Pension salary update claim fails revision; no res judicata conflict with 2002 ruling.

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin sentinţa civilă nr. 1170 din 18 februarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a hotărât următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, Secretarul General al Camerei Deputaţilor, Preşedintele Camerei Deputaţilor şi a respins acţiunea formulată împotriva acestor pârâţi ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta Camera Deputaţilor, ca neîntemeiată;

- a admis excepţia lipsei de interes, invocată de pârâta Camera Deputaţilor;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Camera Deputaţilor, Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, Secretarul General al Camerei şi Preşedintele Camerei Deputaţilor, ca lipsită de interes.

2. Motivele şi temeiul legal al cererii de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.01.2010, sub nr. x/2010, revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Camera Deputaţilor, prin reprezentant legal Secretarul General al Camerei Deputaţilor, a solicitat anularea sentinţei civile nr. 1170 din 18 februarie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esenţă, că sentinţa civilă nr. 1170 din 18 februarie 2019 a Tribunalului Bucureşti este potrivnică sentinţei civile nr. 789 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, pronunţată în dosarul nr. x/2002, în sensul nesocotirii autorităţii de lucru judecat a celor statuate prin această hotărâre judecătorească.

Revizuentul susţine că dispoziţiile art. III din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, publicată în M.Of. al României, partea I, nr. 648 din 7 august 2017, nu sunt aplicabile pensiilor de serviciu actualizate prin hotărâri judecătoreşti, aşa cum, în mod vădit neîndoielnic, este sentinţa civilă nr. 789/11.09.2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2002, hotărâre irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat.

Din examinarea, pe de o parte, a textului art. III din O.U.G. nr. 59/2017, conform căruia, "(...) La articolul 731 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009, cu modificările şi completările ulterioare, alin. (5) se modifică şi va avea următorul cuprins: (5) Pensiile de serviciu stabilite în condiţiile prezentei legi se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie mai mică, se păstrează pensia aflată în plată ...", iar pe de altă parte, a textului art. 18 din Ordinul nr. 965/25.08.2015 pentru aprobarea Normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, publicat în M.Of. nr. 648 din 25 august 2015, conform căruia, "(...) Prevederile Legii nr. 7/2006 nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, al unei hotărâri judecătoreşti definitive ...", revizuentul consideră că există o similitudine de netăgăduit.

Respingând autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv sentinţa civilă nr. 789/11.09.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2002, în opinia revizuentului, instanţa de fond nu a manifestat un rol activ.

În drept, revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Alăturat cererii de revizuire s-a depus sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, precum şi sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti .

3. Apărările formulate în cauză

Intimata Camera Deputaţilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât sentinţa civilă atacată nu evocă fondul pricinii, iar pe altă parte, hotărârile judecătoreşti invocate nu sunt potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză pentru a se pretinde de către revizuent o încălcare a principiului autorităţii de lucru judecat.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deşi revizuentul a invocat în drept dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, prezentei cauze îi sunt aplicabile dispoziţiile noului C. proc. civ., dosarul în care a fost pronunţată sentinţa atacată fiind înregistrat pe rolul instanţei judecătoreşti ulterior datei de 15 februarie 2013 (dosar nr. x/2018), astfel încât, instanţa va avea în vedere la soluţionarea cererii de revizuire prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Cât priveşte inadmisibilitatea cererii de revizuire pe motiv că sentinţa civilă atacată nu evocă fondul pricinii, aspect invocat de intimata Camera Deputaţilor prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte constată că, potrivit art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Prin urmare, reţinând că evocarea fondului prin hotărârea supusă revizuirii, nu reprezintă o condiţie de admisibilitate în cazul revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiat, aspectul în discuţie.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;".

Din conţinutul textului legal reiese că, pentru admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, mai multe condiţii printre care aceea să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat, iar hotărârile definitive potrivnice să fie pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite.

Aşadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

În speţa dedusă judecăţii, revizuentul afirmă o pretinsă contrarietate între:

- sentinţa civilă nr. 789 din 11 septembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ în dosarul nr. x/2002, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., având ca obiect anularea unor ordine de aprobare a statelor de funcţii nominale ale personalului din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, respectiv Ordinele nr. 493/22.07.1997, nr. 753/14.10.1998, nr. 827/18.09.2001 şi nr. 907/01.10.2001, emise de Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, reţinându-se incidenţa art. 1 lit. a) din Legea nr. 29/1990, atunci în vigoare, care le excepta de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.

Sentinţa a rămas irevocabilă prin decizia nr. 2701/19 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.

şi

- sentinţa civilă nr. 1170 din 18 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, prin care fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, Secretarul General al Camerei Deputaţilor, Preşedintele Camerei Deputaţilor şi a fost respinsă acţiunea formulată împotriva acestor pârâţi ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta Camera Deputaţilor, ca neîntemeiată; a fost admisă excepţia lipsei de interes, invocată de pârâta Camera Deputaţilor şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Camera Deputaţilor, Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, Secretarul General al Camerei şi Preşedintele Camerei Deputaţilor, ca lipsită de interes.

Referitor la obiectul acestui dosar, se constată că acesta priveşte solicitarea reclamantului de obligare a intimatei să actualizeze şi să comunice Casei Naţionale de Pensii Publice salariul de bază al consilierului parlamentar coordonator al activităţii de gestionare a bunurilor, funcţie publică parlamentară, asimilată funcţiilor de director, aflaţi în activitate la data înfiinţării Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, aşa cum au fost învestiţi în funcţie prin ordinele emise de la cabinetul secretarului general sub nr. x/22.07.1997, nr. y/01.08.1997 şi nr. 591/03.09.1997, nivel maxim de salarizare/13.374 RON (12.688 RON salariul de bază maxim 686 RON valoarea brută a sporului pentru condiţii vătămătoare conform poz. 6 col. 4+col. 7 funcţiilor din serviciile Camerei Deputaţilor la data de 30.09.2017) şi 15.776 RON (13.718 RON salariul de bază maxim + 2.058 RON valoarea brută a sporului pentru condiţii vătămătoare), conform poz. 6 col. 5+col. 8 din Lisata salariilor de bază în cuantumul brut lunar - aferent funcţiilor din serviciile Camerei Deputaţilor, începând cu data de 31 martie 2018.

În contextul prezentat, în speţă, condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect.

Prin obiectul cererii se înţelege pretenţia concretă dedusă judecăţii, iar, în speţă, pretenţiile deduse judecăţii în pricinile invocate de către revizuent au fost diferite.

Înalta Curte constată că, faţă de obiectul distinct al acestora, nu se poate reţine că, prin dispozitivul sau considerentele sentinţei a cărei revizuire se cere, s-ar fi încălcat ceea ce prima instanţă a stabilit cu autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte are în vedere că, în speţă, nu poate opera cazul de revizuire invocat de către revizuent, nefiind îndeplinită condiţia hotărârilor definitive potrivnice, care presupune existenţa triplei identităţi de elemente care definesc cele două pricini - părţi, obiect şi cauză juridică, având în vedere obiectul distinct al acestora, şi nici nu s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, astfel cum este acesta reglementat de dispoziţiile art. 431 din C. proc. civ.

Demersul judiciar al revizuentului nu a fost determinat de existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice în sensul dispoziţiei legale mai sus amintite, ci de nemulţumirea acestuia faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt întrunite cerinţele cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de către revizuent, în temeiul art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 1170 din 18 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2020.