Conflict of jurisdiction over tax inspector allowance claims; consolidation of territorial competence after expired deadline to invoke public-order exception

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. x/2019 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK. - în cadrul ANAF - DGAF - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Alexandria, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală, au solicitat instanţei obligarea pârâtei să stabilească în favoarea fiecărui reclamant, începând cu data de 01.03.2017, un spor pentru risc şi solicitare neuropsihică de 25% aplicat la salariul brut lunar, la nivelul maxim recunoscut pe cale judiciară funcţionarilor publici din cadrul ANAF, care deţin funcţia de inspectori antifraudă (detaşaţi pe post de specialişti antifraudă în cadrul Ministerului Public), potrivit sentinţei nr. 404/29.03.2018 a Tribunalului Suceava, dosar nr. x/2017, definitivă, cu plata în favoarea fiecărui reclamant începând cu data de 01.03.2017 a sumelor constând în drepturile salariale aferente procentului de 20%, reprezentând diferenţa dintre cuantumul de 25% al sporului pentru risc şi solicitare neuropsihică (stabilit prin OP ANAF nr. 964/2015) şi cuantumul acordat al acestui spor, de 5%, aplicat la salariul brut lunar (potrivit Ordinului nr. 835/01.03.2017 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Ordinului nr. 836/01.03.2017 al Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Ordinului nr. 1021/27.03.2017 emis de către Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, toate anulate prin sentinţa nr. 404/29.03.2018 a Tribunalului Suceava, Dosar nr. x/2017, definitivă), sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobândă legală de la exigibilitatea diferenţelor de drepturi şi până la data plăţii efective.

În cauză, au formulat cereri de intervenţie LLL., MMM. şi NNN..

La termenul de judecată din data de 28.10.2020, instanţa a dispus disjungerea cauzei şi formarea a încă 8 dosare, în funcţie de domiciliul reclamanţilor, reţinând cauza în pronunţare privind reclamantul HH..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 460/04.11.2020, Tribunalul Teleorman a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Olt, reţinând că este incident art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, introdus prin Legea nr. 212/2018, care stabileşte competenţa teritorială exclusivă în cauzele de contencios-administrativ şi fiscal în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică, chiar şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Acţiunea iniţială e formulată de mai mulţi reclamanţi având domiciliul în circumscripţia unor instanţe diferite, iar competenţa teritorială exclusivă este determinată de domiciliul activ al reclamantului, care este în judeţul Olt, astfel cum rezultă din precizările depuse de către reclamanţi, prin avocat, la data de 16.10.2020.

2.2. Prin sentinţa nr. 135/2021 din 16 februarie 2021, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze, privind pe reclamantul HH., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Teleorman.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza pentru soluţionarea conflictului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, suspendând judecata până la soluţionarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Olt a reţinut că la primul termen de judecată din data de 04.12.2019, aşa cum rezultă din încheierea de la fila x, nu a fost pusă în discuţie competenţa instanţei investite teritorial cu soluţionarea litigiului, judecata fiind suspendată pentru soluţionarea cererii privind pronunţarea ÎCCJ într-un recurs în interesul legii care făcea obiectul dosarului nr. x/2019

În condiţiile în care necompetenţa nu a fost invocată în condiţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. de către Tribunalul Teleorman şi nici nu a fost acordat vreun termen, în condiţiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei, prezenta instanţă consideră că prima instanţă a devenit competentă cu soluţionarea litigiului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţei".

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată de instanţă din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă cauza ar atrage competenţa altei instanţe. O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

În acelaşi timp, se reţine că textul art. 130 şi art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, la "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", singura excepţie pentru depăşirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Art. 131 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de excepţie de la regula verificării din oficiu a competenţei, implicit a soluţionării excepţiei de necompetenţă, la termenul arătat la alin. (1), respectiv atunci când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenţei, sens în care se va acorda un singur termen.

Însă, în speţă, Tribunalul Teleorman nici nu a fost acordat vreun termen, în condiţiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei.

Astfel, Înalta Curte constată că prima instanţă sesizată nu mai avea posibilitatea ca, ulterior primului termen de judecată, să invoce din oficiu excepţia necompetenţei materiale, astfel încât soluţionarea cauzei a rămas dobândită de către această instanţă.

Prin urmare, expirarea termenului în care putea fi invocată excepţia necompetenţei materiale are drept consecinţă consolidarea competenţei instanţei iniţial învestite.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Completul Specializat pentru contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul HH. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Completul Specializat pentru contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2021.