Judicial review of prosecutor dismissal: legal interest for suspending execution of published individual administrative acts under administrative litigation law

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 22.10.2020 şi urmare a declinării competenţei materiale pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 02.11.2020, reclamanta A. în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii şi Preşedintele României, a solicitat:

- anularea Hotărârii nr. 878/22.09.2020 emisă de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a propus Preşedintelui României eliberarea sa din funcţie, respectiv anularea Decretului Preşedintelui României nr. 568 din 30.09.2020 privind eliberarea sa din funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov.

- a se dispune de urgenţă suspendarea executării celor două acte administrative unilaterale, până la pronunţarea instanţei de fond,

- să se constate că, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (2) privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prin exercitarea căii de atac împotriva Hotărârii nr. 878 din 22.09.2020 emisă de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus înaintarea către Preşedintele României a propunerii privind eliberarea sa din funcţie, începând cu data de 01.10.2020, în temeiul legii a intervenit suspendarea sa din funcţie până la soluţionarea definitivă a cauzei de către instanţa competentă şi totodată să fie obligată, în urma anulării celor două acte administrative, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii să dispună încetarea suspendării sale din funcţia de procuror, în temeiul art. 64 slin. 4 teza 4 din Legea nr. 303/2004, constatând că prezentarea sa la expertiza de specialitate a intervenit în perioada prevăzută de lege.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 13 noiembrie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal respins ca lipsite de interes atât cererea de suspendare a Hotărârii nr. 878/22.09.2020 emisă de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, cât şi cererea având ca obiect suspendarea Decretului Preşedintelui României nr. 568 din 30.09.2020 formulate de reclamanta A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2339 din 18 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A..

În esenţă, recurenta a susţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că se impune admiterea cererilor de suspendare a executării.

Sub aspectul interesului cererilor de suspendare, recurenta A. face trimitere la prevederile art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, precizând că în cazul exercitării căii de atac, propunerea de eliberare din funcţie nu poate fi înaintată Preşedintelui.

A susţinut recurenta că prin încălcarea dispoziţiilor art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, cele două autorităţi publice emitente a actelor atacate au emis un act decizional generator de efecte juridice care încalcă legea.

În fine, a apreciat recurenta că interesul pe care îl are în cauză este unul legitim atât în ce priveşte cererea de suspendare a executării celor două acte, cât şi în ce priveşte cererea de anulare a acestora.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Administraţia Prezidenţială a solicitat constatarea nulităţii recursului, în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Asupra excepţiei nulităţii recursului:

Cu titlu prealabil, se constată că prin întâmpinare a fost invocată şi excepţia nulităţii recursului ca urmare a neîncadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Este evident că potrivit prevederilor art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate solicita numai pentru motivele de nelegalitate expres enumerate la punctele 1-8 din acest text de lege.

Însă, în cauză, argumentele recurentei-reclamante pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, se constată că susţinerile recurentei, în sensul interpretării şi aplicării greşite a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, pot fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Asupra recursului declarat

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta a investit instanţa de contencios cu o cerere de suspendare a executării Hotărârii nr. 878/22.09.2020 emisă de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a propus Preşedintelui României eliberarea sa din funcţie şi a Decretului Preşedintelui României nr. 568 din 30.09.2020 privind eliberarea sa din funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov

Curtea de Apel Braşov a respins cererile de suspendare ca lipsite de interes, reţinând că prin Decretul Preşedintelui României nr. 568/30.09.2020 s-a dispus eliberarea din funcţia de procuror a reclamantei la data de 01.10.2020, astfel că la data formulării cererii de suspendare a Hotărârii nr. 878/22.09.2020 şi a Decretului nr. 568/30.09.2020, respectiv 22.10.2020, această hotărâre produsese deja efecte juridice, fiind deja publicat decretul prezidenţial de liberare din funcţia de procuror a reclamantei.

Înalta Curte, contrar celor reţinute de instanţa de fond, constată că reclamanta-recurentă justifică un interes în formularea cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 878/22.09.2020 emisă de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Decretului Preşedintelui României nr. 568 din 30.09.2020.

Astfel, se constată că atât Hotărârea nr. 878/22.09.2020 emisă de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, cât şi Decretul Preşedintelui României nr. 568 din 30.09.2020 sunt acte administrative individuale, prin raportare la obiectul de reglementare şi sfera destinatarilor săi.

Reţinând caracterul de acte administrative individuale ale actelor atacate în cauză, Înalta Curte constată că procedura de contestare a acestor acte este supusă rigorilor Legii nr. 554/2004, inclusiv sub aspectul cererii de suspendare a executării lor.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voinţă a autorităţii publice, menită să asigure protecţia juridică a persoanei potenţial vătămare, până la evaluarea legalităţii deciziei administrative de către instanţa de contencios administrativ.

Conform unei reguli de interpretare logică a legii civile (în sens larg), o normă juridică trebuie să fie interpretată în sensul producerii de efecte juridice, iar nu în sensul golirii ei de conţinut.

În dezacord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată recurenta justifică un interes în suspendarea executării actelor atacate, în sensul în care prin eventuala admitere a cererii de suspendare a efectelor acestora, nu se pune problema repunerii în funcţie, ci eventuala suspendare a efectelor eliberării din funcţie.

Pornind de la faptul că suspendarea executării actului administrativ este un mijloc pentru asigurarea respectării principiului legalităţii, legiuitorul a considerat ca fiind echitabil ca, atât timp cât verificarea legalităţii acestuia este în curs ca urmare a contestării actului administrativ, acesta să nu producă efectele asupra celor vizaţi.

De aceea, prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi interpretate în sensul lipsei de interes a cererii de suspendare a unui act administrativ individual, chiar în eventualitatea publicării acestuia în Monitorul Oficial, interpretarea contrară ducând la golirea de conţinut şi lipsirea de finalitate a normei menţionate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului şi va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Administraţia Prezidenţială.

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.