Disciplinary liability for filing a final creditor table after loss of judicial administrator status: limitation of disciplinary court competence versus exclusive supervisory control by the investigating judge.

Şedinţa publică din data de 08 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.08.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. (în prezent B. S.R.L.) a formulat contestaţie împotriva încheierii din data de 13.07.2018, pronunţată de Instanţa Superioară de Disciplină în dosarul nr. x/2018, a solicitat admiterea acţiunii în sensul respingerii contestaţiei formulate de C. şi admiterea contestaţiei formulate de reclamantă şi, pe cale de consecinţă, să se sancţioneze practicianul în insolvenţă în principal cu excluderea din profesie, iar în subsidiar cu suspendarea dreptului de a profesa.

2. Instanţa de fond a constatat că, deşi reclamanta a menţionat în partea introductivă faptul că actul atacat este încheierea din data de 13.07.2018, din cuprinsul cererii este neîndoielnică intenţia reclamantului de a ataca actul prin care a fost soluţionată pe fond acţiunea disciplinară care o privea pe pârâtă, iar indicarea eronată a acestui act nu poate îndreptăţi instanţa a considera că în realitate reclamantul a atacat un alt act, în condiţiile în care niciuna dintre criticile din cuprinsul motivării în fapt şi în drept a cererii de chemare în judecată nu privesc aspecte dezlegate prin încheierea din 13.07.2018. În consecinţă, instanţa de fond a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată este Decizia nr. 18 din 20.07.2018 şi nu încheierea din 13.07.2018.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

3. Prin sentinţa civilă nr. 1320 din 5 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii ca neîntemeiate, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. (în prezent B. S.R.L.) ca neîntemeiată.

III Recursul formulat de reclamantă

4. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A. S.R.L. (în prezent B. S.R.L.), a solicitat casarea în parte a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., constând în interpretarea greşită a normelor de drept material aplicabile instituţiei confirmării administratorului judiciar, respectiv art. 45 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

5. A precizat că înţelege să critice exclusiv soluţia privitoare la inexistenţa unei abateri disciplinare, deşi s-a constatat inclusiv de către Curtea de Apel Bucureşti încălcarea obligaţiilor legale pe care le avea practicianul în insolvenţă; în ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a cere atragerea răspunderii disciplinare, lăsând la o parte vădita incorectitudine la nivel generic a acestei stări de fapt, nu mai insistă, singura problemă fiind dacă practicianul mai putea să depună acel tabel definitiv din data de 04.05.2018.

6. A arătat recurenta că instanţa de fond nu a amintit de faptul că Adunarea Creditorilor din 29.05.2015 a fost anulată în ceea ce priveşte desemnarea practicianului în insolvenţă Casa de Insolvenţă C.. Astfel, dacă în opinia Curţii de Apel Bucureşti este relevant faptul că Decizia nr. 181/2015 a Curţii de Apel Galaţi "nu mai putea fi aplicată" pe motiv că practicianul în insolvenţă Casa de Insolvenţă C. a fost confirmat de Adunarea Creditorilor din 29.05.2015, atunci trebuie să fie la fel de relevant şi faptul că exact acea confirmare a fost anulată ca fiind nelegală, aspect pe care instanţa nu 1-a avut în considerare. Contextul depunerii acestui tabel definitiv în forma respectivă şi la momentul respectiv este şi trebuie să fie analizat prin prisma tuturor actelor şi acţiunilor existente în acest dosar, astfel că este evident de observat intenţia revanşardă a practicianului în insolvenţă ca urmare a răsturnării întregii strategii pe care au avut-o pusă la cale debitorul şi practicianul, eliminarea sa din tabelul de creanţe.

7. Recurenta a invocat vădita interpretare greşită a textelor de lege incidente, art. 45 din Legea 85/2014, care trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 8 şi cu art. 46 din acelaşi act normativ, precum şi cu principiul judecării pricinii raportat la situaţia de fapt şi de drept existentă la momentul introducerii acţiunii, referindu-se la contestaţia pe care a formulat-o împotriva acestui tabel definitiv şi pe care instanţa a admis-o, anulând toate actele efectuate de practicianul în insolvenţă ca neavând calitate în acest sens. Instanţa de fond foloseşte drept argument suprem soluţii disparate, scoase din context, sentinţa nr. 67/23.02.2017 şi Decizia nr. 357/25.11.2015, însă situaţia din dosar este mult mai complexă, aşa cum a dezvoltat-o în mod exhaustiv în cuprinsul documentelor şi susţinerilor din faţa Instanţei Locale de Disciplină, precum şi în faţa Instanţei Superioare de Disciplină.

8. Aşadar, instanţa de fond ar fi trebuit să se raporteze la abaterea disciplinară privind depunerea tabelului definitiv după confirmarea altui practician în insolvenţă, prin prisma ignorării dispoziţiilor legale prin care acesta nu mai putea efectua acte după confirmarea de către Adunarea Creditorilor a altui practician.

9. Instanţa de fond utilizează art. 45 din Legea 85/2014 scos din contextul hotărârilor. Art. 45 lit. f) arată că judecătorul sindic are ca atribuţie înlocuirea administratorului judiciar pentru motive temeinice (prima ipoteză) sau pentru situaţia arătată la art. 57 alin. (4) (a doua ipoteză). În interpretarea instanţei, înlocuirea administratorului judiciar în condiţiile celei de-a doua ipoteze, singura aplicabilă, este exclusiv atribuţia judecătorului sindic, or, în condiţiile date, judecătorul sindic nu ar avea ce să înlocuiască dacă nu ar fi stabilit practicianul cu care s-a înlocuit de către Adunarea Creditorilor. Judecătorul nu ar avea ce să confirme dacă Adunarea Creditorilor nu ar desemna, adică nu ar numi, în virtutea caracterului de oportunitate pe care în mod evident o are o astfel de numire/înlocuire. Cum acest criteriu al oportunităţii este atributul exclusiv al creditorilor, raţiunea noii legislaţii în materia insolvenţei fiind canalizată spre această idee, judecătorul este garantul legalităţii procedurilor prin care se iau deciziile de oportunitate de către Adunarea Creditorilor. Judecătorul este cel care constată, la cererea părţii interesate, nelegalitatea Adunării Creditorilor prin care se modifică acest practician în insolvenţă, dar aceasta nu înseamnă că oportunitatea înlocuirii acestuia este a judecătorului. Nu se poate admite ca practicianul în insolvenţă, despre care Adunarea Creditorilor a stabilit că nu mai este oportun să îndeplinească această funcţie, să facă în continuare acte în dosarul respectiv.

10. Mai mult decât atât, acest tabel a fost anulat de către instanţa de judecată exact ca urmare a lipsei calităţii pe care nu o mai deţinea la acel moment practicianul; or, în condiţiile prezentei soluţii, înseamnă că, în fapt şi în drept, instanţa de fond admite că un practician poate să nu fie sancţionat, deşi a încălcat legea şi a făcut acte fără a avea calitatea să o facă.

11. Aceeaşi instanţă admite că este adevărat că actele respective au fost anulate tocmai pentru că nu mai avea calitatea necesară emiterii unor astfel de acte, însă consideră că această nu este suficient: În primul rând, instanţa de fond spune că existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care se stabileşte că actele efectuate de un practician sunt anulate pentru că nu avea calitatea necesară întocmirii/emiterii acestora este insuficientă pentru a produce efecte juridice în ceea ce-l priveşte pe acest practician; în al doilea rând, în opinia aceleiaşi instanţe de fond, există dispoziţii legale mai importante decât altele, oricât de lipsit de corectitudine ar fi acest concept, tocmai pentru că în opinia acestei instanţe încălcarea dispoziţiilor art. 45, constatate ca atare de instanţa de judecată în mod definitiv, nu este suficient pentru atragerea răspunderii.

12. Cu toate că se arată explicit că nu orice nerespectare a dispoziţiilor legale, constatată ulterior de instanţele de judecară, cu consecinţa anulării actelor efectuate, poate determina concluzia existenţei unei abateri disciplinare, nu se motivează de ce încălcarea dispoziţiilor art. 45, raportat la art. 48 şi urm. din Legea 85/2014, nu sunt suficiente pentru a atrage răspunderea, lăsând să se înţeleagă faptul că există dispoziţii legale pe care practicienii în însolvenţă le pot încălca şi, deşi ele sunt sancţionate ca atare chiar de către instanţele de judecată, nu se pot repercuta în materie disciplinară. Ca urmare a acestor acţiuni, a arătat recurenta, a trebuit să completeze lista dosarelor în care au fost reprezentaţi convenţional prin avocat, fiind întârziate toate procedurile, inclusiv cea privind distribuirea sumelor de bani. Curtea de apel lasă să se înţeleagă că nu se poate ca orice nerespectare să fie sancţionată disciplinar, dar în acelaşi timp nu arată nici de ce şi nici care este, în opinia sa, referenţialul conform căruia numai unele dintre dispoziţiile legale ar trebui să facă obiectul unor astfel de cercetări disciplinare.

13. A mai arătat recurenta că depunerea unui tabel definitiv anulat pentru lipsa calităţii de lichidator este în măsură să atragă o sancţiune disciplinară, mai ales în contextul în care a fost în mod evident ţină unor atacuri absolut incorecte pe care le-a răsturnat, însă cu ani întregi de litigii şi de resurse utilizate pentru demonstrarea evidenţei corectitudinii acţiunilor sale. Nu există nicio altă justificare a depunerii acelui tabel la data de 04.05.2017, în condiţiile în care acelaşi practician încheiase procesul-verbal prin care fusese confirmat alt practician, decât atitudinea revanşardă a acestuia.

IV Apărările formulate de intimata pârâtă

14. Intimata pârâtă C. nu a formulat întâmpinare. Prin note de şedinţă depuse la dosar a invocat excepţia tardivităţii recursului, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra excepţiei tardivităţii recursului şi asupra recursului

15. Excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata pârâtă este neîntemeiată şi va fi respinsă, recursul fiind formulat în termen de 15 zile de la comunicarea sentinţei, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Sentinţa recurată a fost comunicată la data de 12.07.2019 (conform dovezii de înmânare aflate la dosarul de fond), iar cererea de recurs a fost înaintată instanţei de fond prin poştă, la data de 25.07.2019 .

16. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., prin care se instituie exclusiv un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti recurate, Înalta Curte constată următoarele:

17. Prin Decizia disciplinară nr. 22/12.04.2018, Instanţa Locală de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă - Filiala Galaţi, ca urmare a plângerii formulate la data de 14.02.2018 de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva practicianului în insolvenţă C. (anterior, la data de 06.02.2018, a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea disciplinară îndreptată împotriva Casei de Insolvenţă C.), a admis în parte excepţia prescripţiei, mai puţin pentru fapta referitoare la întocmirea şi depunerea tabelului definitiv nr. 35/04.05.2017, a respins plângerea cu privire la restul faptelor ca prescrisă, a admis în parte plângerea şi, în temeiul dispoziţiilor art. 122 din Statut, a aplicat practicianului în insolvenţă C. sancţiunea suspendării calităţii de practician în insolvenţă pentru o perioadă de 3 luni pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 120 pct. 5) rap. la art. 3 lit. b) şi h) din Codul de etică profesională.

18. Împotriva acestei decizii au formulat contestaţii S.C. A. S.R.L. şi practicianul în insolvenţă C..

19. Prin Decizia nr. 18 din 20.07.2018, Instanţa Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă a respins contestaţia formulată de A. S.R.L., a admis contestaţia formulată de practicianul în insolvenţă C., a anulat Decizia nr. 22/12.04.2018 pronunţată de Instanţa Locală de Disciplină.

20. Prin sentinţa recurată a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin care s-a solicitat respingerea contestaţiei formulate de practicianul în insolvenţă, admiterea contestaţiei formulate de reclamantă şi sancţionarea practicianului în insolvenţă în principal cu excluderea din profesie, iar în subsidiar cu suspendarea dreptului de a profesa.

21. Prin cererea de recurs reclamanta nu a mai criticat aspectele privind prescripţia dreptului de a cere atragerea răspunderii disciplinare, a formulat motive de recurs exclusiv în ceea ce priveşte depunerea de către practicianul în insolvenţă a tabelului definitiv din data de 4.05.2017.

22. Este de observat faptul că data tabelului definitiv este 4.05.2017, în mod eronat fiind indicată, în cererea de recurs şi în sentinţa recurată, data 04.05.2018.

23. Instanţa de fond, deşi a constatat în mod corect că în prezentul litigiu nu poate fi luată în calcul o repunere în discuţie a aspectelor stabilite prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în cadrul procedurii insolvenţei, ci exclusiv a modului în care acestea, împreună cu restul elementelor de fapt, conturează existenţa unor abateri disciplinare în sarcina practicianului în insolvenţă, a reţinut în mod greşit incidenţa dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. e) şi f) din Legea nr. 85/2014.

24. Din hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul de insolvenţă rezultă următoarele:

- prin încheierea nr. 25 pronunţată la data de 19.03.2015 în dosarul nr. x/2015, devenit în urma strămutării dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Vrancea, Tribunalul Brăila a deschis, la cererea debitoarei, procedura generală a insolvenţei faţă de debitoarea S.C. D. S.R.L. Brăila, fiind numit administrator judiciar provizoriu practicianul Casa de Insolvenţă C.;

- împotriva acestei Încheieri a declarat apel S.C. A. S.R.L., iar Curtea de Apel Galaţi, prin decizia civila nr. 181 din 10.06.2015, a admis apelul, a schimbat încheierea nr. 25/2015 şi a desemnat administrator judiciar provizoriu pe E.;

- anterior pronunţării Curţii de Apel Galaţi cu privire la administratorul judiciar provizoriu, în Adunarea creditorilor din 29 mai 2015 creditorii au confirmat administratorul judiciar Casa de Insolvenţă C.;

- prin sentinţa nr. 363 din data de 06.10.2016, pronunţată de judecătorul sindic, a fost admisă contestaţia formulată de S.C. A. S.R.L. Bucureşti împotriva tabelului publicat la data de 28.05.2015 în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă de Casa de Insolvenţă C. şi s-a dispus înscrierea acestui creditor astfel cum a solicitat;

- prin sentinţa nr. 67 din data de 23 februarie 2017, judecătorul sindic a respins cererea privind schimbarea practicianului în insolvenţă şi, din oficiu, în temeiul disp. art. 49 alin. (3) din Legea 85/2014, a dispus reconvocarea Adunării Creditorilor cu ordinea de zi - confirmare practician definitiv în cauză şi stabilire onorariu, a dat dispoziţie practicianului Casa de Insolvenţă C. să efectueze formalităţile de convocare, urmând să depună la dosar hotărârea adoptată;

- conform procesului-verbal privind şedinţa Adunării Creditorilor încheiat la data de 03.04.2017 de Casa de Insolvenţă C., ca urmare a votului creditorilor, a fost confirmat practicianul în insolvenţă E.; procesul-verbal a fost publicat în Buletinul Procedurilor de insolvenţă nr. 6904/6.04.2017;

- prin încheierea din 4 mai 2017, judecătorul sindic "Avizează de legalitate Hotărârea Adunării Creditorilor din 03.04.2017. Constată că în cauză a fost confirmat definitiv, în calitate de lichidator judiciar, E. cu un onorariu lunar de 1.200 RON + TVA";

- prin Decizia nr. 220 din data de 21 iunie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de către creditorul A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 364/6.10.2016 pronunţată de judecătorul sindic, a schimbat în parte sentinţa apelată şi în rejudecare a admis contestaţia formulată de creditorul A. S.R.L., a anulat pct. 3 al Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 29.05.2015 referitor la confirmarea administratorului judiciar, având în vedere sentinţa nr. 363 din data de 06.10.2016;

- Prin sentinţa civilă nr. 272 din data de 21 septembrie 2017, judecătorul sindic a anulat tabelul definitiv al creditorilor nr. 35/04.05.2017, publicat, la cererea administratorului judiciar Casa de insolvenţă C., în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 9836 din 12.05.2017.

25. Instanţa de fond a observat în mod corect că practicianul în insolvenţă nu mai avea calitatea de administrator judiciar începând cu data de 03.04.2017, aspect care nu mai poate fi repus în discuţie intrând în puterea lucrului judecat, a reţinut în mod greşit, însă, incidenţa dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. e) şi f) din Legea 85/2014, care prevăd că"(1) Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt: e) confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar desemnat de adunarea creditorilor ori de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor. Dacă nu există contestaţii asupra legalităţii hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, confirmarea se face în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de 5 zile de la sesizarea judecătorului-sindic; f) înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, potrivit prevederilor art. 57 alin. (4)", în raport de care a constatat că administratorul judiciar, până la data hotărârii de înlocuire, a considerat în mod logic şi rezonabil că are în continuare calitatea de administrator judiciar, astfel că şi-a continuat activitatea în cauză până la data hotărârii de înlocuire pronunţată de instanţa de judecată.

26. În cauză nu s-a pus problema înlocuirii administratorului judiciar de către judecătorul sindic, ci confirmarea acestuia de către adunarea creditorilor.

27. Prin sentinţa civilă nr. 272 din data de 21 septembrie 2017, judecătorul sindic a subliniat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, care prevăd că "În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i şi onorariul. În cazul în care onorariul se va achita din fondul constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4), acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul. În această din urmă situaţie nu va mai fi necesară confirmarea judecătorului-sindic. Prima şedinţă a adunării creditorilor va avea în mod obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia". A precizat că sunt incidente dispoziţiile art. 49 alin. (3) din aceeaşi lege, potrivit cărora "În cazul în care, ulterior adoptării hotărârii adunării creditorilor, se constată, prin hotărâre definitivă, că votul a fost viciat prin introducerea sau eliminarea unei creanţe pentru care titularul acesteia solicitase înscrierea în tabelul de creanţe şi dacă votul astfel viciat ar fi putut conduce la adoptarea unei alte hotărâri, adunarea creditorilor se reconvoacă cu aceeaşi ordine de zi. În cazul în care noua hotărâre a adunării creditorilor este diferită faţă de cea iniţială, judecătorul-sindic poate decide desfiinţarea în tot ori în parte a actelor sau operaţiunilor încheiate în temeiul hotărârii iniţiale".

28. A reţinut că, în baza dispoziţiilor art. 49 alin. (3) din Legea insolvenţei, s-a dispus şi reconvocarea adunării creditorilor cu aceeaşi ordine de zi, ca urmare a vicierii votului prin înlăturarea unui creditor, ipoteză în care legiuitorul nu a mai prevăzut formal confirmarea din partea judecătorului sindic, ci doar posibilitatea pentru acesta de a stabili desfiinţarea în tot sau în parte a actelor întocmite în baza hotărârii iniţiale.

29. Confirmarea administratorului judiciar E. a avut loc la data de 3.04.2017, data adoptării Hotărârii în acest sens de către Adunarea Creditorilor.

30. Chiar prin sentinţa nr. 67 din data de 23 februarie 2017, prin care judecătorul sindic a dispus reconvocarea Adunării Creditorilor cu ordinea de zi - confirmare practician definitiv în cauză şi stabilire onorariu, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 49 alin. (3) din Legea 85/2014, şi anume judecătorul sindic a observat că dispoziţiile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 au fost ignorate de către administratorul judiciar desemnat în cauză, întrucât prin Sentinţa din 06.10.2016 s-a constatat că în mod greşit creanţa creditorului A. S.R.L. nu a fost înscrisă în tabel, acest creditor devenind astfel creditor majoritar cu o cotă de 78,24% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală, condiţii în care practicianul desemnat ar fi trebuit, cât timp votul în Adunarea creditorilor din 29.05.2015 a fost viciat prin neînscrierea acestui creditor în Tabelul creditorilor, să reconvoace adunarea creditorilor cu aceeaşi ordine de zi ca şi cea din 29 mai 2015.

31. Ceea ce instanţa de fond a reţinut în mod corect, însă, faţă de împrejurarea că începând cu data de 03.04.2017 practicianul în insolvenţă nu mai avea calitatea de administrator judiciar, aspect care a intrat în puterea lucrului judecat, este dacă aceste aspect este suficient pentru a considera că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se reţine abaterea disciplinară prevăzută de art. 73 lit. e) din O.U.G. nr. 86/2006, întrucât, pentru a se reţine existenţa acestei abateri disciplinare, este necesar a se constata încălcarea unuia dintre principiile stabilite de Statut

32. Prin Decizia disciplinară nr. 22/12.04.2018, Instanţa Locală de Disciplină a constatat săvârşirea faptei prevăzute de art. 120 pct. 5) din Statut, raportat la art. 3 lit. b) şi h) din Codul de etică profesională, şi a aplicat practicianului în insolvenţă C. sancţiunea suspendării calităţii de practician în insolvenţă pentru o perioadă de 3 luni, în temeiul dispoziţiilor art. 122 din Statut. S-a reţinut că prin hotărârea adunării creditorilor din 03.04.2017 a fost confirmat în calitate de administrator judiciar E., administrator judiciar desemnat provizoriu prin Decizia nr. 181/10.06.2015 de Curtea de Apel Galaţi, că, în lumina dispoziţiilor art. 49 alin. (3) din aceeaşi lege, legiuitorul nu a mai prevăzut formal confirmarea din partea judecătorului - sindic, ci doar posibilitatea pentru acesta de a stabili desfiinţarea în tot sau în parte a actelor întocmite în baza hotărârii iniţiale, că, odată cu confirmarea noului administrator judiciar, încetează mandatul fostului administrator judiciar, nefiind necesară confirmarea judecătorului sindic, prin urmare practicianul în insolvenţă avea cunoştinţă încă din data de 03.04.2017, ca urmare a votului creditorilor, că nu mai are calitate de administrator judiciar în cauză şi capacitatea legală de a întocmi acte ce ţin de procedură în cauză, aspect confirmat prin sentinţa civilă nr. 272/21.09.2017, care a constatat nule de drept actele întocmite în dosarul de insolvenţă după data de 03.04.2017.

33. Din motivarea deciziei se observă că, deşi în dispozitiv a constatat săvârşirea faptei prevăzute de art. 120 pct. 5) din Statut, raportat la art. 3 lit. b) şi h) din Codul de etică profesională, Instanţa Locală de Disciplină a făcut referire, analizând faptele în ansamblul lor, exclusiv la împrejurarea că practicianul în insolvenţă nu a abordat cu competenţă profesională lucrările pe care le-a realizat, aspect prevăzut de art. 3 lit. h) din Codul de etică profesională, nefiind reţinute elemente cu privire la art. 3 lit. b).

34. Prin Decizia nr. 18 din 20.07.2018, Instanţa Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă a anulat Decizia nr. 22/12.04.2018 pronunţată de Instanţa Locală de Disciplină. A reţinut că practicianul în însolvenţă nu putea abandona procedura in care a fost învestit în lipsa unei sentinţe pronunţate în acest sens de către judecătorul sindic şi fără a avea un înlocuitor legal desemnat, momentul la care au încetat atribuţiile practicianului în insolvenţă Casa de Insolvenţă C. fiind data de 04.05.2018 (data este eronată, corect este 4.05.2017, cum s-a reţinut anterior), data la care judecătorul sindic a luat act de hotărârea Adunării Creditorilor de înlocuire a sa şi, implicit, de desemnarea altui practician in insolvenţă. A reţinut, totodată, că, din perspectiva art. 73, competenţa instanţelor de disciplină ale UNPIR este una strict reglementată şi limitată la constatarea şi sancţionarea abaterilor săvârşite de practicienii în insolvenţă faţă de corpul profesional din care aceştia fac parte, aceasta neputând fi extinsă şi asupra altor norme sau proceduri legale, că nu are competenta a se pronunţa asupra unor acte de procedură săvârşite de practicienii în insolvenţă în exercitarea atribuţiilor lor funcţionale. Totodată, Instanţa Superioară de Disciplină nu a constatat încălcarea de către pârâtă a normelor de deontologie profesională sau a dispoziţiilor cuprinse în Codul de Etică al UNPIR.

35. În raport de cele două decizii disciplinare, prin cea a Instanţei Locale fiind reţinută motivat, astfel cum s-a arătat, săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 120 pct. 5) din Statut, raportat la art. 3 lit. h) din Codul de etică profesională, iar prin cea a Instanţei Superioare faptul că este strict reglementată competenţa instanţelor de disciplină şi limitată la constatarea şi sancţionarea abaterilor săvârşite de practicienii în insolvenţă faţă de corpul profesional din care aceştia fac parte, neputând fi extinsă şi asupra altor norme sau proceduri legale, instanţa de fond a reţinut că, dintre toate cele opt principii stabilite de art. 3 din Statut, singurul în discuţie poate fi cel prevăzut de lit. g), respectiv "respectarea prevederilor legale - membrii Uniunii vor respecta legislaţia aplicabilă activităţii pe care o desfăşoară", apreciind, însă, că nu orice nerespectare a dispoziţiilor legale, constatată ulterior de instanţele de judecată, cu consecinţa anulării actelor efectuate, poate determina concluzia existenţei unei abateri disciplinare, în afara acestui element de fapt fiind necesar ca această încălcare să fie realizată cu vinovăţie, condiţie care, în raport de elementele de fapt stabilite, nu se confirmă, iar a considera altfel ar însemna ca în toate situaţiile în care un act al administratorului judiciar este anulat de instanţa de judecată să se considere că se poate reţine de plano existenţa unei atitudini culpabile a administratorului judiciar de natură a atrage sancţionarea acestuia, concluzie care în mod evident nu poate fi primită.

36. Soluţia de respingere a acţiunii formulate împotriva Deciziei nr. 18 din 20.07.2018, prin care Instanţa Superioară de Disciplină a anulat Decizia nr. 22/12.04.2018 a Instanţei Locale de Disciplină, este legală, raportat la dispoziţiile legale care reglementează răspunderea disciplinară a practicienilor în insolvenţă.

37. Răspunderea disciplinară este reglementată de dispoziţiile Capitolului VIII din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, art. 73-74.

38. Legea insolvenţei nr. 85/2014, prin dispoziţiile art. 182, reglementează răspunderea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, şi anume "(1) Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la răspundere pentru exercitarea atribuţiilor cu rea credinţă sau gravă neglijenţă. Există rea-credinţă atunci când administratorul judiciar/lichidatorul judiciar încalcă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unui interes legitim. Există gravă neglijenţă atunci când administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu îndeplineşte sau îndeplineşte defectuos o obligaţie legală şi prin aceasta determină vătămarea unui interes legitim. (2) În afara dispoziţiilor alineatului precedent, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la răspundere civilă, penală, administrativă sau disciplinară pentru actele efectuate în cursul procedurii, potrivit normelor de drept comun. (3) Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar care acţionează cu bună-credinţă, în limitele atribuţiilor prevăzute de lege şi a informaţiilor disponibile, nu poate fi tras la răspundere pentru actele procesuale efectuate ori pentru conţinutul înscrisurilor întocmite în cadrul procedurii".

39. Dispoziţiile alin. (1) şi (3) se referă la răspunderea pentru exercitarea atribuţiilor şi poate fi valorificată în cadrul procedurii insolvenţei, iar alin. (2) prevede, în afara acestei răspunderi, alte tipuri de răspundere, potrivit normelor de drept comun. În conformitate cu aceste dispoziţii, răspunderea disciplinară poate fi atrasă potrivit normelor de drept comun care reglementează răspunderea disciplinară.

40. Art. 73 O.U.G. nr. 86/2006 prevede faptele care constituie abateri disciplinare pentru practicienii în insolvenţă, printre acestea, la lit. e), "încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică profesională".

41. Conform Statutului privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, forma în vigoare la data de 3.04.2017, art. 121 pct. 5 (art. 120 pct. 5 la data deciziei Instanţei Locale de Disciplină), constituie abatere "încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică profesională şi disciplină al Uniunii" şi se sancţionează, potrivit art. 123 (art. 122) cu suspendarea calităţii de practician în insolvenţă pe o perioadă cuprinsă între 3 luni şi un an.

42. Codul de etică profesională şi disciplină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România prevede, la art. 3 "principiile fundamentale care trebuie să fie respectate de către practicianul în insolvenţă în conduita lui, în relaţiile profesionale cu ceilalţi", şi anume, la lit. g) şi h), "(...) g) respectarea prevederilor legale - membrii Uniunii vor respecta legislaţia aplicabilă activităţii pe care o desfăşoară; h) competenţa profesională - practicienii în insolvenţă sunt datori să abordeze cu competenţă profesională lucrările pe care le realizează".

43. Raportat la aceste prevederi, sunt nefondate susţinerile recurentei privind faptul că nerespectarea prevederilor art. 45 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, coroborate cu dispoziţiile art. 8 şi cu art. 46, 48 din acelaşi act normativ, constatată ulterior de instanţele de judecată, cu consecinţa anulării actelor efectuate, determină concluzia existenţei unei abateri disciplinare.

44. Susţine recurenta că instanţa de fond ar fi trebuit să se raporteze la abaterea disciplinară privind depunerea tabelului definitiv după confirmarea altui practician în insolvenţă, cu ignorarea dispoziţiilor legale conform cărora nu mai putea efectua acte după confirmarea de către Adunarea Creditorilor a altui practician, însă nu arată în concret care este abaterea disciplinară săvârşită, raportat la cadrul legislativ care reglementează abaterile, prin dispoziţiile legale invocate în cererea de recurs fiind prevăzute atribuţiile judecătorului sindic - art. 45, competenţa tribunalului în cadrul procedurii insolvenţei - art. 6, hotărârile judecătorului sindic - art. 46, hotărârile adunării creditorilor - art. 48.

45. Concret, astfel cum s-a reţinut, fapta imputată practicianului în insolvenţă pârât C. constă în depunerea tabelului definitiv al creditorilor la data de 4.05.2017, ulterior confirmării administratorului judiciar E., la data de 3.04.2017, prin Hotărârea Adunării creditorilor convocată în temeiul dispoziţiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, tabel definitiv anulat prin hotărâre a judecătorului sindic.

46. Fapta nu constituie abatere disciplinară, potrivit dispoziţiilor art. 73 lit. e) din O.U.G. nr. 86/2006, nefiind încălcate principii fundamentale de etică profesională, astfel cum sunt definite de Codul de etică profesională şi disciplină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România.

47. Principiile fundamentale de etică profesională sunt prevăzute de art. 3 din Codul de etică profesională şi disciplină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă şi sunt reglementate în secţiuni distincte. În ceea ce priveşte principiile a căror incidenţă a fost invocată în cauză, de Instanţa Locală de Diciplină şi de instanţa de fond, se prevăd următoarele:

- cu privire la lit. g), "respectarea prevederilor legale - membrii Uniunii vor respecta legislaţia aplicabilă activităţii pe care o desfăşoară", art. 16-41 se referă la următoarele aspecte: respectarea legislaţiei aplicabile activităţii pe care o desfăşoară în calitate de practicieni în insolvenţă; aducerea la cunoştinţa Secretariatului general al Uniunii a situaţiilor de condamnări definitive pentru anumite infracţiuni sau fapte de natură să determine imposibilitatea continuării activităţii de practician în insolvenţă; interdicţii de exercitare simultană a anumitor calităţii; situaţii de incompatibilitate; interdicţii referitoare la utilizarea anumitor categorii de persoane în realizarea atribuţiilor exclusive ale practicianului în insolvenţă şi încredinţarea administrării societăţii profesionale; interdicţii privind desfăşurarea profesiei în acelaşi timp în mai multe forme de exercitare sau în mai multe entităţi profesionale; interdicţii de exercitare a calităţii de practician în insolvenţă sau de acceptare a numirii în anumite situaţii; respectarea anumitor obligaţii prevăzute de O.U.G. nr. 86/2006, de Statutul privind organizarea si exercitarea profesiei de practician în insolvenţă; îndeplinirea rolului de coordonator de stagiu; interdicţii referitoare la decontarea din fondul de lichidare în anumite situaţii; obligaţii privind comunicarea datelor necesare verificării prin sondaj, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor profesionale, privind virarea procentului de 2% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă către filiala Uniunii, comunicarea datelor necesare comisiei de cenzori a filialei în vederea verificării situaţiei virării către filiala Uniunii a procentului de 2% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă; comunicarea modificărilor intervenite în forma de exercitare a profesiei, prevăzute la art. 22 alin. (8) din O.U.G. nr. 86/2006, obligaţia transformării acesteia în altă formă de organizare profesională, în interval de 3 luni; obligaţia de a participa la cursuri de pregătire profesională continuă;

- cu privire la lit. h) "competenţa profesională - practicienii în insolvenţă sunt datori să abordeze cu competenţă profesională lucrările pe care le realizează", art. 42 se referă la faptul că Membrii Uniunii vor aborda cu competenţă profesională activitatea desfăşurată şi vor arăta preocupare pentru sporirea prestigiului profesiei, manifestând reţinere la angajarea unor lucrări pe care nu le pot realiza în bune condiţii.

48. Respectarea prevederilor legale, prevăzută la art. 3 lit. g) din Codul de etică profesională şi disciplină, la care a făcut referire instanţa de fond, priveşte, aşadar, legislaţia aplicabilă activităţii desfăşurată în calitate de practicieni în insolvenţă, astfel cum este detailată de art. 16-41, iar competenţa profesională, prevăzută la art. 3 lit. h) din acelaşi act, analizată de Instanţa Locală de Disciplină, priveşte competenţa profesională în activitatea desfăşurată, reprezentând, în general, capacitatea de aplicare a cunoştinţelor profesionale deţinute pentru realizarea activităţilor la un nivelul calitativ corespunzător standardelor pe care le necesită respectivele activităţi, preocupare pentru sporirea prestigiului profesiei, cu reţinere la angajarea unor lucrări care nu pot fi realizate în bune condiţii.

49. În mod corect, raportat la aceste dispoziţii, Instanţa Superioară de Disciplină a constatat că fapta nu se încadrează în dispoziţiile art. 73, întrucât este criticată activitatea practicianului desfăşurată în cadrul derulării procedurii de insolventă, competenţa cu privire la această activitate aparţine judecătorului sindic şi instanţei superioare de control, iar instanţele de disciplină nu se pot substitui controlului de legalitate atribuit în mod exclusiv judecătorului sindic.

50. În temeiul dispoziţiilor art. 40 din O.U.G. nr. 85/2014, organele care aplică procedura insolvenţei, şi anume instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul judiciar, sunt cele care asigură efectuarea actelor şi operaţiunilor prevăzute de lege, precum şi realizarea, în condiţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 45 alin. (2) din acelaşi act normativ, controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului judiciar se exercită de către judecătorul sindic.

51. Actele emise de practicianul în insolvenţă, în cadrul activităţii pe care o desfăşoară în calitate de administrator/lichidator judiciar, sunt supuse, în condiţiile legii, controlului judecătorului sindic. Judecătorul sindic este cel care exercită în mod exclusiv, în primă instanţă, controlul de legalitate al actelor întocmite de administratorul judiciar. Or, în cauză, activitatea practicianului în insolvenţă, în concret tabelul definitiv al creditorilor întocmit la data de 4.05.2017, a fost supusă controlului de legalitate exercitat de către judecătorul sindic, care a dispus anularea acestui tabel, pentru motivele expuse anterior.

52. În cadrul răspunderii disciplinare, instanţele de disciplină au o competenţă strict reglementată de cadrul legislativ reprezentat de O.U.G. nr. 86/2006, Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă şi Codul de etică profesională şi disciplină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă, fără a analiza actele emise de practicianul în insolvenţă în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege în cadrul procedurii insolvenţei, astfel că examinarea faptelor care pot constitui abateri disciplinare se realizează exclusiv prin prisma acestor dispoziţii.

53. Pentru aceste motive, nefiind îndeplinite condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale care reglementează abaterile disciplinare săvârşite de practicienii în insolvenţă, în mod corect a fost respinsă prin sentinţa recurată contestaţia formulată de reclamantă.

VI Soluţia instanţei de recurs

54. Pentru aceste considerente, va fi respinsă excepţia tardivităţii recursului şi, nefiind incident motivul de casare invocat de recurenta reclamantă, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata pârâtă C..

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1320 din 05 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 08 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.