Arbitral annulment limit: contractual debarment clause falls outside public order and mandatory law exceptions under Article 608(1)(h) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 08 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanta Societatea A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, a solicitat anularea Sentinţei arbitrale nr. 12/2018 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României la data de 31.01.2018 în dosarul nr. x/2016.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa nr. 298 din 29 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în anulare formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., ca inadmisibilă.

III Recursul formulat de reclamantă

3. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Societatea A. S.R.L., cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6) şi 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, în subsidiar casarea în totalitate a hotărârii atacate şi admiterea acţiunii în anularea Sentinţei arbitrale nr. 12 din 31.01.2018 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x/2016, aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în recurs.

4. În motivarea recursului, cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) din C. proc. civ., a arătat că sentinţa nu întruneşte exigenţele unei hotărâri motivate, cu analizarea argumentelor, apărărilor şi susţinerilor părţilor în cauză, fiind incident un motiv de ordine publică, respectiv nemotivarea hotărârii recurate. Judecătorul fondului dă eficienţă doar susţinerilor pârâtului, nu a analizat şi nu s-a pronunţat în niciun fel asupra argumentelor şi apărărilor reclamantei privitoare la nulitatea clauzei contractuale invocate de reclamantă raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, aplicabilitatea dispoziţiilor Noului C. civ. faţă de faptul că raportul juridic cu pârâtul s-a derulat pe o perioadă de aproape 4 ani de zile şi a constat şi în lucrări suplimentare prestate de reclamantă în folosul pârâtului convenite prin dispoziţii de şantier, ordine ale proiectantului şi ale beneficiarului şi reprezentanţi ai acestora, ce nu au făcut obiectul Acordul contractual nr. x/09.09.2009, reţinerea nelegală a tribunalului arbitral că reclamanta este decăzută din dreptul la plăţi suplimentare faţă de Sub-Clauza 20.1 din Acordul contractual nr. x/09.09.2009, aceasta nefiind o chestiune de interpretare, ci de aplicabilitate faţă de starea de fapt în cauză, termenii contractuali şi dispoziţiile imperative ale legii, aplicabilitatea şi incidenţa în speţă a Sub-Clauzelor 11.9, 11.10,14.11, 14.13 din Acordul contractual nr. x/09.09.2009, pretenţiile din acţiunea introductivă fundamentate pe temeiul juridic constând în îmbogăţirea fără justă cauză - "actio de in rem verso", aspectele de nelegalitate a sentinţei arbitrale prin prisma dispoziţiilor imperative ale legii, invocate prin acţiunea în anulare şi apărările formulate prin răspunsul la întâmpinare faţă de excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât, precum şi concluziile puse la prima instanţă.

5. Motivarea primei instanţe nu întruneşte cerinţele procedurale prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., pentru că nu arată, în concret, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi care au condus la respingerea cererii şi argumentele pentru care a înlăturat susţinerile reclamantei. Prin urmare, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acţiunii, de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare, în temeiul prevederilor art. 497, art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., fiind încălcat dreptul său la un proces echitabil şi fiindu-i cauzată o vătămare procesuală, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea în totalitate a sentinţei atacate şi trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

6. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., a arătat că motivul de nelegalitate invocat prin cererea în anulare formulată împotriva sentinţei arbitrale nr. 12/31.01.2018 este cel prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., respectiv hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţiile imperative ale legii.

7. Tribunalul arbitral nu a pronunţat o sentinţă pe fondul litigiului dintre părţi, ci a soluţionat cauza pe cale excepţie, la fel şi prima instanţă, apreciind că cererea în anulare este inadmisibilă. Sentinţa arbitrală atacată încalcă dispoziţiile imperative ale legii, iar hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

8. Norma imperativă (fie de drept substanţial, fie de drept procesual) încălcată de instanţa pentru a fi incident motivul de anulare evocat trebuie să prescrie o anumită conduită (încălcată de părţi, dar acceptată de instanţă) sau să interzică o anumită conduită (pe care instanţa să o fi permis). Decăderea, atât în înţelesul noii cât şi a vechilor reglementări, reprezintă acea sancţiune de drept civil ce constă în pierderea unui drept care nu a fost exercitat în termenul legal imperativ.

9. Decăderea nu atinge dreptul subiectiv civil ce se valorifică prin acţiune, dar poate duce în mod indirect la pierderea dreptului la acţiune în situaţia neexercitării în termenul legal imperativ. Termenul imperativ rezultă din conţinutul normei legale, sancţiunea nerespectării sale trebuie să fie expres definită de lege.

10. Potrivit noii reglementări, art. 2545 Noul C. civ. prevede că prin lege sau prin voinţa părţilor se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept sau săvârşirea unor acte unilaterale (alin. (1). Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar în cazul actelor unilaterale, împiedicarea, în condiţiile legii, a săvârşirii lor (alin. (2).

11. Cu toate acestea, termenele de decădere nu pot fi instituite, fiind nulă clauza prin care se stabileşte un termen de decădere ce ar face excesiv de dificilă exercitarea dreptului sau săvârşirea actului de către persoana interesată (art. 2546 Noul C. civ.). În măsura în care această natură a termenului nu rezultă din conţinutul normei legale, urmează să fie aplicate regulile de la prescripţia extinctivă (art. 2547 Noul C. civ.). Ca atare, ori de câte ori nu va rezulta neîndoielnic faptul că termenul este unul de decădere, regimul juridic aplicabil va fi acela specific prescripţiei extinctive.

12. În vechea reglementare, Decretul nr. 167/1958 prevede imperativ, la art. 1 alin. (3), că "Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă", asupra căruia instanţa de fond nu s-a pronunţat, astfel cum a detaliat la primul motiv de casare.

13. Consideră aplicabile dispoziţiile legale invocate prin acţiunea în anulare, astfel că tribunalul arbitral a reţinut nelegal incidenţa sancţiunii decăderii faţă de Sub-Clauza nr. 20.1 din Acordul Contractual nr. x/09.09.2009 şi că reclamanta este decăzută din dreptul de a primi plata prestaţiilor efectuate, iar beneficiarul, pârâtul Municipiul Bucureşti, este exonerat de orice răspundere legală de aceste plăţi.

14. În vechea reglementare, C. civ. din 1864, legea în vigoare Ia data încheierii Acordului Contractual nr. x/09.09.2009, la art. 970 se prevede "Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea. obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa", art. 977 prevede că "Interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literar al termenilor", art. 982 prevede că "Toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înţelesul ce rezultă din actul întreg", la art. 983 se prevede "Când există îndoială. convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă", la art. 1073 se prevede "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare" iar art. 1091 prevede că "Obligaţiile se sting prin plată, prin novaţiune. prin remitere voluntară. prin compensaţie, prin confuziune. prin pierderea lucrului, prin anulare sau resciziune. prin efectul condiţiei rezolutorii şi prin prescripţie".

15. Conduita părţilor şi implicit o încălcare a termenelor stipulate trebuie analizate prin prisma dispoziţiilor legale menţionate şi prevederilor contractuale incidente, astfel:

16. Prevederile Sub-Clauzei nr. 14.11 - Prezentarea situaţiei finale de lucrări sunt suficient de clare şi nu lasă loc de interpretare, în sensul că "în termen de 58 de zile de Ia emiterea Procesului Verbal de Recepţie Finală. Antreprenorul va transmite Inginerului, în şase exemplare, Situaţia finală de lucrări, însoţită de documente justificative, care să prezinte în detaliu, într-un format aprobat de Inginer, următoarele: 1) valoarea tuturor lucrărilor executate conform prevederilor Contractului, şi 2) orice alte sume la care Antreprenorul se consideră îndreptăţit, potrivit prevederilor Contractului, sau în alt fel.

17. Astfel, Sub-Clauza nr. 14.11 lit. b) din contract nu vizează doar centralizarea costurilor înregistrate cu realizarea lucrărilor şi cheltuielilor suplimentare suportate între momentul recepţiei la terminarea lucrărilor şi cel al recepţiei finale, din moment ce se stipulează fără a se lăsa loc de interpretare că este vorba de orice alte sume la care antreprenorul se consideră îndreptăţit, potrivit prevederilor contractului, sau în alt fel, fiind evident că se face referire la întregul contract şi nu la fazele de execuţie sau cele dintre momentul recepţiei la terminarea lucrărilor şi cel al recepţiei finale, deoarece nu există nicio stipulaţie în aceste din urmă sens. Prin urmare, nu se poate susţine că este decăzută din dreptul de a formula pretenţii privind lucrările suplimentare executate în beneficiul pârâtului din moment ce a solicitat plata acestora în termenii contractuali, necesitatea acestor plăţi suplimentare fiind cunoscută la momentul întocmirii Situaţiei finale de lucrări.

18. Astfel, doar după încheierea procesului-verbal de recepţie finală şi predarea lucrării de construcţie antreprenorul poate solicita beneficiarului plata cheltuielilor suportate suplimentar în efectuarea lucrărilor. Mai mult, lucrările suplimentare a căror plată o pretinde i-au fost solicitate în mod expres de către pârâtul în cauză.

19. Un alt argument este dat chiar de către dispoziţiile contractuale care prevăd că pretenţiile privind alte sume aferente lucrărilor executate să se realizeze doar după încheierea procesului-verbal de recepţie finală, respectiv pentru emiterea certificatului final de plată, act pe care l-a solicitat respectând prevederile contractuale. Acest act nu a fost emis din culpa exclusivă a pârâtului, sens în care pretenţiile sale sunt formulate în termen legal.

20. Potrivit clauzelor Acordului Contractual nr. x/09.09.2009, Vol. 2 - Condiţii de Contract: "Îndeplinirea obligaţiilor Antreprenorului nu se consideră a fi încheiată până când Inginerul nu a emis Antreprenorului Procesul Verbal de Recepţie Finală, precizând data la care Antreprenorul şi-a încheiat obligaţiile prevăzute în Contract ... Procesul Verbal de Recepţie Finală va fi singurul document considerat a certifica recepţia lucrărilor" - Sub-Clauza 11.9 (Procesul Verbal de Recepţie Finală).

"După emiterea Procesului Verbal de Recepţie Finala, fiecare Parte va avea responsabilitatea de a îndeplini orice obligaţie care rămâne neîndeplinită la data recepţiei, în scopul stabilirii naturii şi volumului obligaţiilor neîndeplinite. Contractul se va considera a fi în vizoare" - Sub-Clauza 11.10 (Obligaţii Neîndeplinite).

"În termen de 58 de zile de la emiterea Procesului Verbal de Recepţie Finală. Antreprenorul va transmite Inginerului, în şase exemplare, Situaţia finală de lucrări, însoţită de documente justificative, care să prezinte în detaliu, într-un format aprobat de Inginer, următoarele: a) valoarea tuturor lucrărilor executate conform prevederilor Contractului, şi b) orice alte sume la care Antreprenorul se consideră îndreptăţit, potrivit prevederilor Contractului, sau în altfel." - Sub-Clauza 14.11 (Prezentarea Situaţiei Finale de Lucrări).

"În termen de 28 de zile de la primirea Situaţiei Finale de Lucrări şi a scrisorii de descărcare în conformitate cu prevederile Sub-Clauzei 14.11 (Prezentarea Situaţiei Finale de Lucrări) şi Sub-Clauzei 14.12 (Scrisoarea de descărcare), Inginerul va emite Beneficiarului, Certificatul Final de Plată, care va menţiona: a)suma finală care este datorată, şi b) diferenţa (dacă există) datorată Antreprenorului de către Beneficiar sau Beneficiarului de către Antreprenor, după caz, luându-se în considerare toate sumele plătite anterior de către Beneficiar şi toate sumele la care Beneficiarul este îndreptăţit.

Dacă Antreprenorul nu a depus Situaţia Finală de Lucrări în conformitate cu prevederile Sub-Clauzei 14.11 (Prezentarea Situaţiei Finale de Lucrări) şi Sub-Clauzei 14.12 (Scrisoarea de descărcare), Inginerul va solicita Antreprenorului să o depună. în cazul în care Antreprenorul nu va depune situaţia în termen de 28 de zile, Inginerul va emite Certificatul Final de Plată pentru o sumă pe care o va stabili ca fiind în mod corect datorată" - Sub-CIauza 14.13 (Emiterea Certificatului Final de Plată).

21. Acordul Contractual nr. x/09.09.2009 s-a derulat pe o perioadă de aproape 4 ani de zile, timp în care contractul iniţial a suferit diferite modificări, unele dintre ele înscrise într-un act adiţional la contract - Actul adiţional nr. x/24.12.2010, altele convenite prin dispoziţii de şantier, ordine ale proiectantului şi ale beneficiarului şi reprezentanţi ai acestora.

22. La data de 22.02.2013 a fost întocmit procesul-verbal de recepţie finală nr. x/22.02.2013 privind lucrarea "Reabilitarea Infrastructurii Educaţionale din Bucureşti: Pachetul 12.2 - Şcoala nr. 30" şi procesul-verbal de recepţie finală nr. x/22.02.2013 privind lucrarea "Reabilitarea Infrastructurii Educaţionale din Bucureşti: Pachetul 12.2 - Şcoala nr. 40", ambele procese finale de recepţie fiind semnate de membrii comisiei de recepţie finală, fără obiecţiuni.

23. În decursul derulării relaţiei contractuale cu pârâtul, a efectuat, la solicitarea acestuia, o serie de lucrări suplimentare care au angajat costuri suplimentare pe care pârâtul are obligaţia de a le plăti.

24. Solicită a se avea avea în vedere faptul că ulterior recepţiei la terminarea lucrărilor au mai fost prestate lucrări, aspect constatat prin Procesul-verbal de remediere a lucrărilor încheiat în data de 22.03.2011 - Şcoala Generală nr. 30, Nota de constatare încheiată în data de 22.03.2011 - Şcoala Generală nr. 30, Procesul-verbal de remediere a lucrărilor încheiat în data de 22.03.2011 - Şcoala Generală nr. 40, Nota de constatare încheiată în data de 22.03.2011 - Şcoala Generală nr. 40, şi a adus la cunoştinţa pârâtului şi consultantului toate aspectele legate de plăţile suplimentare rezultate la ambele obiective ce au format obiectul acordului contractual nr. x/09.09.2069 (corespondenţa purtată, adresele de înaintare, situaţii de lucrări, devize, adresa nr. x/28.05.2012).

25. Prin urmare, nu se poate susţine că există vreo decădere sau imposibilitatea solicitării contravalorii lucrărilor suplimentare efectuate, deoarece potrivit Sub-Clauzei 14.11 lit. b). în termen de 58 de zile de la emiterea Procesului Verbal de Recepţie Finală, se pot solicita orice alte sume la care Antreprenorul se consideră îndreptăţit, potrivit prevederilor Contractului, sau în alt fel, iar potrivit Sub-Clauzei 14.13, în cazul în care nu se depune situaţia în termenul menţionat, "Inginerul va emite Certificatul Final de plată pentru o sumă pe care acesta o va stabili ca fiind corect datorată", act neîndeplinit în cauză, astfel că se confirmă practic temeinicia solicitărilor sale, fiind evident că reclamanta este îndreptăţită la plata acestor lucrări suplimentare.

26. În soluţionarea excepţiei decăderii din dreptul la plăţi suplimentare, nu pot fi avute în vedere doar prevederile Sub-Clauzei 20.1., ci acestea trebuie coroborate cu prevederile legale şi contractuale menţionate, cu atât mai mult cu cât, din actele dosarului, rezultă în mod evident că pârâtul a solicitat în mod expres executarea lucrărilor suplimentare, le-a preluat şi acceptat, a primit solicitări de plată făcute în termen, însă a refuzat să le onoreze.

27. La momentul recepţiei finale ce a avut loc în data de 22.02.2013, a înaintat atât beneficiarului, pârâtul municipiul Bucureşti, cât si consultantului C., câte o notificare şi convocare la conciliere directă, înregistrată la pârâtul municipiul Bucureşti sub nr. x/22.02.2013 şi consultantul C. sub nr. x/26.02.2013, prin care a încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului privind plata debitelor neachitate reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare executate conform acordului contractual nr. x/09.09.2009, procedură la care aceştia nu s-au prezentat, ci doar au dat câte un răspuns, prin adresele nr. x/14.03.2013 emisă de Primăria municipiului Bucureşti şi nr. 8904/MP/9787/14.03.2013 emisă de C.. Astfel, nu se poate susţine că nu a solicitat în termen legal plata sumelor aferente lucrărilor suplimentare executate în baza acordului contractual nr. x/09.09.2009.

28. Nu corespunde adevărului nici faptul că nu ar fi apelat la Comisia de Adjudecare a Disputelor (CAD), prin adresa nr. 540/3 0.04.2014 pârâtul a refuzat arbitrajul CAD solicitat. Astfel, solicită a se constata că în mod nelegal a soluţionat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare invocată de Municipiul Bucureşti.

29. În continuare, motivele din cererea de recurs privesc fondul litigiului dintre părţi.

IV Apărările formulate de intimatul pârât

30. Intimatul pârât Municipiul Bucureşti a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

31. A arătat că, deşi recurenta încearcă formal sa justifice admisibilitatea acţiunii în anulare raportat la dispoziţiile limitativ prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., în realitate toate criticile exced ipotezei prevăzute de lege.

32. Recurenta invocă în susţinerea acţiunii în anulare dispoziţii ale Noului C. civ. referitoare la sancţiunea decăderii. Or, Acordul contractual nr. x a fost încheiat de părţi în data de 09.09.2009. Noul C. civ. a intrat în vigoare în data de 01.10.2011. Efectele juridice generate de acest contract, căruia îi sunt aplicabile, potrivit voinţei părţilor, dispoziţiile FIDIC (roşu), sunt guvernate de dispoziţiile vechiul C. civ.

33. Unul dintre efectele juridice care au făcut obiectul analizei instanţei arbitrale rezultă din Sub-Clauza 20.1 din contract, această dispoziţie contractuală instituind un termen de decădere de drept substanţial de 28 zile, nerespectarea acestui termen în sine constituind un element de fond, ce poate să atragă respingerea ca nefondată a acţiunii/pretenţiilor antreprenorului.

34. În aceste condiţii, susţinerile recurentei-reclamante referitoare la incidenţa dispoziţiilor 2545, 2546 şi 2547 din Noul C. civ. sunt vădit nefondate, decăderea, ca element de fond instituit prin contract, fiind o situaţie juridică născută din derularea acestui act juridic, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile C. civ. în vigoare la momentul încheierii sale.

35. În mod greşit susţine recurenta-reclamantă faptul că hotărârea primei instanţe nu ar întruni exigentele unei hotărâri motivate, prin raportare la dispoziţiile art. 488 pct. 6) din C. proc. civ., deoarece instanţa nu ar fi motivat soluţia pronunţată.

36. Recurenta, pe lângă greşita invocare a dispoziţiilor Noului C. civ. referitoare la presupusa nulitate a clauzei prin care este instituit termenul de decădere (art. 2546 Noul C. civ.), afirmă în motivarea acţiunii în anulare faptul că "doar după încheierea procesului-verbal de recepţie finală şi predarea lucrării de construcţie, antreprenorul poate solicita beneficiarului plata cheltuielilor suportate suplimentar în efectuarea lucrărilor", raportându-se astfel la termenul de 58 zile de la momentul încheierii procesului-verbal de recepţie finală, termen instituit de Sub-Clauza 14.11. Or, interpretarea dispoziţiilor contractuale referitor la termenele de decădere, care reprezintă termene de drept substanţial, constituie aspecte care ţin de relaţiile contractuale instituite intre părţi. Este evident faptul că toate aspectele invocate de recurentă vizează fondul cauzei, neputând fi încadrate în motivele prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ.. Astfel, nu pot face obiectul unei acţiuni in anulare critici aduse hotărârii arbitrale in ceea ce priveşte fondul cauzei, ci numai eventuale încălcări de către instanţa arbitrală a unor reguli procedurale care sunt prevăzute de lege ca imperative.

37. În continuare, intimatul a formulat apărări pe fondul cauzei, în sensul că în mod corect a dispus instanţa arbitrală admiterea excepţiei decăderii din dreptul recurentei-reclamante la plăţi suplimentare şi respingerea ca nefondată a acţiunii.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

38. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6) şi 8) din C. proc. civ., prin care se instituie exclusiv un control de legalitate asupra hotărârii, Înalta Curte constată următoarele

39. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Municipiul Bucureşti şi a solicitat obligarea acestuia la plata sumei totale de 239.493,26 euro + TVA, echivalentul sumei de 1.053.770,344 RON + TVA, reprezentând contravaloarea unor lucrări executate în folosul pârâtului conform Contractului nr. x din data de 09.09.2009, precum şi la plata dobânzii legale conform O.U.G. nr. 13/2011 şi a cheltuielilor de judecată.

40. Prin sentinţa nr. 1589 din data 05.03.2015, Tribunalul Bucureşti a respins cererea ca inadmisibilă. Prin Decizia nr. 5231 din data 05.11.2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii recursului, a admis recursul, a casat în tot sentinţa recurată şi a trimis cauza spre soluţionare Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Românie.

41. Cererea a fost înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub dosar nr. x/2016.

42. Prin Sentinţa arbitrală nr. 12/31.01.2018, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis excepţia decăderii reclamantei din dreptul la plăţi suplimentare şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca nefondată.

43. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurenta reclamantă acţiunea în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., soluţionată prin sentinţa recurată.

44. Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) din C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este nefondat.

45. Susţine nefondat recurenta că motivarea primei instanţe nu întruneşte cerinţele procedurale prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi faptul că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.

46. Obligaţia instanţei de a motiva hotărârea pronunţată, reglementată de dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor", are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt, pe baza probelor administrate, a dispoziţiilor legale incidente, prezentarea motivelor pentru care instanţa a admis sau a respins cererile părţilor, analiza argumentelor relevante invocate de părţi şi expunerea concretă a motivelor de fapt şi de drept care au condus la soluţia pronunţată. Obligaţia de motivare nu impune instanţei o anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susţinere a părţilor, ci expunerea raţionamentului juridic care a determinat aprecierea şi convingerea judecătorului pentru soluţia pronunţată. Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument şi fiecărei susţineri invocate de părţi, acestea putând fi grupate şi analizate raportat la motivele de nelegalitate invocate cărora se circumscriu.

47. Susţine în mod nefondat recurenta că judecătorul fondului a dat eficienţă doar susţinerilor pârâtului, că nu a analizat şi nu s-a pronunţat în niciun fel asupra argumentelor şi apărărilor reclamantei. Instanţa de fond nu a dat eficienţă doar apărărilor pârâtului, ci a constatat temeinicia acestora şi a expus concret motivele pe care le-a avut în vedere pentru a respinge acţiunea în anulare ca inadmisibilă.

48. Din examinarea sentinţei recurate rezultă că instanţa de fond a reţinut obiectul şi motivele acţiunii în anularea sentinţei arbitrale, apărările formulate de pârât, motivarea, în esenţă, a sentinţei arbitrale, temeiul juridic al acţiunii în anulare, cele două categorii de argumente invocate, pe de o parte nulitatea clauzei contractuale prin care este instituit termenul de decădere, în temeiul dispoziţiilor art. 2546 Noul C. civ., pe de altă parte interpretarea Sub-Clauzei 20.1 din Acordul contractual nr. x/09.09.2009, care constituie fundamentul pretenţiilor reclamantei.

49. În legătură cu primul argument al reclamantei, a subliniat că efectele contractului încheiat de părţi la data de 09.09.2009 sunt guvernate de legea în vigoare la data încheierii contractului, C. civ. din 1864, prin urmare trimiterile reclamantei la dispoziţiile din Noul C. civ. (întrat în vigoare de la 01.10.2011) nu pot fi primite. Susţinerea că instanţa nu s-a pronunţat asupra argumentelor privind faptul că în vechea reglementare Decretul nr. 167/1958 prevede imperativ la art. 1 alin. (3) că "Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă" a fost formulată de către reclamantă în cadrul răspunsului la întâmpinare. Analizând motivele din acţiunea în anulare, instanţa a reţinut că efectele contractului încheiat de părţi la data de 09.09.2009 sunt guvernate de legea în vigoare la data încheierii contractului.

50. În legătură cu cea de-a doua categorie de argumente, a constatat că acestea privesc, în esenţă, interpretarea eronată a clauzei contractuale referitoare la decăderea părţii din dreptul părţii la plăţi suplimentare, precum şi relevanţa stării de fapt reţinute în raport de dispoziţia contractuală în discuţie, aspecte care nu pot fi supuse cenzurii instanţei faţă de dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ.. Pentru aceste motive, reţinând că motivele invocate de reclamantă nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege pentru formularea acţiunii în anulare în temeiul art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., a respins cererea ca inadmisibilă.

51. Faţă de cele arătate, cerinţa motivării hotărârii judecătoreşti este respectată, fiind expuse de instanţa de fond considerentele avute în vedere pentru respingerea ca inadmisibilă a acţiunii. Motivarea din sentinţa recurată, deşi este succintă, cuprinde argumentele de fapt şi de drept pentru care instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei, reflectă raţionamentul instanţei, raportat la motivele invocate şi susţinerile părţilor.

52. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., care se referă la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, examinând motivele de recurs raportat la obiectul şi temeiul juridic al acţiunii în anulare soluţionate prin sentinţa recurată, având în vedere hotărârea arbitrală şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată, de asemenea, că este nefondat.

53. Reclamanta a formulat acţiunea în anularea hotărârii arbitrale în temeiul dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură civilă.

54. Curtea de arbitraj a reţinut, în esenţă, că, lucrările suplimentare pretinse de reclamanta A. S.R.L. sunt toate anterioare datei proceselor-verbale de terminare a lucrărilor (29.12.2010; 30.12.2010) şi, cu atât mai mult, celei a proceselor-verbale de recepţie finală (22.02.2013), toate aceste date, prin ipoteză, ulterioare naşterii dreptului la sumele respective, şi că prescripţia nu începe să curgă mai înainte de a se naşte dreptul la acţiune, respectiv mai înainte de data naşterii unei dispute între părţi sau între acestea şi inginer, care survine, de regulă, în urma refuzului aprobării de către inginer a plăţilor suplimentare revendicate de reclamanta A. S.R.L. În lipsa revendicării plăţilor suplimentare de către reclamanta A. S.R.L., în termen de 28 de zile de la data la care aceasta a cunoscut sau, după caz, ar fi trebuit să cunoască evenimentele sau circumstanţele care au ocazionat solicitarea lor, respectiv de la data efectuării lor, aceasta este decăzută din dreptul de a le primi, iar beneficiarul pârât este exonerat de orice răspundere legală de aceste plăţi (Sub-Clauza 20.1 par. l şi 2), decăderea făcând inutilă cercetarea prescripţiei dreptului material la acţiune, care este şi rămâne lipsită de obiect, ca şi cercetarea inadmisibilităţii acţiunii întemeiate pe dispoziţiile referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză.

55. Instanţa de fond nu a examinat pe fond acţiunea în anulare formulată de reclamantă. A respins acţiunea ca inadmisibilă, a apreciat că motivele invocate pe fond de reclamantă nu pot fi analizate faţă de dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ.

56. Acţiunea în anularea hotărârii arbitrale este un mijloc procedural specific de desfiinţare a hotărârii arbitrale, având o natură mixtă, jurisdicţională şi contractuală. Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare şi numai pentru motivele prevăzute de lege, prin dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. a)-i) din C. proc. civ. fiind prevăzute expres şi în mod limitativ motivele pentru care poate fi anulată o hotărâre arbitrală. Astfel, potrivit art. 608 din C. proc. civ., "(1) Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre următoarele motive: a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului; b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule ori inoperante; c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală; d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită; e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la art. 567, deşi cel puţin una dintre părţi a declarat că înţelege să invoce caducitatea, iar părţile nu au fost de acord cu continuarea judecăţii, potrivit art. 568 alin. (1) şi (2); f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut; g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării ori nu este semnată de arbitri; h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii; i) dacă, după pronunţarea hotărârii arbitrale, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare".

57. Acestea vizează condiţiile de regularitate a hotărârii arbitrale şi cauze de nelegalitate expres stabilite, permit exclusiv un control judecătoresc al legalităţii hotărârii arbitrale şi nu permit instanţei cenzurarea temeiniciei hotărârii arbitrale.

58. În ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor invocate din Noul C. civ., susţinerile recurentei sunt nefondate.

59. Între reclamantă, în calitate de executant, şi pârâtă, în calitate de achizitor, s-a încheiat Acordul contractual nr. x/09.09.2009 pentru efectuarea lucrărilor având ca obiect "Reabilitarea Infrastructurii Educaţionale din Bucureşti - reabilitarea a 2 scoli: Pachetul 12 lot x - Şcolile generale nr. 30 şi 40", iar la data de 24.12.2010 a fost încheiat un act adiţional la contract.

60. Condiţiile generale ale contractului se regăsesc în Anexa la contract, "Condiţiile de Contract pentru Construcţii (FIDIC 1999)", preluate din Anexa nr. 1a a Ordinului nr. 915/465/415/2008 pentru aprobarea condiţiilor contractuale generale şi speciale la încheierea contractelor de lucrări FIDIC 1999.

61. Efectele Acordului contractual încheiat între părţi la data de 09.09.2009 sunt guvernate de legea în vigoare la data încheierii contractului, C. civ. din 1864, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (2) din Noul C. civ., în vigoare de la data de 15.10.2011, care conţin dispoziţii privind aplicarea în timp a legii civile, potrivit cărora "(1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactive. (2) Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor".

62. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., care prevăd că "Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a C. civ. nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor". Dispoziţiile C. civ. se aplică, potrivit art. 6 alin. (5) din C. civ. şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. Prin excepţie, potrivit art. 6 alin. (6) din C. civ. şi art. 5 din Legea nr. 71/2011, neaplicabile în cauză, dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

63. Pentru actul juridic, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic, inclusiv în ceea ce priveşte regulile de interpretare a actului, efectele actului juridic, executarea obligaţiilor asumate de părţi. Potrivit dispoziţiilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, "contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa".

64. Cu privire la dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, invocate de recurentă, acestea se referă la prescripţie, nu la decădere, iar susţinerile privind aplicabilitatea dispoziţiilor Noului C. civ. faţă de faptul că raportul juridic cu pârâtul s-a derulat pe o perioadă de aproape 4 ani de zile şi a constat şi în lucrări suplimentare convenite prin dispoziţii de şantier, ordine ale proiectantului şi ale beneficiarului şi reprezentanţi ai acestora, care nu au făcut obiectul Acordului contractual nr. x/09.09.2009, nu conduc, de asemenea, la concluzia aplicabilităţii Noului C. civ., în condiţiile în care pentru obligarea pârâtului la plata sumei solicitate reclamanta a arătat că reprezintă contravaloarea unor lucrări suplimentare conform contractului nr. x/9.09.2009, a solicitat a se avea în vedere că pretenţiile deduse judecăţii decurg din executarea contractului nr. x/9.09.2009.

65. Referitor la celelalte susţineri din cererea de recurs, sunt motivele cu privire la care instanţa de fond a constatat că nu pot fi supuse controlului judiciar, având în vedere că dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ. se referă la încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri sau a dispoziţiilor imperative ale legii.

66. Dispoziţiile Sub-Clauzei 20.1. din Condiţiile generale ale contractului prevăd: "Revendicările Antreprenorului

Dacă Antreprenorul se considera îndreptăţit la o prelungire a Duratei de Execuţie şi/sau la plăţi suplimentare, potrivit prevederilor oricărei Clauze din aceste Condiţii sau conform altor prevederi legate de Contract, Antreprenorul va transmite Inginerului o înştiinţare în care să descrie evenimentele sau circumstanţele care au determinat apariţia revendicării. Înştiinţarea va fi trimisă cât mai curând posibil dar nu mai târziu de 28 de zile din momentul în care Antreprenorul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască evenimentele sau circumstanţele respective.

Dacă Antreprenorul nu reuşeşte să transmită înştiinţarea cu privire la o revendicare în termen de 28 de zile, Durata de Execuţie a Lucrărilor nu va fi prelungită, Antreprenorul nu va avea dreptul la plăţi suplimentare, iar Beneficiarul va fi exonerat de orice responsabilitate legată de revendicarea respectivă. În caz contrar se vor aplica următoarele prevederi ale acestei Sub-Clauze".

67. Tribunalul arbitral a reţinut că dreptul la contravaloarea lucrărilor suplimentare nu se putea naşte mai înainte de efectuarea lor, iar dreptul la acţiune mai înainte de încălcarea sau contestarea dreptului subiectiv concret, astfel încât prescripţia dreptului la acţiune nu putea să înceapă să curgă mai înainte de naşterea dreptului subiectiv sau, după caz, mai devreme de data când cel păgubit a cunoscut ori trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea, rezultând, aşadar, că, în principiu, antreprenorul are dreptul la plăţi suplimentare inclusiv pentru lucrări suplimentare, dar acest drept, pentru a fi conservat, sub sancţiunea decăderii, trebuie reclamat, printr-o înştiinţare scrisă, inginerului, în cel mult 28 de zile din momentul în care antreprenorul a cunoscut sau, după caz, ar fi trebuit să cunoască evenimentul sau circumstanţele din care s-a născut dreptul respectiv.

68. Prin urmare, în sistemul contractelor FIDIC 1999, a arătat tribunalul arbitral, începutul prescripţiei dreptului la acţiune este legat de naşterea unei dispute intre pärţi sau între părţi şi inginer, data terminării lucrărilor sau, după caz, aceea a recepţiei finale, interesând doar pentru lucrări ocazionate de aceste circumstanţe, iar nu şi pentru lucrări deja efectuate şi care trebuiau deja reclamate, potrivit prevederilor contractuale.

69. Pe de altă parte, a mai arătat tribunalul arbitral, dacă sumele reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare făcute nu au fost reclamate în termenul de 28 de zile, prevăzut de Sub-Clauza 20.1 şi intervine decăderea nu se mai pune şi problema prescripţiei extinctive, deoarece dreptul subiectiv substanţial primar, dreptul la contravaloarea lucrărilor suplimentare, fiind stins prin efectul decăderii, iar debitorul, în speţă beneficiarul lucrărilor, este exonerat de răspundere civilă contractuală, nu mai există drept material la acţiune şi, deci, nu există nici prescripţie, întrucât este lipsită de obiect. S-a mai reţinut că, odată admisă decăderea reclamantei din dreptul la plăţi suplimentare, în temeiul Sub-Clauzei 20.1, nu se mai pune problema prescripţiei dreptului material la acţiune corespunzător, iar acţiunea a fost respinsă ca nefondată, pentru inexistenţa dreptului subiectiv primar, iar nu ca prescrisă, pentru stingerea dreptului subiectiv secundar, deoarece acesta nici nu s-a născut, iar dacă s-a născut urmează soarta dreptului principal. Tribunalul arbitral a considerat inutilă examinarea celeilalte excepţii invocate de către pârât privind inadmisibilitatea în parte a acţiunii întemeiate pe dispoziţiile referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză, dat fiind faptul că decăderea prevăzută de Sub-Clauza 20.1 operează indiferent de temeiul contractual sau extracontractual al pretenţiilor antreprenorului, fiind o sancţiune generală, iar nu specială.

70. Instanţa de fond a verificat hotărârea arbitrală prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ. şi a constatat în mod corect că motivele invocate de reclamantă, care privesc interpretarea eronată de către instanţa arbitrală a clauzei contractuale referitoare la decăderea părţii din dreptul la plăţi suplimentare, precum şi relevanţa stării de fapt reţinute în raport de dispoziţia contractuală în discuţie, nu se circumscriu acestui motiv de nelegalitate.

71. Motivul de anulare prevăzut de dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ. vizează încălcarea normelor privind ordinea publică, bunele moravuri ori încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii. Textul este de strictă interpretare şi nu poate fi examinată legalitatea hotărârii arbitrale pentru motive care nu se circumscriu celor pe care le prevede în mod limitativ.

72. Natura juridică a termenului prevăzut de Sub-Clauza 20.1., calificat ca fiind de decădere, având în vedere efectul juridic pe care îl produce, faptul că antreprenorul nu va avea dreptul la plăţi suplimentare, iar beneficiarul va fi exonerat de orice responsabilitate legată de revendicarea respective, este de drept substanţial, de ordine privată, termenul fiind stabilit de contractul care constituie legea părţilor.

73. Normele invocate de reclamantă ca fiind încălcate prin hotărârea arbitrală nu sunt de ordine publică, nu privesc bunele moravuri şi nici nu pot fi considerate drept norme imperative ale legii în sensul avut în vedere de prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., în sfera acestui motiv de anulare nefiind incluse nerespectarea şi interpretarea greşită a prevederilor contractuale. Clauzele unui contract nu pot fi considerate ca fiind de ordine publică sau norme imperative ale legii, relaţiile contractuale dintre părţi fiind supuse libertăţii de voinţă a acestora.

74. În mod corect nu au fost analizate de instanţa de fond motivele care privesc fondul acţiunii în anulare, prin care a fost criticată soluţia de admitere a excepţiei decăderii reclamantei din dreptul la plăţi suplimentare şi de respingere a acţiunii, iar pe de altă parte fondul cererii arbitrale, analiza acestora fiind posibilă numai în situaţia în care este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 608 alin. (1) din C. proc. civ., ulterior admiterii acţiunii în anularea hotărârii arbitrale.

75. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sunt nefondate motivele de recurs, în mod corect instanţa de fond a aplicat, raportat la obiectul acţiunii în anulare, dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., şi a respins acţiunea în anularea hotărârii arbitrale ca inadmisibilă.

VI Soluţia instanţei de recurs

76. Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurenta reclamantă, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Societatea A. S.R.L. prin Lichidator Judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 298 din 29 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 08 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.