Lawfulness of access restrictions for service dogs in public transport under the special provisions for persons with disabilities

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 noiembrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 357/14.06.2017, ca fiind nelegală şi netemeinică, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 56 din 26 aprilie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În cadrul recursului declarat recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă faptul că prima instanţă având ca obiect verificarea legalităţii Hot. CNCD nr. 357/14.06.2017 nu a motivat pe situaţia de fapt existenţa faptei de discriminare şi existenţa vinovăţiei conducătorului auto şi nu a analizat toate apărările invocate de recurenta-reclamantă.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 488/2006.

Se invocă în cadrul acestui motiv de recurs mai multe aspecte de nelegalitate.

Primul aspect priveşte nelegala înlăturare de la aplicare a dispoziţiilor H.G. nr. 1059/2013 în condiţiile în care acest act normativ completează norma generală care este reprezentată de Legea nr. 448/2006.

În opinia recurentei, în mod nelegal prima instanţă a înlăturat aplicarea dispoziţiilor H.G. nr. 1059/2013 şi a aplicat numai Legea nr. 448/2006 pronunţând o hotărâre nelegală.

Al doilea aspect de nelegalitate priveşte interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi art. 10 lit. g) din O.G. nr. 137/2000 şi a dispoziţiilor art. 64 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 rep. în ceea ce priveşte stabilirea situaţiei de fapt sub toate aspectele existente pretinsei fapte de discriminare săvârşită de şofer constând în refuzul de a permite câinelui ghid care însoţeşte persoana cu handicap grav în mijloacele de transport, a vinovăţiei şoferului în contextul în care prima instanţă nu a analizat comportamentul faţă de contextul în care s-a săvârşit pretinsa faptă discriminatorie şi a stabilirii societăţii şi a aplicării sancţiunii fără a se ţine cont de dispoziţiile art. 23 din O.G. nr. 2/2001.

Se arată că sancţiunea "avertisment" a fost aplicată societăţii de transport fără a se ţine cont de faptul că răspunderea contravenţională nu este similară răspunderii civile delictuale.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi în rejudecare admiterea acţiunii şi anularea hotărârii CNCD ca nelegală.

Curtea analizând recursul declarat în raport de motivele de casare invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ., în cauză fiind respectate de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Soluţia recurată prin care a fost respinsă excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive şi pe fond acţiunea ca neîntemeiată este motivată în fapt şi în drept prin reţinerea situaţiei de fapt şi a susţinerilor părţilor atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei cât şi a fondului.

Prima instanţă a analizat toate probele administrate inclusiv concluziile scrise în care se afirma de către reclamantă pe fond lipsa vinovăţiei şoferului în ceea ce priveşte fapta de discriminare sancţionată şi anume refuzul accesului câinelui - ghid într-un loc public sau mijloc de transport, refuz întemeiat pe lipsa botniţei şi pe împrejurarea respectării pentru câine a prevederilor normative legale.

Prima instanţă a analizat motivat inclusiv circumstanţele de fapt ulterioare care au determinat aplicarea unei sancţiunii cu "avertisment" reclamantei-recurente pentru săvârşirea contravenţei prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi art. 10 lit. g) din O.G. nr. 137/2000 constând în refuzul accesului unei persoane în mijlocul de transport auto aparţinând societăţii, coroborat cu prevederile art. 64 alin. 5 din Legea nr. 448/2006. Potrivit acestor dispoziţii câinele ghid care însoţeşte persoana cu handicap grav are acces liber şi gratuit în toate locurile publice şi în mijloacele de transport.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor normelor de drept material incidente.

Aspectul de nelegalitate privind incidenţa dispoziţiilor H.G. nr. 1059/2013 nu este fondat.

În mod corect prima instanţă a apreciat în sensul că, în raport de obiect, caracterul de normă specială îl are dispoziţiile H.G. nr. 448/2008 prin care sunt prevăzute expres drepturile persoanelor cu handicap inclusiv regimul juridic al câinelui-ghid conform art. 64 alin. 5 din Legea nr. 448/2006, nefiind aplicabile dispoziţiile privind câinii utilitari reglementat de dispoziţiile H.G. nr. 1059/2013.

Aspectul de nelegalitate privind existenţa faptelor de discriminare reţinute în sarcina reclamantei-recurente conform art. 2 alin. 1 şi art. 10 lit. g) respectiv refuzul accesului unei persoane la serviciile de transport interjudeţean oferite de reclamantă inclusiv analiza pe aspectul nevinovăţiei şoferului, Curtea apreciază că prima instanţă în raport de probatoriul administrat a stabilit corect situaţia de fapt.

În raport de această premisă, Curtea constată că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 448/2008 în sensul clarificării noţiunii de "acces liber şi gratuit" a câinelui ghid care însoţeşte persoana cu handicap grav în mijloacele de transport şi a clarificării împrejurărilor în care comis fapta de discriminare reţinută respectiv refuzul accesului câinelui ghid în mijlocul de transport în comun.

Au fost verificate de prima instanţă circumstanţele concrete ale producerii evenimentului sesizat de organele de poliţie autorităţii competente, iar din declaraţiile martorilor rezultă că refuzul accesului a fost întemeiat în principal pe comportamentul temător al pasagerilor şi nu pentru lipsa hamului inscripţionat, purtarea acestuia fiind elementul esenţial privind accesul câinelui - ghid în mijloacele de transport public.

Din declaraţiile martorilor nu rezultă cu certitudine dacă câinele însoţitor avea ham cu inscripţie astfel încât în mod corect a stabilit prima instanţă existenţa vinovăţiei şoferului deoarece comportamentul discriminatoriu al pasagerilor nu disculpă discriminarea făcută de şofer.

Prima instanţă a analizat corect şi individualizarea sancţiunii aplicate, respectiv "avertismentul" pe care a apreciat-o legală faţă de faptul că pasagerul împreună cu câinele ghid au fost transportaţi în final la destinaţie.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 56/2018 din 26 aprilie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2021.