Appeal over untimely judicial inspection response fails as moot, damages claim rejected

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.04.2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B. şi C. obligarea pârâtei Inspecţiei Judiciare la soluţionarea cererii reclamantului şi comunicarea răspunsului către acesta şi obligarea pârâtei Inspecţiei Judiciare şi a pârâtului B., în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 1.000.000 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 208/2019 din 28 mai 2019, a dispus următoarele:

- a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi C., ca rămasă fără obiect;

- a respins excepţia de nelegalitate a rezoluţiei de clasare ca inadmisibilă;

- a respins cererea de acordare a daunelor ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 208/2019 din 28 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul A. a declarat recurs.

Recurentul a reiterat susţinerile din faţa instanţei de fond, arătând că instanţa de fond a încălcat dreptul la un proces echitabil, prin ignorarea argumentelor sale şi neacordarea de eficienţă juridică solicitărilor sale. De asemenea, recurentul a susţinut că instanţa de fond a golit de conţinut art. 14 din Decretul br. 21/1974 privind Pactul Internaţional de la New York 1966 cu privire la drepturile civile şi politice, art. 47 din carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, cât şi a art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

În esenţă, recurentul a susţinut că instanţa a încălcat principiile fundamentale care emană şi sunt consacrate de Constituţia României,cum ar fi principiul preeminenţei dreptului internaţional,principiul legalităţii, principiul egalităţii în drepturi,cât şi cele care sunt consacrate de către noul C. proc. civ., printre ele numărându-se şi principiul rolului activ al judecătorului. In ceea ce priveşte principiul preeminentei dreptului internaţional,instanţa a ignorat deliberat dispoziţiile art. 1, alin. (5), art. 11, art. 20 şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României.

In opinia recurentului, în ceea ce priveşte principiul rolului activ al judecătorului, instanţa trebuia sa prezinte garanţia de imparţialitate, în schimb judecătorul şi-a asumat aptitudinea de a se erija in apărarea pârâţilor intimaţi.

Recurentul a mai susţinut că hotărârea nr. 208/2019 din data de 28.05,2019 este lovită de nulitate, întrucât nu a fost semnata de preşedintele completului de judecata S9 Complet 5 Fond şi nici de către grefier, iar hotărârea judecătoreasca este actul procesual fundamental prin care se finalizează judecata şi în acelaşi timp ea reprezintă o unitate juridica care este constituita prin reuniunea componentelor sale, iar semnăturile membrilor completului de judecata ii certifica existenţa legală şi conţinutul. De asemenea, recurentul a precizat că de la dosarul cauzei lipsesc încheierile de amânare a pronunţării

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul s-a adresat Inspecţiei Judiciare la data de 21.11.2017 şi a solicitat să se înlăture deficienţele învederate şi sancţionarea judecătoarei C. din cadrul Curţii de Apel Craiova, secţia Penală si pentru cauze cu minori pentru abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), lit. e), lit. i), lit. o), lit. r), lit. s) şi lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, cu excluderea din magistratură în conformitate cu dispoziţiile art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor.

Întrucât nu a primit răspuns la petiţia formulată, reclamantul A. a formulat acţiune în instanţă prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B. şi C. obligarea pârâtei Inspecţiei Judiciare la soluţionarea cererii reclamantului şi comunicarea răspunsului către acesta şi obligarea pârâtei Inspecţiei Judiciare şi a pârâtului B., în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 1.000.000 RON, arătând că prin nesoluţionarea petiţiei formulate în termenul legal au fost golite de conţinut O.G. nr. 27/2002, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 317/2004, Legea nr. 303/2004 şi Constituţia României, aducându-i reclamantului un prejudiciu cert, ce nu poate fi tolerat într-un stat de drept.

Curtea de apel a respins acţiunea ca lipsită de obiect, reţinând că în cauză a fost emisă rezoluţia de clasare din data de 19.03.2018, totodată, respingând ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a rezoluţiei din data de 19.03.2018, opinie împărtăşită de Înalta Curte.

Înalta Curte constată că, în mod irelevant, încearcă recurentul să se prevaleze de dispoziţii legale dispersate, fără aplicabilitate în speţă, prima instanţă explicând corect că atâta vreme cât în cauză a fost emisă rezoluţia 19.03.2019, cererea reclamantului de a se constata nesoluţionarea de către pârâta Inspecţia Judiciară a petiţiei formulate de reclamant, a rămas fără obiect.

De asemenea, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că în raport de obiectul acţiunii, în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a rezoluţiei emise, având în vedere că în acest caz soluţia ce urma a fi pronunţată asupra litigiului nu depindea de actul administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată prin intermediul excepţiei.

Totodată, instanţa de control judiciar reţine că şi respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâţilor la plata de daune morale, a fost în mod legal respins, având în vedere că, în raport de data întocmirii rezoluţiei, în cauză nu a fost îndeplinită condiţia existenţei unei fapte ilicite, întrucât pârâta Inspecţia Judiciară a răspuns în termenul prevăzut de lege petiţiei formulate de către reclamant.

Nu pot fi reţinute nici alegaţiile recurentului referitoare la nulitatea sentinţei atacate pe motiv că nu a fost semnată de către preşedintele de complet şi de către grefier, sau pentru lipsa de la dosar a încheierilor de amânare a pronunţării.

Contrar susţinerilor recurentului, din analiza actelor de la dosar, Înalta Curte constată că la dosarul de fond se află încheierile prin care s-a amânat pronunţarea succesiv la data de 24 mai 2019, respectiv 28 mai 2019, iar sentinţa nr. 208 din 28 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti aflată la dosarul de fond, poartă atât semnătura preşedintelui, cât şi a grefierului.

Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 208/2019 din 28 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.