Unfunded research project: Proportionality and illegality of refusing site change after expired pre-sale contract due to administrative delay

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării, Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei de respingere a proiectului, comunicată prin "Scrisoare de respingere de la finanţare a cererii de proiect" înregistrata sub nr. x/05.10.2017; anularea Deciziei de respingere a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva actului anterior menţionat, decizie comunicată prin "Notificarea privind rezultatul contestaţiei", înregistrata sub nr. x/23.11.2017; obligarea pârâtei la semnarea contractului de finanţare pentru proiectul "Centru de Cercetare în Radioterapie şi Imagistică Medicală P-P+1E". Cod SMIS P_34_506, cu luarea în considerare a unui nou loc de implementare; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 377/2018 din 6 iulie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării, Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare şi Ministerul Fondurilor Europene, a anulat scrisoarea de respingere de la finanţare a cererii de proiect nr. x/05.10.2017 şi Decizia de respingere a contestaţiei nr. 71058/23.11.2017, a dispus reluarea etapei de evaluare a proiectului reclamantei în ceea ce priveşte modificarea locaţiei de implementare şi a respins cererea de obligare a pârâţilor la semnarea contractului de finanţare.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea in parte a hotărârii instanţei de fond şi, in principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar in subsidiar, in caz de reţinere, în rejudecare, respingerea în integralitate a cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

În ceea ce priveşte petitul privind anularea deciziei de respingere a contestaţiei, recurenta a arătat că in mod greşit a fost admis de către prima instanţa. Argumentele pe care intimata-reclamanta a înţeles să isi întemeieze cererea de chemare in judecata au constat, în principal, în motivele de fapt care au determinat-o să propună modificarea locaţiei de implementare a proiectului. Or, decizia de respingere a contestaţiei nu priveşte respectivele critici, întrucât prin aceasta a fost soluţionata contestaţia administrativă îndreptată împotriva Scrisorii nr. x/2017 de respingere a cererii de finanţare emisă pe motiv de nerespectare a termenului de depunere a cererii de finanţare actualizate. Ca atare, argumentele invocate de reclamantă sunt inadmisibile in raport de actele administrative supuse controlului de legalitate în prezenta cauza.

In schimb, instanţa de fond a apreciat ca împrejurarea ca prin contestaţia administrativa au fost aduse critici si deciziei de a nu accepta schimbarea locaţiei, ar conduce la anularea Deciziei nr. 71058/2017, întrucât comisia de soluţionare a contestaţiei nu a analizat si aceste argumente. Or, decizia de a nu accepta schimbarea locaţiei nu s-a manifestat prin respectiva scrisoare, ci prin adresa nr. x/21.09.2017, care nu a fost contestata pe cale administrativă (deci, nu face nici obiectul prezentei cauze), intrând astfel in circuitul civil si producându-si efectele. Oricum, la momentul formulării contestaţiei impotriva Scrisorii nr. x/2017, respectiv la 13.11.2017, contestatoarea nu mai era in termenul legal de atacare a adresei nr. x/21.09.2017, prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Mai mult decât atât, prima instanţă a invocat faptul că adresa nr. x/21.09.2017 nu ar fi un act administrativ, calificându-l un refuz al cărui scop nu ar fi fost de a produce prin el însuşi efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci de a precede o măsura care urma sa fie impusă in baza unui act administrativ distinct, apreciere care nu are nicio sustinere. Adresa nr. x/21.09.2017 este act administrativ in condiţiile in care prin aceasta, motivat, s-a respins solicitarea reclamantei de schimbare a locului de implementare a proiectului, formulata prin adresa nr. x/20.09.2017, fiind singura corespondenta purtata pe acest subiect. Chiar prima instanţa retine ca decizia respingerii solicitării de schimbare a locului de implementare a proiectului a fost comunicata cu adresa nr. x/21.09.2017.

In ipoteza in care instanţa de fond ar fi interpretat ca respectiva decizie ar fi stat în baza Scrisorii nr. x/2017, această interpretare este greşită, întrucât scrisoarea nu face nicio trimitere la adresa nr. x/21.09.2017, ci doar la corespondenţa privitoare la termenul de depunere a cererii de finanţare actualizata, neconţinând aspecte referitoare la schimbarea locului de implementare a proiectului. Pe cale de consecinţa, decizia de respingere a cererii de finantare exprimata prin Scrisoarea nr. x/2017 nu a avut in vedere si propunerea de schimbare a locului de implementare a proiectului, tocmai pentru ca aceasta fusese solutionata prin adresa nr. x/21.09.2017.

Scrisoarea nr. x/2017 a vizat nedepunerea in termenul acordat prin adresa x/26.09.2017 a cererii de finanţare actualizata conform cerinţelor menţionate in adresa nr. x/04.09.2017, motive care nu au fost contestate efectiv pe cale administrativa, intimata-reclamanta aducând numai critici privind respingerea propunerii de schimbare a locului de implementare a proiectului pe calea contestaţiei împotriva altui act administrativ, context in care prin Decizia nr. 71058/22.11.2017 in mod corect a fost respinsa contestaţia impotriva Scrisorii nr. x/2017.

Oricum, in măsura in care prima instanţa a apreciat ca fiind legala investirea cu soluţionarea contestaţiei impotriva Scrisorii nr. x/2017 cu critici impotriva adresei nr. x/21.09.2017 si peste termenul legal de atacare, ar fi trebuit sa anuleze Decizia nr. 71058/22.11.2017 ca fiind nemotivata, cu consecinţa obligării MFE la analizarea contestaţiei si in ceea ce priveşte aceste aspecte, iar nu să procedeze la verificarea argumentelor aduse prin contestaţie şi nesoluţionate de instituţia învestită. În speţă, dacă s-ar avea în vedere ipoteza că intimata-reclamanta a supus verificării instanţei adresa nr. x/04.09.2017, poate fi analizată de către instanţa de contencios numai decizia care cuprinde soluţia dată în procedura administrative.

În măsura în care instanţa de control judiciar ar trece peste criticile invocate anterior, se arată că oricum admiterea cererii de anulare a Scrisorii nr. x/2017 este nelegala si se impune a fi cenzurata.

Scrisoarea nr. x/2017 a vizat nedepunerea in termenul acordat în adresa nr. x/26.09.2017 a cererii de finanţare actualizata conform cerinţelor mentionate in adresa nr. x/04.09.2017, iar nu respingerea propunerii de schimbare a locului de implementare a proiectului, dispusa prin adresa nr. x/21.09.2017. Motivele care au stat la baza acestei soluţii constau in aceea ca schimbarea locaţiei proiectului presupune modificarea studiului de fezabilitate si implicit a condiţiilor in care acesta a a fost evaluat tehnic si ca eligibilitate.

In schimb, prima instanţa a constatat ca decizia este nelegală motivat de faptul ca de la data când intimata-reclamanta a trecut pe lista de rezerva proiectului, au intervenit modificări care nu ii pot fi imputabile, in ceea ce priveşte locul de implementare a proiectului, expirând antecontractul de vanzare-cumparare; prima instanţa are in vedere argumente străine de motivele care au stat la baza deciziei autorităţilor publice, întrucât acestea nu au supus discuţiei ca ar fi intervenit modificări ale situaţiei reclamantei, ci faptul ca oricum acestea nu pot fi acoperite fara modificarea cererii de finanţare, ceea ce echivalează cu depunerea unei noi cereri şi invalidează etapa in care proiectul a fost evaluat tehnic si ca eligibilitate.

Astfel, în măsura în care a avut loc o modificare a locaţiei de implementare a proiectului, aceasta implica depunerea documentelor cu privire la imobilul respectiv, care la rândul lor trebuie verificate şi analizate, ceea ce echivalează cu reverificarea cererii de finanţare iniţiale, iar nu actualizarea sa. Or, procedura de verificare atât din punct de vedere al eligibilităţii, cât şi din punct de vedere tehnic era finalizată la momentul transmiterii către reclamantă a Scrisorii pentru actualizarea cererii de finanţare nr. x, iar pretenţiile acesteia privind reluarea procedurii, implică parcurgerea etapelor obligatorii şi imposibil de reluat la data la care a făcut referire anterior, echivalând de fapt cu depunerea unei noi cereri de finanţare, ceea ce nu mai este posibil, termenele de depunere ale acestora fiind implinite.

Or, prima instanţa nu analizează daca într-adevăr modificarea locaţiei implementarii proiectului presupune modificarea studiului de fezabilitate (deci a documentatiei care a stat la baza cererii de finanţare iniţiala) si a condiţiilor in care acesta a fost evaluata tehnic si ca eligibilitate, ci retine doar ca ar fi intervenit modificări in ceea ce priveşte respectiva locaţie, sub aspectul expirării antecontractului de vanzare-cumparare al acesteia, ceea ce nu este de natura sa înlăture decizia autorităţii care gestionează fondurile europene si astfel sa conducă la concluzia ca adresa nr. x/21.09.2017 ar fi nelegală, cum fara niciun temei a inteles sa hotărască prima instanţa.

Oricum, in ceea ce priveşte locaţia, intimata-reclamanta nu a făcut nicio dovada cu privire la demersurile efectute pentru prelungirea antecontractului si eventuala imposibilitate a prelungirii sale pentru a demonstra ca schimbarea imobilului nu tine de capriciu sau alte considerente subiective, in condiţiile in care antecontractul a fost încheiat între societăţi ai căror reprezentanţi legali/administratori par a fi în relaţii de rudenie, context în care intimata-reclamanta ar fi avut la îndemână pârghiile necesare prelungirii antecontractului fără impedimente, dacă era într-adevăr interesată de accesarea fondurilor europene.

De asemenea, prin adresa nr. x/11.09.2017 intimata-reclamanta răspunde adresei MCI nr. x/04.09.2017 ca accepta condiţiile/observaţiile de actualizare a cererii finantare si va transmite formatul actualizat in termenul precizat, nefăcând vorbire de vreo schimbare de locaţie, pentru ca în mod surprinzător prin adresa x/20.09.2017, după termenul acordat pentru completarea cererii de finanţare, sa solicite acceptarea propunerii cu privire la noua locaţie.

In acest context, se arată că la momentul depunerii cererii de finanţare, reclamanta a cunoscut dispoziţiile Ghidului solicitantului aplicabile Programului Operaţional Competitivitate, Axa prioritară 1-"Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare în sprijinul competitivităţii economice şi dezvoltării afacerilor", care prevede modalitateatatea de analiză şi evaluare a cererii de finanţare depuse, cât şi criteriile în baza cărora urma a fi acordat punctajul proiectului depus la finanţare.

Procedura de verificare şi evaluare a proiectelor presupune ca proiectul să fie verificat din punct de vedere formal şi să întrunească condiţiile de eligibilitate. Astfel, în cadrul acestei proceduri se verifică dacă sunt depuse toate documentele aferente propunerii de proiect, printre care documente din care să rezulte dreptul de proprietate, concesiune, chirie sau comodat cu privire la imobilul propus ca loc de implementare al proiectului, precum şi studiu de fezabilitate elaborat cu privire la acesta.

După cum rezultă chiar din documentele depuse de reclamantă, respectiv pct. 2 al Anexei 2 B-Fişa de evaluare panel, Competiţia POC-A1-A1.1.1-A-2015, "proiectul vizează construcţia şi dotarea unui centru de cercetare în radioterapie şi imagistică medicală".

Tot din cuprinsul documentului anterior menţionat, se poate observa faptul că, la evaluarea propunerii de proiect s-a avut în vedere şi achiziţia imobilului situat în Craiova, str. x,188, iud. Dolj, cu privire la care a fost elaborat studiul de fezabilitate depus alături de cererea de finanţare proiect "Centrul de Radioterapie si Imagistică Medicală P-P+1E".

Drept urmare, în măsura în care a avut loc o modificare a locaţiei de implementare a proiectului, aceasta implica depunerea documentelor cu privire la imobilul respectiv, care la rândul lor trebuie verificate şi analizate, ceea ce echivalează cu reverificarea cererii de finanţare iniţiale. Or, procedura de verificare atât din punct de vedere al eligibilităţii, cât şi din punct de vedere tehnic era finalizată la momentul transmiterii către reclamantă a Scrisorii pentru actualizarea cererii de finanţare nr. x/04.09.2017, iar pretenţiile acesteia privind reluarea procedurii, implică parcurgerea din nou a etapelor obligatorii şi imposibil de reluat la data la care a făcut referire anterior, echivalând de fapt cu depunerea unei noi cereri de finanţare, ceea ce nu mai este posibil, termenele de depunere ale acestora fiind împlinite.

Mai mult decât atât, fiind în discuţie finanţarea unui proiect din fonduri europene nerambursabile, cu privire la care regulile aplicabile sunt extrem de stricte în vederea protejării intereselor bugetului Uniunii Europene, este lesne de observat că, simpla afirmaţie a reclamantei referitoare la inexistenţa unei modificări cu impact asupra proiectului în situaţia modificării locaţiei de implementare este neîntemeiată, în condiţiile în care locaţia este unul dintre elementele esenţiale ale proiectului, cu atât mai mult cu cât acesta are ca obiect construcţia şi dotarea unui centru medical, respectiv "Centrul de radioterapie şi Imagistică Medicală P-P+1E".

Inclusiv în Anexa 2B-Fişa de evaluare panel, Competiţia POC-A1-A1.1.1-A-2015, la Criterii de evaluare, 2. Calitatea şi maturitatea proiectului, se menţionează că din activităţile principale ale proiectului face parte şi achiziţia de teren. Chiar si instanţa a reţinut ca achiziţionarea unui alt teren ar corespunde implementarii proiectului, conform susţinerilor reclamantei, neconstatand depunerea vreunei dovezi in acest sens.

Termenul de 12 luni de valabilitate al contractului, reprezintă un termen minim stabilit în Ghidul solicitantului. Astfel, în perioada de 2 ani de zile, intimata-reclamanta a cunoscut stadiul în care se afla proiectul, respectiv pe lista de rezervă, fapt pentru care, aceasta ştia că există posibilitatea ca propunerea de proiect să fie finanţată, astfel că era în măsură să prelungească acest termen.

Mai mult decât atât, din Nota de fundamentare pentru modificarea proiectului, înregistrată sub nr. x/20.09.2017, cât şi din promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată între B. S.R.L., în calitate de promitentă vânzătoare şi societatea A. S.R.L., în calitate de promitenta-cumpărătoare, este lesne de observat că antecontractul a fost încheiat între societăţi ai caror reprezentanţi legali/administratori par a fi în relaţii de rudenie, ceea ce arată că intimata-reclamanta ar fi avut la îndemână pârghiile necesare prelungirii antecontractului fără impedimente, dacă era într-adevăr interesată de accesarea fondurilor europene.

În ceea ce priveşte capătul 3 al cererii de chemare în judecată, hotărârea atacata este reformabila sub aspectul dispoziţiei de reluare a etapei de evaluare a proiectului reclamantei, cu luarea in considerare a modificării locaţiei de implementare.

Astfel, prin petitul al treilea al acţiunii, intimata-reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la semnarea contractului de finanţare; instanţa respinge acest capăt de cerere, dar obliga paratul la reluarea etapei de evaluare a proiectului reclamantei, cu luarea in considerare a modificării locaţiei de implementare, depăşind limitele investirii, stabilind astfel o obligaţie care nu a făcut obiectul cererii de chemare in judecata.

Pentru a dispune astfel, in mod corect instanţa a reţinut ca nu are competenta de a dispune obligarea paraţilor la semnarea contractului de finanţare, neputandu-se substitui autoritatilor in atribuţiile date prin lege in competenta acestora. Dar, pentru a nu lăsa fara efecte practice efortul de admitere a primelor capete de cerere, prima instanţa a dispus reluarea etapei de evaluare a proiectului reclamantei, cu luarea in considerare a modificării locaţiei de implementare, apreciind ca aceasta ar fi urmarea anularii scrisorii de respingere de la finanţare.

Or, prin intampinare a arătat ca petitul 3 al cererii de chemare in judecata este inadmisibil. Astfel, Scrisoarea nr. x/05.10.2017 are drept motivare respingerea cererii de finanţare pentru neactualizarea sa în termen. Drept urmare, eventualitatea anulării acesteia ar putea avea drept consecinţă, cel mult repunerea reclamantei în termenul de depunere a cererii iniţiale actualizate conform adresei x/04.09.2017, şi în niciun caz obligarea la încheierea contractului de finanţare, dar nici depunerea cererii iniţiale actualizate cu luarea in considerare a modificării locaţiei de implementare.

Prin hotărârea instanţei de reluare a etapei de evaluare a proiectului reclamantei, cu luarea in considerare a modificării locaţiei de implementare, practic aceasta obliga pârâtul să reia procedura de evaluare a cererii de finanţare de la inceput, de la punctul 0, făcând abstractie de etapa pe care intimata-reclamanta a deja a traversat-o, şi aceasta întrucât procedura de verificare atât din punct de vedere al eligibilităţii, cât şi din punct de vedere tehnic era finalizată la momentul transmiterii către reclamantă a Scrisorii pentru actualizarea cererii de finanţare nr. x/04.09.2017.

Or, in măsura în care a avut loc o modificare a locaţiei de implementare a proiectului, aceasta implica depunerea documentelor cu privire la imobilul respectiv, care la rândul lor trebuie verificate şi analizate, ceea ce echivalează de fapt cu depunerea unei noi cereri de finantare, intrucat reverificarea acesteia se realizează incepand cu prima etapa si şi parcurgerea din nou a etapelor obligatorii, însa, in prezent nu mai este posibila nici depunerea unei noi cereri de finanţare, nici reverificarea celei iniţiale, întrucât termenele de depunere sau completare/actualizare ale acestora s-au implinit, fiind încheiată perioada procedurală de verificare a cererilor de finanţare.

Petitul 3 al acţiunii este cu atât mai inadmisibil cu cât intimata-reclamanta nu a înţeles să conteste, în coformitate cu art. 7 şi 8 din Legea nr. 554/2004 adresa nr. x/21.09.2017 prin care MCI şi-a exprimat dezacordul cu privire modificarea cererii de finanţare iniţiale sub aspectul terenului pe care să se edifice centrul de radioterapie şi imagistică, pentru a cărui construcţie se încearcă accesarea de fonduri europene cu nerespectarea prevederilor incidente.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Întâmpinarea depusă de reclamantă

Reclamanta A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Intimata-reclamantă a arătat că nu sunt incidente niciunul din motivele de nelegalitate expres indicate de art. 488 din C. proc. civ., în realitate argumentele furnizate vizează modul de apreciere a probatoriului si temeinicia hotărârii atacate, aspecte care nu pot fi analizate de instanţa de recurs. Nu este indicat în concret în ce a constat aplicarea greşită a legii şi nici nu a fost indicată Legea sau actul normativ încălcat prin hotărârea instanţei de fond, referirea la art. 488 fiind absolut formală.

Or, instanţa a reţinut motivat că adresa nr. x exprimă refuzul de a accepta schimbarea locaţiei de implementare, dar nu a afectat în mod direct eligibilitatea proiectului şi implicit nu a generat o respingere a cererii de finanţare. Respingerea propriu-zisă este generată de adresa nr. x/2017, act care a fost atacat în termenele şi condiţiile prevăzute de Legea 554/2004. Aşadar nu exista niciun motiv de nelegalitate sub acest aspect şi instanţa de fond a dat o soluţie corectă.

Mai mult, prin contestaţie au fost formulate critici cu privire la refuzul de a accepta schimbarea locului de implementare, acesta fiind şi principalul motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat. Contestaţia a fost formulată sub nr. x din 13.10.2017 în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut in art. 7 din Legea nr. 554/2004, atât raportat la primul cât şi la cel de-al doilea act, deci nu se poate invoca o tardivitate si o repunere mascată în termen, iar criticile au vizat conţinutul ambelor acte, pentru ca ele sunt parte a aceleiaşi operaţiuni. Nu se poate pune problema că nu s-a atacat si decizia de neacceptare a schimbării locaţiei de implementare şi că s-a atacat doar decizia de respingere a finanţării, pentru că cele două formează un evident tot unitar, decizia de a respinge cererea de finanţare fiind fundamentată exclusiv pe decizia de a nu accepta schimbarea locului de implementare, fapt care a avut drept urmare imediată punerea sa în imposibilitate de a depune documentele solicitate.

Intimata a arătat că nu i se poate imputa nedepunerea documentelor in termenul respectiv, deoarece ele au fost solicitate la 1 an de la data maximă a valabilităţii iniţiale, valabilitate solicitată chiar de către recurentă. Practic, prin succesiunea de decizii ale recurentei a fost pusă în imposibilitatea de a se conforma.

Aspectul esenţial pe care se bazează demersul său este faptul ca proiectul a primit un accept teoretic de contractare la aproximativ 2 ani de zile de la evaluarea iniţiala, cu mult peste termenul de 1 an stabilit de Ghdiul solicitantului pentru valabilitatea documentelor însoţitoare ale cererii de finanţare, fara ca aceasta depăşire sa îi poată fi imputata in vreun fel. Depăşirea perioadei de valabilitate a documentelor creează o situaţie juridica noua, care nu poate fi ignorata de finanţator si care trebuie sa accepte actualizarea ei. Ca atare, fiind lipsiţi de culpa in aceasta cauza, decizia de a nu permite nicio modificare a situaţiei de fapt iniţiale este nejustificata, pentru ca nu solicitantul a fost cel care a determinat apariţia necesitaţii unor schimbări.

Refuzul de a accepta de plano o asemenea solicitare pune in imposibilitate societatea să se conformeze solicitării unei autorităţi a statului român, nu din motive imputabile ei, ci din motive imputabile finanţatorului, care deşi a depăşit orice termen rezonabil de încheiere a contractului de finanţare, refuză să accepte noua situaţie juridică. Acest refuz este cu atât mai nejustificat cu cât în situaţia altor proiecte care au presupus schimbarea locaţiei de implementare, Autoritatea de management, recurenta din prezenta cauză şi Organismul Intermediar, Ministerul Cercetării şi Inovării au acceptat de principiu această schimbare.

4.2. Întâmpinarea depusă de pârâtul MINISTERUL CERCETĂRII Şl INOVĂRII

Intimatul-pârât Ministerul Cercetării şi Inovării a formulat întâmpinare, prin care a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea prezentului recurs.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Intimatul-pârât nu a mai formulat recurs împotriva sentinţei, întrucât punctul de vedere al Ministerului exprimat în faţa autorităţii de management -recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, este acela că procesul de verificare a "Actualizării a cererii de finanţare" a fost viciat, fapt care a condus la luarea unor decizii eronate.

Astfel, în urma analizei făcute în cadrul instituţiei-pârâte, în calitate de Organism Intermediar pentru cercetare, s-a statuat că, atât în cazul proiectelor respinse cât şi a proiectelor aflate în faza de contractare, s-a transmis o adresă prin care s-au solicitat documente care nu aduceau informaţii utile pentru actualizarea cererii de finanţare. În schimb, nu s-au solicitat documente absolut necesare pentru actualizarea unei cereri de finanţare depusă în anul 2015, cum ar fi actualizarea devizelor şi avizelor pentru SF/DAU. Pentru actualizarea cererii de finanţare nu s-au acordat termene rezonabile (aceste termene au fost de 7 zile plus 2 zile suplimentare conform prevederilor din procedură) pentru prezentarea de către solicitant a documentelor justificative, în condiţiile în care certificatul de urbanism se eliberează de către autorităţi în maxim 30 de zile. Nu s-a adaptat procedura la situaţia proiectelor din lista de rezervă.

Nu s-a prevăzut în procedură actualizarea avizelor şi a SF/DALI pentru proiectele depuse în urmă cu aproximativ 2 ani. În cazul schimbării adresei de implementare a proiectului, răspunsul Serviciului Implementare a fost strict de neacceptare a acestei modificări, invocându-se faptul că prin schimbarea adresei se schimbă SF/DALI, elemente luate în considerare la evaluarea tehnică şi financiară a proiectelor.

Totuşi, intimatul a arătat că trebuia ca la 2 ani de la selectarea unui proiect să nu se respingă pur şi simplu proiectul, ci să se ţină cont de noile situaţii obiective apărute; în aceste cazuri este necesară actualizarea SF/DALI şi a CF în condiţiile păstrării eligibilităţii, obiectivelor, indicatorilor de realizare şi de rezultat, precum şi indicatorilor tehnico-economici ai SF/DALI pentru fiecare proiect, adică aşa cum au fost evaluate iniţial.

Intimatul-pârât a arătat că toate aceste constatări au fost transmise şi recurentului-pârât.

5. Răspunsul la întâmpinări

Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinări, deşi acestea i-au fost comunicate în termenul legal.

6. Procedura de soluţionare a recursului

6.1. Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 7 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 6 aprilie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6.2. La termenul de azi, 6 aprilie 2021, Înalta Curte, după deliberare, a respins excepţia nulităţii recursului, ca nefondată, apreciind că aspectele invocate prin cererea de recurs pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

7. Soluţia instanţei de recurs

7.1. Aspecte de fapt şi de drept relevante reţinute de prima instanţă

În fapt, în anul 2015, ca urmare a lansării unei competiţii pentru proiecte finanţate prin Programul Operaţional pentru Cercetare POC-A1-A1.1.1. A 2015, societatea reclamantă a depus spre finanţare proiectul intitulat "Centru de cercetare in radioterapie si imagistica medicala P-P+1E", ce a fost înregistrat sub codul MySMIS 2014 P_34_506.

În urma evaluării, proiectul a fost inclus in lista de rezerve, alocarea financiară pentru respectiva competiţie de proiecte nepermiţând finanţarea tuturor cererilor.

Ulterior, prin adresa nr. x/04.09.2017 a Organismului Intermediar pentru Cercetare din cadrul Ministerului Cercetării şi Inovării, s-a solicitat reclamantei să analizeze disponibilitatea de realizare a proiectului şi de semnare a contractului de finanţare, cu respectarea anumitor condiţii. S-a solicitat actualizarea cererii de finanţare şi depunerea unor acte.

La data de 11.09.2017, reclamanta a comunicat Biroului regional faptul că acceptă condiţiile/observaţiile de actualizare a cererii de finanţare, urmând să transmită formatul actualizat în termenul acordat.

Ulterior, la data de 20.09.2017, reclamanta a înaintat o notă de fundamentare prin care a solicitat modificarea proiectului prin schimbarea locului de implementare, cu prelungirea termenului de depunere a documentelor cu o lună. A susţinut prin respectiva notă faptul că toate costurile suplimentare vor fi suportate de către societate, că nu se modifică obiectivul şi caracteristicile proiectului care au stat la baza evaluării, indicatorii şi rezultatele fiind menţinute integral, prezentând motivele care justifică schimbarea locaţiei: încetarea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare pentru terenul prezentat iniţial ca loc de implementare a proiectului la data de 05.05.2016, ca urmare a neselectării la finanţare, achiziţionarea de către societate a unui alt teren, pe care se poate implementa în aceiaşi parametri proiectul. În ceea ce priveşte prelungirea termenului, a susţinut faptul că-i este necesar pentru a efectua demersurile necesare obţinerii certificatului de urbanism pentru noua locaţie şi reactualizarea documentaţiei.

La data de 21.09.2017, prin adresa nr. x, pârâtul i-a comunicat neacceptarea solicitării privind schimbarea locaţiei proiectului, arătând că aceasta presupune modificarea studiului de fezabilitate şi a condiţiilor în care a fost evaluat tehnic şi ca eligibilitate.

La data de 26.09.2017, prin adresa nr. x, a anunţat-o de depăşirea termenului de depunere a cererii de finanţare actualizată, acordându-i un termen suplimentar de 2 zile lucrătoare.

La data de 5.10.2012, sub nr. 11316, Ministerul Cercetării şi Inovării - Organismul Intermediar pentru Cercetare a emis "Scrisoarea de respingere de la finanţare a propunerii de proiect", informând-o pe reclamantă despre măsura respingerii ca urmare a netransmiterii cererii de finanţare actualizată, conform solicitărilor transmise.

La data de 13.10.2017, prin adresa nr. x, reclamanta a formulat contestaţie împotriva actului de mai sus, ce a fost respinsă prin Decizia nr. 71058/22.11.2017 a Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - DGPEC. S-a reţinut în cuprinsul deciziei că proiectul a fost respins ca urmare a nerespectării termenelor de depunere a documentelor de contractare, menţionându-se că reclamanta nu a contestat notificarea prin care MCI-DGOI a informat-o asupra respingerii locaţiei, ci doar asupra nerespectării termenului de transmitere a documentaţiei necesare procesului de contractare.

7.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurentul-pârât şi a apărărilor intimatei-reclamante

Într-o primă critică, recurentul-pârât susţine că argumentele intimatei-reclamante legate de schimbarea locaţiei de implementare a proiectului sunt inadmisibile, faţă de lipsa de legătură cu decizia de respingere a contestaţiei, care a soluţionat contestaţia administrativă îndreptată împotriva Scrisorii nr. x/2017 de respingere a cererii de finanţare emisă pe motiv de nerespectare a termenului de depunere a cererii de finanţare actualizate.

Prima instanţă a reţinut că prin contestaţie s-au formulat şi critici legate de decizia de a nu se permite schimbarea locaţiei proiectului, astfel că nu se poate susţine că reclamanta a contestat doar măsura respingerii de la finanţare a cererii sale; chiar dacă argumentele referitoare la schimbarea locului de implementare nu au fost analizate în cuprinsul deciziei de respingere a contestaţiei, nu se poate susţine că reclamanta aduce în discuţie critici care nu au legătură cu obiectul cauzei.

Recurentul a susţinut că decizia de a nu accepta schimbarea locaţiei nu a fost luată prin scrisoarea nr. x/2017, ci prin adresa nr. x/21.09.2017, care nu a fost contestată pe cale administrativă.

Înalta Curte constată legalitatea raţionamentului efectuat de prima instanţă, care a avut în vedere scrisoarea nr. x/2017 ca fiind actul administrativ ce finalizează procedura administrativă şi concretizează refuzul pârâtei.

În ceea ce priveşte obiectul acestui refuz, prin respingerea proiectului ca urmare a nerespectării termenelor acordate în vedere actualizării cererii de finanţare în forma sa iniţială, implicit pârâtul a refuzat reclamantei posibilitatea de a realiza schimbarea locaţiei de implementare a acestuia; chiar dacă acest refuz a fost exprimat si prin adresa x/21.09.2017, cum în mod corect a statuat prima instanţă, această adresă are doar caracterul unui act informativ, efectele juridice (de pierdere a finanţării) producându-se abia prin emiterea scrisorii nr. x/2017, deoarece abia acest act administrativ finalizează procedura administrativă şi produce efectele juridice de stingere a posibilităţii de accesare la finanţare.

Ca urmare, nu se poate analiza în mod formalist existenţa a două refuzuri: un refuz cu privire la schimbarea locaţiei şi altul cu privire la finanţare, cât timp schimbarea locaţiei cerută de reclamantă reprezenta o etapă prealabilă deciziei finale de acceptare sau de respingere a finanţării, iar o asemenea analiză ar lipsi de conţinut dreptul persoanei care se pretinde vătămată de a obţine înlăturarea acestei vătămări.

Cum în mod corect a subliniat prima instanţă, adresa nr. x/21.09.2017 nu este act administrativ, ci doar un act de informare a reclamantei. Faptul că recurentul-pârât nu a înţeles să soluţioneze contestaţia în integralitatea sa, nerăspunzând tuturor criticilor aduse de reclamantă, nu poate conduce la o concluzie în defavoarea persoanei care se pretinde a fi vătămată printr-un act administrativ atacat de aceasta.

În mod logic, respingerea cererii de schimbare a locaţiei de implementare a proiectului ducea la nerespectarea termenelor administrative acordate pentru depunerea cererii de finanţare în forma actualizată, reclamanta învederând în mod cert că locaţia anterioară nu mai era disponibilă. Ca urmare, a nu răspunde şi acestor critici din contestaţia administrativă echivalează implicit cu un refuz nejustificat în sensul legii contenciosului administrativ.

De asemenea, aşa cum în mod corect a subliniat prima instanţă, în formularea contestaţiei îndreptate împotriva actului administrativ reprezentat de scrisoarea de respingere de la finanţare a proiectului, reclamanta putea aduce critici cu privire la actele premergătoare- cum de altfel a şi adus - inclusiv asupra soluţiei de respingere a solicitării schimbării locaţiei, autoritatea competentă cu soluţionarea contestaţiei fiind obligată să o examineze.

Or, nefiind analizate criticile aduse de către societate şi neprezentându-se argumentele pentru care nu era acceptată schimbarea locaţiei, soluţia de respingere nu întrunea cerinţa motivării, cerinţă esenţială pentru a face demarcaţia între actul administrativ adoptat în cadrul marjei de apreciere conferite de lege autorităţii publice şi cel adoptat prin exces de putere, astfel cum e definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Lg. nr. 554/2004.

În fine, nu se poate reţine că, din punct de vedere procedural, prima instanţă ar fi trebuit să anuleze Decizia nr. 71058/22.11.2017 de soluţionare a contestaţiei ca nemotivată şi să oblige organul de soluţionare a contestaţiei să analizeze toate motivele din contestaţie, deoarece, aşa cum s-a subliniat mai sus, legătura dintre cele două argumente (pe de o parte, schimbarea locaţiei; pe de altă parte, imposibilitatea de respectare a termenelor scurte date de organul administrativ) este indisolubilă şi are ca esenţă aceeaşi problemă de drept, respectiv chestiunea dacă schimbarea locaţiei de implementare a proiectului putea sau nu fi acceptată în stadiul administrativ în care se afla procedura. Ca urmare, în mod corect prima instanţă a analizat fondul litigiului dedus judecăţii.

Pe fondul raportului juridic dedus judecăţii, recurentul-pârât a susţinut, în continuare, faptul că Scrisoarea nr. x/2017 a vizat nedepunerea in termenul acordat în adresa nr. x/26.09.2017 a cererii de finanţare actualizate conform cerinţelor mentionate in adresa nr. x/04.09.2017, iar nu respingerea propunerii de schimbare a locului de implementare a proiectului, dispusa prin adresa nr. x/21.09.2017.

Înalta Curte a răspuns deja acestui aspect, prin cele de mai sus, în sensul că autoritatea competentă cu soluţionarea contestaţiei era obligată să o examineze integral.

În ceea ce priveşte motivele de respingere a schimbării locaţiei de implementare, Înalta Curte constată că acest refuz nu a fost suficient motivat şi justificat de către recurentul-pârât.

Dacă potrivit Ghidului solicitantului, pentru aprobarea proiectului era necesară prezentarea unui antecontract de vânzare-cumpărare asupra locului de implementare, valabil timp de 1 an, termenul pentru care reclamanta încheiase un asemenea act era expirat la momentul la care a fost informată despre posibilitatea de obţinere a finanţării. Deşi, conform procedurii, reclamanta se putea aştepta ca oricând în perioada de 2 ani să se ivească o asemenea posibilitate, în mod corect a reţinut prima instanţă că nici un promitent-vânzător nu are vreo obligaţie de a accepta prelungirea duratei antecontractului, cum nici un promitent-cumpărător nu are vreo posibilitate legală de a-l determina să accepte o astfel de prelungire, indiferent de calitatea părţilor si de relaţiile dintre cocontractanţi.

Pe de altă parte, trebuie avută în vedere necesitatea respectării principiului proporţionalităţii între ceea ce i se impune solicitantului de finanţare şi ceea ce i se oferă.

Astfel, proiectul a primit un accept teoretic de contractare la aproximativ 2 ani de zile de la evaluarea iniţială, cu mult peste termenul de 1 an stabilit de Ghidul solicitantului pentru valabilitatea documentelor însoţitoare ale cererii de finanţare, fara ca aceasta depăşire sa îi poată fi imputată in vreun fel.

Ca urmare a acestei depăşiri a perioadei de valabilitate a documentelor, se creează o situaţie juridică nouă, nereglementată de Ghid şi care nu poate fi ignorată de finanţator, fără a se încălca principiul proporţionalităţii.

Chiar recurentul-pârât a cerut actualizarea cererii de finanţare, într-o situaţie în care lipseste culpa intimatei-reclamante.

Înalta Curte constată că recurentul-pârât a exprimat un refuz de plano de a accepta solicitarea de schimbare a locaţiei, ceea ce în mod practic a pus in imposibilitate societatea să se conformeze solicitării unei autorităţi a statului român.

Înalta Curte mai are în vedere şi poziţia procesuală exprimată de intimatul-pârât Ministerul Cercetării şi Inovării prin întâmpinare, prin care a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea prezentului recurs, arătând că procesul de verificare a "Actualizării a cererii de finanţare" a fost viciat, fapt care a condus la luarea unor decizii eronate.

Intimatul a mai arătat că, în urma analizei făcute în cadrul instituţiei-pârâte, în calitate de Organism Intermediar pentru cercetare, s-a statuat că, atât în cazul proiectelor respinse cât şi a proiectelor aflate în faza de contractare, s-a transmis o adresă prin care s-au solicitat documente care nu aduceau informaţii utile pentru actualizarea cererii de finanţare. În schimb, nu s-au solicitat documente absolut necesare pentru actualizarea unei cereri de finanţare depusă în anul 2015, cum ar fi actualizarea devizelor şi avizelor pentru SF/DAU. Pentru actualizarea cererii de finanţare nu s-au acordat termene rezonabile (aceste termene au fost de 7 zile plus 2 zile suplimentare conform prevederilor din procedură) pentru prezentarea de către solicitant a documentelor justificative, în condiţiile în care certificatul de urbanism se eliberează de către autorităţi în maxim 30 de zile. Nu s-a adaptat procedura la situaţia proiectelor din lista de rezervă. Nu s-a prevăzut în procedură actualizarea avizelor şi a SF/DALI pentru proiectele depuse în urmă cu aproximativ 2 ani. În cazul schimbării adresei de implementare a proiectului, răspunsul Serviciului Implementare a fost strict de neacceptare a acestei modificări, invocându-se faptul că prin schimbarea adresei se schimbă SF/DALI, elemente luate în considerare la evaluarea tehnică şi financiară a proiectelor.

Totuşi, intimatul a arătat că trebuia ca la 2 ani de la selectarea unui proiect să nu se respingă pur şi simplu proiectul, ci să se ţină cont de noile situaţii obiective apărute; în aceste cazuri este necesară actualizarea SF/DALI şi a cărţii funciare în condiţiile păstrării eligibilităţii, obiectivelor, indicatorilor de realizare şi de rezultat, precum şi indicatorilor tehnico-economici ai SF/DALI pentru fiecare proiect, adică aşa cum au fost evaluate iniţial.

Or, faţă de motivarea formală a respingerii cererii de finanţare, ignorarea nemotivată a cererii de schimbare a locaţiei proiectului şi faţă de pozitia mai sus exprimată de către intimatul-pârât, Înalta Curte consideră că, prin aplicarea corectă a legii, prima instanţă a constatat că decizia respingerii solicitării de schimbare a locului de implementare a proiectului, comunicată cu adresa nr. x/21.09.2017, este una nelegală, care nu ţine seama de realităţile economice, transformând într-una formală disponibilitatea finanţării proiectului si îndepărtându-se de scopul Programului Operaţional pentru Cercetare, în cadrul căruia se acorda finanţarea. Prin urmare, şi scrisoarea de respingere de la finanţare a cererii de proiect contestată este nelegală, reclamanta nefiind în măsură să depună în termenele oferite actele pentru noua locaţie, prezentate însă cu ocazia contestaţiei administrative.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului-pârât, în sensul că procedura de verificare atât din punct de vedere al eligibilităţii, cât şi din punct de vedere tehnic era finalizată la momentul transmiterii către reclamantă a Scrisorii pentru actualizarea cererii de finanţare, iar pretenţiile acesteia privind reluarea procedurii nu mai puteau fi acceptate, Înalta Curte constată că, printr-un asemenea raţionament, recurentul face abstracţie de perioada lungă de timp scursă de la data la care intimata-reclamantă avea o speranţă legitimă că va putea fi acceptată şi posibilitatea reală de a menţine îndeplinite toate condiţiile de accesare a finanţării pe durata acestei întregi perioade de expectativă.

Principiul proporţionalităţii presupune că orice măsură luată de o autoritate publică, care afectează drepturile indivizilor, trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop şi în acelaşi timp, cea mai rezonabilă.

În jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene s-a statuat că principiul proporţionalităţii face parte dintre principiile generale ale dreptului comunitar şi impune ca mijloacele puse în aplicare printr-o dispoziţie de drept comunitar să fie apte să realizeze obiectivele legitime urmărite de reglementarea în cauză şi să nu depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea acestora.

În aplicarea acestui principiu, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că sancţiunile din dreptul intern trebuie să fie întotdeauna proporţionale cu gravitatea abuzului (cauza C-146/05, Hotărârea din 27 septembrie 2007, Collee KG şi Finanzanet) iar "măsura să nu depăşească ceea ce este necesar pentru că devine improprie scopului urmărit" (cauza C-45/2006).

Or, în speţă, în ondiţiile arătate, măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă apare ca fiind excesivă şi nerezonabilă, şi are drept consecinţă caracterul nelegal al actului administrativ contestat.

Nu se poate reţine că intimata-reclamantă ar fi trebuit să facă dovezi cu privire la demersurile efectuate pentru prelungirea antecontractului si eventuala imposibilitate a prelungirii sale pentru a demonstra ca schimbarea imobilului nu tine de capriciu sau alte considerente subiective, cât timp o asemenea sarcină este excesivă şi nejustificată de normele legale.

Instanţa de recurs este de acord cu susţinerea recurentului-pârât, în sensul că simpla afirmaţie a intimatei-reclamante în sensul că sunt îndeplinite condiţiile la noua locaţie nu este suficientă, dar ceea ce în mod corect a sancţionat prima instanţă prin anularea actului de respingere este refuzul total de a evalua situaţia nou intervenită independent de voinţa intimatei reclamante.

În ceea ce priveşte criticile legate de capătul 3 al cererii de chemare în judecată, respectiv de dispoziţia de reluare a etapei de evaluare a proiectului reclamantei, cu luarea in considerare a modificării locaţiei de implementare, deşi recurentul admite că in mod corect instanţa a reţinut ca nu are competenta de a dispune obligarea paraţilor la semnarea contractului de finanţare, neputându-se substitui autoritatilor in atribuţiile date prin lege in competenta acestora, acesta a criticat sentinţa din perspectiva consecinţelor admiterii acţiunii, considerând că acest petit era inadmisibil.

Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public."

Pe de altă parte, conform art. 18 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege:

"(1) Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

(2) Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii."

Ca urmare, în cazul constatării caracterului fondat al unei acţiuni, instanţa de contencios administrativ trebuie să îi acorde reclamantului ceea ce îi poate înlătura vătămarea cauzată, cu respectarea pe de o parte, a principiului disponibilităţii, iar pe de altă parte, a imperativului nesubstituirii în atribuţiile autorităţii administrative.

De aceea, indiferent de petitul concret al acţiunii, în funcţie de soluţia la care se ajunge, instanţa de contencios administrativ va trebui să acorde ceea ce este permis raportat la cele două principii de mai sus.

Or, în mod justificat, prima instanţă a reţinut că nu este abilitată să analizeze actele invocate de reclamantă în susţinerea cererii de modificare a proiectului şi să dispună obligarea pârâţilor la semnarea contractului de finanţare pentru proiectul reclamantei, neputându-se substitui autorităţilor în atribuţiile date prin lege în competenta acestora, dar ca efect al anularii scrisorii de respingere de la finanţare, nu se poate dispune reluarea etapei de evaluare a proiectului reclamantei, cu luarea în considerare a modificării locaţiei de implementare.

În concluzie, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia adoptată; Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce au fost deja verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată.

Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea. Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei.

Ca urmare, şi motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

7.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) împotriva sentinţei nr. 377/2018 din 6 iulie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2021.