Cautionary deposit restitution ordered after tax authority's appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2020, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, a solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 19.614,93 RON, consemnată în dosarul nr. x/2015 cu Recipisa de consemnare nr. x din 18.11.2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 11 septembrie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea privind restituirea cauţiunii formulate de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 19.614,93 RON, consemnată potrivit Recipisei de consemnare nr. x din 18.11.2015 în dosarul nr. x/2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 11 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi respingerea cererii de restituire a cauţiunii.

În motivarea recursului, pârâta a susţinut că suma consemnată cu titlu de cauţiune reprezintă o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte eventualele daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, iar în cauză, bugetul de stat a fost prejudiciat prin imposibilitatea punerii în executare a unui act administrativ fiscal.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată.

Referitor la excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, intimata a arătat că, urmare a soluţionării definitive a dosarului nr. x/2016, prin decizia nr. 1656/17.03.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a procedat la achitarea debitului stabilit prin Decizia de impunere nr. x/31.08.2015. În prezent, societatea nu datorează nicio sumă de bani cu titlu de creanţă fiscală, sens în care a anexat înscrisuri reprezentate de Certificatul de atestare fiscală nr. x/29.09.2020 şi Decizia de ridicare a măsurilor de executare silită nr. x/24.09.2020, arătând că, întrucât nu înregistrează nicio obligaţie faţă de bugetul de stat, recurenta nu justifică un interes în susţinerea căii de atac.

Pe fondul recursului, intimata-reclamantă a susţinut că motivele invocate de recurentă cu privire la natura cauţiunii nu au relevanţă în raport de prevederile art. 1064 C. proc. civ., iar motivul referitor la prejudicierea bugetului de stat este contrazis de înscrisurile care atestă lipsa oricărei datorii bugetare a reclamantei.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Referitor la excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată.

În motivarea acestei excepţii, intimata-reclamantă a susţinut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, nu înregistrează debite restante datorate bugetului de stat, astfel încât pârâta nu are interes în susţinerea recursului.

În raport de obiectul cauzei (restituire cauţiune), Înalta Curte constată că instanţa este chemată să analizeze dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1064 C. proc. civ. pentru eliberarea sumei consemnată cu titlu de cauţiune, iar nu să stabilească existenţa sau nu a unor creanţe fiscale în sarcina intimatei-reclamante. Aceste argumente, precum şi înscrisurile depuse în susţinerea lor, privesc fondul raporturilor juridice dintre părţi şi nu sunt relevante în soluţionarea cererii de restituire a cauţiunii, în limitele prevăzute de art. 1064 C. proc. civ., care nu se referă la existenţa/inexistenţa debitelor.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

II.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

Potrivit art. 1064 din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (…)

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii."

În raport de aceste prevederi, se observă o diferenţă de reglementare a procedurii de eliberare a cauţiunii, după cum măsura suspendării a fost admisă (caz reglementat de alin. (1) şi (2) ale art. 1064), sau cererea de suspendare, pentru a cărei soluţionare a fost consemnată cauţiunea, a fost respinsă (caz reglementat de alin. (4) al art. 1064).

Astfel, în situaţia admiterii cererii de suspendare se solicită îndeplinirea unui cumul de condiţii pentru a se putea dispune restituirea cauţiunii şi anume să existe o cerere a persoanei îndreptăţite; cauza să fie definitiv soluţionată; inexistenţa unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În cauza de faţă, cauţiunea consemnată conform recipisei nr. x din 18.11.2015, a fost stabilită de instanţa de judecată în dosarul nr. x/2015, pentru soluţionarea cererii formulate de reclamanta A. S.R.L. vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 31.08.2015, emisă de recurenta-pârâtă.

Cererea de suspendare a fost iniţial respinsă prin sentinţa civilă nr. 9/F-C/18.01.2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, soluţie care a fost schimbată în recurs, prin decizia nr. 2615 din 18 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admis recursul declarat de reclamantă şi, în rejudecare, a fost admisă cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x din 31.08.2015.

Acţiunea în anularea Deciziei de impunere nr. x din 31.08.2015, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/2015 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 1184/2016 a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 şi a fost soluţionată definitiv prin decizia nr. 1656 din 17 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul respingerii acţiunii în anulare.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut în mod corect a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1064 alin. (2) C. proc. civ., privind existenţa cererii formulate de persoana îndreptăţită şi caracterul definitiv al procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, aspecte faţă de care pârâta nu a formulat critici în recurs.

Cât priveşte cea de-a treia condiţie, a inexistenţei unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, Înalta Curte reţine că, nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de recurs, pârâta nu a făcut dovada depunerii unei astfel de cereri, deşi, de la data rămânerii definitive a deciziei Înaltei Curţi nr. 1656 din 17 martie 2020, au trecut mai mult de 30 de zile.

Înalta Curte constată a fi nefondată critica formulată de pârâtă, privitoare la existenţa unui prejudiciu adus bugetului de stat ca urmare a imposibilităţii de executare a actului administrativ fiscal şi de încasare cu celeritate a creanţelor fiscale, câtă vreme nu s-a formulat o acţiune pentru plata unor despăgubiri, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege. Pretinsele prejudicii datorate executării cu întârziere a obligaţiilor fiscale ar putea fi acoperite din cuantumul cauţiunii doar în condiţiile învestirii instanţei de judecată cu o acţiune în pretenţii, înăuntrul termenului prevăzut de lege, în lipsa unui astfel de demers legiuitorul stabilind că suma consemnată se restituie părţii care a depus-o.

În consecinţă, instanţa de fond a reţinut în mod corect că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a dispune restituirea sumei consemnate cu titlu de cauţiune, iar criticile pârâtei din recurs nu conduc la schimbarea acestei soluţii.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş - Activitatea de inspecţie fiscală împotriva încheierii de şedinţă din 15 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva încheierii din 11 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.