continuarea judecăţii la data de 24.06.2020.

Prin decizia nr. 1149/13.07.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia IX a de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat împotriva încheierii din 08.08.2019 şi a încheierii din 13.08.2019 a casat încheierea din 08.08.2019 şi încheierea din 13.08.2019 şi în rejudecare a constatat că reclamanta datora o cauţiune în cuantum de 220.000 RON, a respins în rest recursul şi a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (5) din Legea nr. 101/2016, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Recurenta-reclamantă A. a formulat recurs împotriva încheierii din 03.06.2020 prin care s-a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 48/2018 şi împotriva deciziei nr. 1149/13.07.2020CAB, secţia IX a CAF cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României .

Recurentul a invocat motivele de recurs prev. de art. 488 pct. 6,8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din data de 03.06.2020, recurenta-reclamantă a invocat greşita statuare a primei instanţe cu privire la inexistenţa unei dependenţe între actul administrativ atacat şi soluţionarea cauzei pe fond şi, în subsidiar, greşita calificare a H.G. nr. 48/2018 ca fiind act normativ.

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva Deciziei nr. 1149/13.07.2020CAB, secţia IX a CAF cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României recurenta apreciază că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material întrucât excepţia de neconstituţionalitate îndeplinea toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din legea nr. 47/1992. Printr-o completare a motivelor de recurs s-a invocat şi nemotivarea deciziei în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-intervenient C. S.A. şi B. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, ataşat fiind un set de înscrisuri. De asemenea, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului formulat împotriva încheierii de şedinţă din data de 03.06.2020.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate.

La 12.02.2021 recurenta reclamantă a formulat cerere de sesizare a CCR privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. 4 alin(2) teza finala din Legea 554/2004.

S-a format dosar asociat nr. x/2020 în care a fost pronunţată încheierea de şedinţă din data de 08.04.2021 prin care a fost admisă cererea şi a fost sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În prealabil, cu privire la cererea de suspendare a soluţionării recursului până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţie de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, o suspendare a prezentei cauze nejustificându-se în condiţiile în care soluţia ce urmează să fie pronunţată de Curtea Constituţională poate deschide calea unei cereri de revizuire în conformitate cu prevederile art. 509 pct. 11 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din data de 03.06.2020 Înalta Curte urmează să analizeze, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii acestei căi de atac.

Potrivit art. 4 alin. (1) şi (2) din legea nr. 554/2004 (1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

(2) Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză. În situaţia în care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.

Aşadar soluţia dată de instanţă excepţiei de nelegalitate este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra fondului litigiului în cadrul căreia a fost invocată ceea ce face ca admisibilitatea unei căi de atac formulate împotriva încheierii prin care a fost soluţionată o astfel de excepţie să depindă de stadiul procesual în care a fost invocată excepţia de nelegalitate.

În speţă, în condiţiile în care excepţia de nelegalitate a fost invocată în faza recursului soluţia dată de instanţa de recurs acestui incident procedural nu mai poate face obiectul unui recurs întrucât nici decizia pronunţată cu privire la fondul recursului nu mai este susceptibilă de o astfel de cale de atac.

Cum, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei" Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din data de 03.06.2020 ca inadmisibil.

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva Deciziei nr. 1149/13.07.2020CAB, secţia IX a CAF cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este întemeiat, impunându-se casarea sentinţei şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (5) din legea nr. 101/2016.

Potrivit textului de lege criticat, în materia achiziţiilor publice "în cazul admiterii recursului, instanţa de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond".

Instanţa de fond a analizat îndeplinirea condiţiilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate după analizarea pe fond a recursului, reţinând că recursul a fost respins ca nefondat în ceea ce priveşte cele două hotărâri recurate astfel încât nu se pune problema aplicării articolului criticat.

Contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă, nu se poate vorbi de o nemotivare a hotărârii cu privire la soluţia dată asupra acestui incident procedural, motivarea instanţei fiind de natură să redea în mod limpede raţionamentul acesteia.

Pe de altă parte, însă, admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi apreciată în raport de soluţia concretă dată pe fondul litigiului de către instanţa în faţa căreia a fost invocat acest incident procedural întrucât cererea de sesizare a Curţii Constituţionale trebuie soluţionată înainte de soluţionarea pe fond a pricinii.

Din acest motiv, condiţia legăturii cu fondul pricinii trebuie analizată din perspectiva aspectelor care fac obiectul litigiului şi a normelor care sunt susceptibile să fie aplicate nu din perspectiva soluţiei concrete pe care o pronunţă instanţa pe fondul pricinii.

Or, din această perspectivă articolul 51 alin. (5) din legea 101/2016 era susceptibil să fie aplicat în speţă, fiind o normă generală care reglementa soluţiile pe care instanţa le poate pronunţa în cadrul recursului în materia achiziţiilor publice.

În consecinţă, în mod greşit s-a apreciat în hotărârea atacată că nu ar fi îndeplinită condiţia de admisibilitate referitoare la existenţa unei legături cu fondul cauzei. Faţă de aceste considerente, constatând că erau îndeplinite toate condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale prevăzute de art. 29 din legea nr. 47/1992 Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată şi va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În concluzie, faţă de prevederile art. 4 din legea nr. 554/2004 şi art. 29 din legea nr. 47/1992 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din 03 iunie 2020 ca inadmisibil, va admite recursul formulat împotriva deciziei nr. 1149 din 13.07.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte decizia atacată şi va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (5) din legea nr. 101/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecăţii recursului formulat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 03 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 03 iunie 2020 ca inadmisibil.

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1149 din 13.07.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte decizia atacată şi admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (5) din Legea nr. 101/2016.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 08 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.