Securitate-officer finding quashed and remanded for defective service and improper special-curator appointment

Şedinţa publică din data de 29 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 04 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar, la acea dată, să aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe A..

În cadrul procedurii de regularizare s-a constatat că procesul-verbal de înmânare a cererii de chemare în judecată emis pârâtului a fost restituit cu menţiunea că acesta nu are domiciliul la adresa indicată de reclamant.

Prin adresa emisă la data de 26.05.2017, reclamantului i s-a pus în vedere că indice adresa actuală a pârâtului.

Urmare a demersurilor la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, reclamantul a răspuns adresei instanţei şi a indicat adresa pârâtului înregistrată în evidenţe, fiind aceeaşi.

Constatându-se lipsa de procedură cu pârâtul, din relaţiile comunicate de MAI prin adresa nr. x/14.06.2017 a rezultat că ultimul domiciliu din România al pârâtului este în municipiul Bistriţa, judeţul Bisriţa-Năsăud, adresă la care pârâtul a fost citat, dovada fiind restituită cu menţiunea "destinatar necunoscut", Curtea, în temeiul prevederilor art. 167 din C. proc. civ. a dispus citarea prin publicitate şi, totodată, desemnarea unui curator dintre avocaţii Baroului.

Astfel fiind, prin rezoluţia din 21.06.2017, a fost desemnat un curator pentru pârât, prin tragerea la sorţi de pe lista publicată pe site-ul Baroului Bucureşti, iar în temeiul prevederilor art. 48 alin. (2) din O.G. nr. 80/2016 avansul privind onorariul curatorului s-a stabilit în sarcina autorităţii reclamante, având în vedere că această măsură a fost dispusă în interesul continuării procesului, cuantumul onorariului fiind stabilit conform Protocolului încheiat între U.N.B.R. şi M.J., Capitolul 2, art. 2 punctul 3.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3475 din 04 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., şi a constatat calitatea de lucrător în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A.; onorariul curatorului desemnat pârâtului, în cuantum de 390 RON, a stabilit că se va plăti din fondul avansat de reclamant cu acest titlu.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, pârâtul A., de altfel, neîntemeiat în drept, în esenţă, arătând că are domiciliul în Bistriţa, strada x, nr. 11, judeţul Bistriţa- Năsăud, şi locuieşte de aproximativ 10 ani la această adresă, la care i-a fost trimisă sentinţa recurată, dar cu toate acestea, nu a fost citat niciodată la această adresă, şi nici nu a primit documentele care au stat la baza emiterii sentinţei, încălcându-i-se, în acest mod, dreptul la apărare şi la un proces echitabil.

Recurentul- pârât arată că, din studiul efectuat, după primirea sentinţei civile recurate, pe portalul Curţii de Apel Bucureşti a observat că a fost citat în localitatea Ciceu Corabia, care este locul său de naştere şi unde nu a mai locuit din anul 1961.

De asemenea, prin notele înaintate la dosar la data de 26.05.2020, recurentul- pârât a învederat că, C.N.S.A.S. susţine în acţiunea formulată că a menţionat în mod corect adresa pârâtului, şi, atunci, se întreabă cum de nu a fost niciodată citat la această adresă, dar, totuşi, sentinţa a fost trimisă la adresa de mai sus, sens în care, consideră că a fost rea- credinţă la citarea sa.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul- reclamant CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII a formulat întâmpinare, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în esenţă, arătând că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală, instanţa respectând prevederile art. 167 C. proc. civ. şi, constatând lipsa procedurii de citare cu pârâtul, a dispus citarea prin publicitate şi, totodată, desemnarea unui curator. Curatorul desemnat de prima instanţă a formulat apărări în cauză, susţinând interesele părţii pârâte şi, prin urmare, arată intimatul, pârâtul a beneficiat de apărare calificată în faţa primei instanţe, într-o formă prevăzută de lege, respectiv, reprezentarea asigurată de un curator.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 20 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 29 mai 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept în care poate fi încadrat, precum şi din perspectiva dispoziţiilor normelor procedurale aplicabile, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumentele care vizează nelegalitatea citării recurentului-pârât vor fi cenzurate în cadrul recursului declarat de această parte, care, subsumându-se motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a cărui incidenţă se constată în speţă, atrage sancţiunea nulităţii sentinţei recurate.

Conform dispoziţiilor de mai sus, casarea unor hotărâri se poate cere când, "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.".

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 şi art. 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulităţii, şi ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le au de îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.

Prin critica subsumată acestor prevederi legale, recurentul-pârât A. a susţinut, în esenţă, că sentinţa atacată a fost pronunţată în condiţii de nelegalitate, întrucât, a fost citat la o altă adresă şi în mod nelegal i-a fost desemnat curator special.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 153 din C. proc. civ., "Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel." (alin. (1), iar la alin. (2), se prevede că:

"Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii.".

Art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. din acelaşi act normativ prevede că citarea persoanelor fizice se face "la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi desfăşoară permanent activitatea curentă".

Citarea părţilor are ca scop încunoştinţarea acestora despre existenţa procesului şi despre data şi locul desfăşurării şedinţei de judecată, pentru ca să se poată prezenta şi să-şi facă apărările pe care le consideră necesare, drept garanţie a respectării principiilor ce guvernează procesul civil privind echitatea procedurii, dreptul la apărare şi contradictorialitatea dezbaterilor, ca elemente esenţiale ale dreptului oricărei persoane la un proces echitabil, în accepţiunea dată de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Obligaţia de a cita părţile reglementată de prevederile art. 153 din C. proc. civ. are caracter imperativ de ordine publică, astfel încât, dacă procedura de citare a părţii care lipseşte la termen nu este legal îndeplinită, neregularitatea trebuie invocată din oficiu de către instanţă, cu consecinţa amânării cauzei şi a citării corecte a părţii respective pentru următorul termen de judecată.

Legiuitorul a lăsat la alegerea părţilor care este locul şi persoana căreia doresc să îi fie comunicate actele de procedură, tocmai pentru ca aceasta să poată lua cunoştinţă de conţinutul acestora şi să îşi poată exercita dreptul la apărare.

În speţă, din analiza conţinutului cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, rezultă că acesta a indicat în mod explicit şi neechivoc domiciliul pârâtului A. ca fiind în municipiul Bistriţa- Năsăud, strada x, nr. 11, judeţul Bistriţa- Năsăud.

Acesta a fost comunicat instanţei ca fiind domiciliul actual al pârâtului şi prin adresa nr. x/2017 din 14 iunie 2017, înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 16.06.2017, la care a fost anexat răspunsul primit de reclamant de la Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, pârâtul A. figurând cu aceleaşi date de domiciliu .

Or, din actele de procedură existente la dosarul de fond, rezultă că adresa pârâtului A. a fost trecută ca fiind în Ciceu- Corabia, strada x, nr. 11, judeţul Bistriţa- Năsăud, pe procesul-verbal de înmânare de la dosar fiind făcută menţiune de către agentul procedural:

"Returnare documente. Susnumitul- recurentul- pârât, s.n.- nu are domiciliul/reşedinţa pe raza Comunei Ciceu- Mihăileşti".

Cu toate acestea, prin rezoluţia din 21.06.2017, s-au dispus următoarele:

"Faţă de relaţiile comunicate de reclamantul C.N.S.A.S. privind domiciliul actual al pârâtului ca fiind în mun. Bistriţa, Jud. Bistriţa- Năsăud, str. x, conform datelor de la M.A.I.- Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor, adresă identică cu cea de la care a fost restituită procedura cu menţiunea destinatarul nu mai locuieşte la această adresă, Curtea a făcut aplicarea art. 167 alin. (3) şi a art. 58 din C. proc. civ., în sensul desemnării unui curator din lista publicată de Baroul Bucureşti, respectiv, a doamnei B., … pentru termenul din 4 octombrie 2017, cu citare părţi", dispunându-se, totodată, că în acest sens se va face adresă la Baroul Bucureşti.

La termenul de judecată din data de 04 octombrie 2017, de altfel, singurul termen al cauzei, pârâtul a fost reprezentat prin curatorul special desemnat de instanţă, avocat B., după ce anterior se încercase citarea acestuia, din nou, în Ciceu- Corabia, strada x, nr. 11, judeţul Bistriţa- Năsăud, procedura fiind restituită la dosar cu menţiunea "Destinatar plecat din ţară".

Însă, la acest termen de judecată, deşi, din nou a fost restituită la dosar dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 163 C. proc. civ.., instanţa a considerat procedura de citare legal îndeplinită, reţinându-se că pârâtul a răspuns prin curator special, avocat B., şi a trecut la judecarea cererii de chemare în judecată.

Nerespectarea dispoziţiilor legale privind procedura de citare astfel făcută duce la nulitatea virtuală a actului de procedură îndeplinit ulterior, respectiv, sentinţa nr. 3475 din 04 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Conform art. 174 alin. (1) C. proc. civ., "Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă"; neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părţilor, este sancţionată, potrivit art. 178 din acelaşi act normativ, cu nulitatea relativă, care poate fi invocată numai de partea interesată şi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă.

Art. 175 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia."

Declararea nulităţii unui act de procedură are ca efect lipsirea acestuia de efectele conferite de lege, potrivit principiului quod nullum est nulum producit efectum. Efectul de invalidare a actului de procedură îndeplinit cu nerespectarea prescripţiilor legale se produce din chiar momentul ivirii nulităţii, iar nu din momentul constatării acesteia, întrucât nulitatea lipseşte actul de efectele sale în ceea ce priveşte funcţia sa procedurală.

Faţă de aspectele mai sus expuse, Înalta Curte apreciază că recurentului-pârât i s-a produs vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru constatarea nulităţii actelor de procedură. În plus, faţă de subzistenţa vătămării, se constată că aceasta nu poate fi acoperită decât prin înlăturarea actelor de procedură, conform art. 177 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte vătămarea, Înalta Curte reţine că aceasta rezidă şi din încălcarea principiilor care guvernează procesul civil, în speţă dreptul la apărare (art. 13 C. proc. civ.) şi contradictorialitatea (art. 14 din acelaşi act normativ), pe baza cărora se stabilesc raporturile dintre instanţa de judecată, părţile litigante şi ceilalţi participanţi la proces, în legătură cu activitatea lor procesuală.

În ceea ce priveşte conţinutul principiului dreptului la apărare, consacrat cu valoare constituţională în art. 24 din Constituţia României, acesta constă în posibilitatea recunoscută de lege părţilor litigante de a-şi angaja un apărător care să le asigure o apărare calificată, precum şi în posibilitatea acestora de a lua cunoştinţă de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepţii, de a exercita căile legale de atac, precum şi în alte prerogative recunoscute de lege părţilor în scopul susţinerii intereselor lor.

Între dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii există o legătură indisolubilă, instanţa trebuind să asigure părţilor posibilitatea de a-şi susţine şi argumenta cererile, de a invoca probe, de a combate dovezile solicitate de adversar. Însă, în aplicarea acestor principii, este necesar ca părţile să fie încunoştinţate despre existenţa şi obiectul litigiului.

Or, nelegalitatea citării recurentului- pârât A. a condus la imposibilitatea exercitării dreptului său la apărare, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunţate în aceste condiţii.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că art. 58 C. proc. civ.. stabileşte limitativ ipotezele în care se impune desemnarea curatorului special pentru protejarea intereselor unei persoane:

"(1) În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant.", situaţii care nu se verifică în cauză, cu atât mai mult cu cât, pârâtul nu a fost citat la domiciliul său, conform art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În cauză, nu se poate aprecia că s-a realizat o temeinică cercetare a fondului cauzei, cât timp dreptul la apărare al uneia dintre părţi a fost încălcat, aspect de natură a atrage incidenţa art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Cerinţa din norma invocată, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înţeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces, şi anume principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părţilor în cauză.

Prin urmare, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul A., va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, instanţa de trimitere va proceda, în condiţiile art. 501 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind că soluţia în cauza pendinte s-a pronunţat în sensul admiterii recursului şi casării hotărârii recurate pentru că s-a constatat încălcarea regulilor de procedură instituite de dispoziţiile art. 153 alin. (1) C. proc. civ., respectiv art. 155 alin. (1) pct. 6 din acelaşi act normativ. De asemenea, va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată, în legătură cu fondul cererii de chemare în judecată, conform art. 501 alin. (2) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul - pârât A. împotriva sentinţei nr. 3475 din 04 octombrie 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2020.