Active procedural standing of a central religious institution in administrative retrocession proceedings where the restitution claim was filed for an internal ecclesiastical body

Şedinţa publică din data de 05 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 28 februarie 2018 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal reclamantele Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia şi A. din Transilvania au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Dispoziţiei nr. 7602 din 21.12.2017, în principal restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. x, înscris iniţial în carte funciară nr. x, nr. top. x, casă cu 2 etaje, din cărămidă, acoperită cu ţiglă, la parter cu 19 camere, 6 bucătării şi dependinţe, la etajul 1, cu 12 camere, 4 bucătării şi dependinţe, la etajul II cu 12 camere, 4 bucătării şi dependinţe (ulterior dezmembrat în apartamente), în subsidiar restituirea în natură a cotei de 1/2 parte din apartamentele din imobil pentru care s-a constatat anterior nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare şi calitatea Arhiepiscopiei Romano-Catolic şi măsuri reparatorii pentru rest.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 188/2018 pronunţată în data de 06 iulie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ ALBA IULIA, şi A. DIN TRANSILVANIA, respingând, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă, acţiunea formulată de reclamanta ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ ALBA IULIA şi de reclamanta A. DIN TRANSILVANIA, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României- COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE, împotriva Deciziei nr. 7602 din 21.12.2017 emisă de pârât.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 188/2018 din data de 06 iulie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal recurentele-reclamante Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba -Iulia şi A. din Transilvania au formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs comună au susţinut în esenţă recurentele că sentinta este în mod vădit nelegală, având în vedere că instanţa de fond nu a cercetat cauza dedusă judecăţii, ci s-a folosit în mod mecanic - tip copy paste - de alte cauze cu obiect asemănător, fără să distingă specificitatea si unicitatea acestei cauze, ce are ca obiect imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, înscris în CF x - originală în care sub nr. ser. B+l figureazä ca proprietar asupra cotei de 1/2 parte Episcopia Romano-Catolică (ridicată Ia rang de Arhiepiscopie în 1991) iar sub B+2 Fondul de Pensii al profesorilor romano-catolici.

Deşi, la un moment dat, este indicat corect acest imobil, în pagina 2 si 3 a sentinţei se analizează situaţia juridică a imobilului din CF x Cluj-în care are o altă situatie juridică, cu alti proprietari, cu alte cote si alt temei juridic al preluării de către stat, iar imobilul- obiect al prezentei cauze - a fost preluat în 1968 -prin Decretul 218/1960 si Dec. 712/1966 (privind bunuri fără stăpân, în timp ce imobilul la care se face referire în mai multe locuri din cuprinsul sentinţei-a fost preluat prin naţionalizare, Legea 176/1948.

Consideră recurentele că toate aceste scăpări ale sentintei nu fac altceva, decât să demonstreze că, judecătorul fondului a avut în vedere o altă situaţie juridică, privind un alt imobil si nu a analizat în mod concret situatia din prezenta cauză, fiind evidentă superficialitatea sentinţei si lipsa de preocupare pentru a aprofunda cu adevărat situaţia dedusă judecăţii în prezenta cauză.

Recurentele invocă şi faptul că, în tot cuprinsul sentintei nu se face nicio referire la argumentele din concluziile scrise depuse la 29 iunie 2018.

Deopotrivă, consideră că modul de raportare a instantei de fond - ca si a Comisiei Speciale de Retrocedare, este extrem de rigid, formalist, forţând o interpretare care urmăreşte golirea de conţinut a legii de retrocedare.

Invocă dispoziţiile art. 1 alin. (3) si art. 3 din L.94/2000, ce prevăd că "Prin centru de cult se întelege instituţia, cu sediul în România, care coordonează toate unitătile locale ale unui cult religios", susţinând în acest sens că ARHIEPISCOPIA ROMANO CATOLICĂ reprezintă centrul de cult al Bisericii Romano-Catolice, în accepţiunea acesor dispoziţii.

Astfel, formularea cererii de ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ-ce este centrul de cult, pe seama Consiliului Arhidiecezei, nu denotă, decât că în interiorul ARHIEPISCOPIEI ROMANO-CATOLICE- acel bun a fost destinat Fondului de pensii al profesorilor romano-catolici iar reclamanta nu a formulat cererea de retrocedare în nume propriu, ci exclusiv pentru CONSILIUL ARHIDIECEZEI ROMANO-CATOLICE ALBA-IULIA. Consideră că cele statuate de instanţa de fond, în sensul că nu ar avea calitate procesuală activä, reprezintă o crasă nelegalitate si golirea de continut a legii reparatorii.

ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICÄ ALBA-IULIA a fost proprietara de CF asupra cotei de 1/2 parte din imobil-potrivit inscriptiei de sub nr. B.l CF x şi însăşi legea reparatorie - O.U.G. nr. 94/2000 - prin formularea textului de lege - care prevede că cererile se depun "prin centrul de cult"-admite, recunoaste că centrul de cult este organul central al unui cult religios, care în mod logic are în sânul lui o serie de persoane juridice subordonate.

Deopotrivă, susţin recurentele - reclamante că, Consiliul ARHIDIECEZEI ROMANO-CATOLIC DE ALBA-IULIA este un organ ecleziastic, si care funcţionează sub autoritatea Arhiepiscopiei, motiv pentru care apreciază ca fiind de nepermis, ca dreptul laic să ignore într-o asemenea măsură dreptul canonic, si organizarea internă a unui cult religios, calitatea procesuală activă a ARHIEPISCOPIEI ROMANO-CATOLICE ALBAIULIA fiind clară, neechivocă, neinterpretabilă, atâta timp, cât ea a fost proprietara imobilului.

În ceea ce priveşte Fondul de Pensii al Statusului Romano-Catolic, susţin recurentele-reclamante că aceasta este un organism creat de biserica romano-catolică în baza autonomiei bisericeşti, iar prin sentinţa civilă nr. 1515/1 august 2001 a Judecătoriei Miercurea Ciuc s-a stabilit că aceeasi persoană juridică din cadrul Arhiepiscopiei Romano-Catolic-a purtat în decursul timpului mai multe denumiri printre care si aceea de " Consiliu al Arhidiecezei Romano-Catolic de Alba-Iulia, iar formularea cererii de ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICÄ care este - centrul de cult - pe seama Consiliului Arhidiecezei nu denotă decât că în interiorul Arhiepiscopiei acel bun a fost destinat Fondului de Pensii iar Biserica, în baza principiului autonomiei sale, are dreptul de a crea universalităţi de bunuri, de a înfiinţa patrimonii de afectaţiune cu o existenţă juridică proprie iar Statul nu are dreptul de a se amesteca în administrarea internă a bunurilor ecleziastice, administrarea, destinatia internă din cadrul bisericii a acestui bun fiind un aspect irelevant faţă de Comisia Centrală de Retrocedare.

In consecinţă, la retrocedarea bunului trebuie avut în vedere doar împrejurarea cä acesta a fost preluat de la Biserica Catolică în mod abuziv, si el trebuie retrocedat.

Invocă Decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 3812 din 28 noiembrie 2017, în care s-a reţinut că imobilul ce face obiectul cererii de retrocedare are caracter de bun eclezistic, conform Codului de drept canonic al Bisericii Romano-Catolice; Biserica Romano-Catolică avea posibilitatea de a crea fonduri eclezistice, afectate unui anumit scop, fonduri ce apartineau însă tot cultului religios catolic, respectiv că fondul pe care era evidentiat imobilul ce face obiectul cererii de retrocedare nu era o fundaţie cu personalitate juridică de sine-stătătoare, ci un fond ce constituia un patrimoniu de afectaţiune; bunurile din acest fond erau administrate de Ordinariul Catolic de rit Latin din Alba-Iulia, respectiv de episcop/arhiepiscop, reţinând totodată aplicabilitatea în cauză a prevederilor Acordului privitor la interpretarea art. IX din Concordatul de la 10 mai 1927, ratificat prin Decretul-Lege din 1 martie 1940, ale Legii pentru regimul cultelor din 1928, a Codului de drept canonic al Bisericii Romano-Catolice.

Susţin, de asemenea, recurentele-reclamante că, în actul constitutiv si statutul fundatiei s-a mentionat că aceasta este succesorul de drept al Statusului Romano-Catolic din Transilvania, cu fonduri recunoscute prin art. V din acordul încheiat la 30 mai 1932 între Sfântul Scaun si Guvernul Român, iar prin încheierea nr. 5348/CC/2005 pronunţată în dosarul nr. x/2005, Judecătoria Cluj a încuviinţat dobândirea personalităţii juridice a acestei fundaţii, în conformitate cu actul constitutiv si statutul care fac parte integrantă din hotărâre, scopul fundatiei fiind, printre altele, demersuri administrative si judiciare pentru retrocedarea bunurilor imobiliare si mobiliare.

Apreciază astfel că nu se poate retine lipsa calităţii procesuale active a A. din Transilvania

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentele - reclamante a formulat întâmpinare intimata - pârâtă COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a sentinţei recurate, pentru următoarele considerente:

Recurentele îşi întemeiază formal cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., însă dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în ipotezele legale.

În acest context, recurentele-reclamante doresc să determine, pe baza unor argumente/critici de ordin general, rejudecarea cauzei sub toate aspectele (în sensul prevederilor art. 3041 în vechiul C. proc. civ.).

Consideră intimata -pârâtă că, se încearcă astfel, în mod nepermis, transformarea recursului dintr-o cale extraordinară de atac într-una devolutivă iar această situaţie nu este posibilă, recursul vizând exclusiv un control de legalitate al sentinţei pronunţate, modul în care instanţa de fond apreciază materialul probator administrat în cauză nu poate fi considerat o lipsă de motivare, respectiv o încălcare a normelor de drept material aplicabile în speţă.

Pe fond, susţine intimata că recursul este neîntemeiat pentru următoarele argumente:

Cererea de retrocedare nu a fost formulată în nume propriu, ci exclusiv în numele Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, astfel că în condiţiile în care cererea nu a fost formulată de reclamantă în nume propriu, drepturile acesteia nu pot fi vătămate prin respingerea cererii, întrucât nici în ipoteza admiterii cererii nu s-ar ajunge la restituirea bunurilor către reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia.

În combaterea susţinerilor din cererea de recurs, susţine că cererea de retrocedare nr. x/29.02.2003 a fost depusă de Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia (denumită în continuare Arhiepiscopia) pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia (denumit în continuare Consiliul Arhidiecezei); calitatea de solicitant (titular) în cadrul procedurii administrative instituite de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aparţine Consiliului Arhidiecezei, iar nu persoanei juridice prin intermediul căreia a fost depusă cererea de retrocedare, respectiv Arhiepiscopiei.

Nici Consiliul Arhidiecezei şi nici A. din Transilvania nu au fost proprietarii bunurilor solicitate prin cererea de retrocedare, ci "Episcopia Romano-Catolică de rit latin din Alba Iulia şi Fondul de Pensii al profesorilor rom-cat. Administrat de Ordinariul Catolic de rit latin de Alba Iulia", astfel cum rezultă din cartea funciară nr. x a localităţii Cluj, judeţul Cluj".

Pe de altă parte, A. din Transilvania (denumită în continuare Fundaţia) reprezintă o persoană juridică română de drept privat, înfiinţată în temeiul O.G. nr. 26/2000 şi nu are caracter de cult religios în accepţiunea O.U.G. NR. 94/2000 şi nu este persoană îndreptăţită la restituire, indiferent de fondatorii acesteia, de obiectul său de activitate sau de persoana juridică pe care o succede.

Fundaţia, chiar în calitate de succesoare în drepturi a Consiliului Arhidiecezei, nu poate dobândi un drept de proprietate care nu s-a aflat în patrimoniul antecesorului său, deoarece "nemo dat quod non habet", în acest sens fiind şi prevederile Concordatului dintre Regatul României, pe de o parte, şi Sfântul Scaun, de cealaltă parte, ratificat ulterior prin Legea din 12 iunie 1929 (act denunţat prin Decretul nr. 151/17.07.1948) şi ale Acordului privitor la interpretarea art. IX din Concordatul de la 10 mai 1927 între Sf. Scaun şi Guvernul Român.

Invocă Decizia nr. 1564/924 (irevocabilă) pronunţată la data de 30.09.1924 în dosarul nr. x precum şi Decizia nr. 1515/2001 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Or, bunurile solicitate prin cererea de retrocedare nu au fost în proprietatea Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, ci, parţial, în proprietatea Episcopiei romano-catolice de rit latin şi, parţial, în proprietatea Fondului de pensii al profesorilor romano-catolici.

In concluzie, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de către recurentele-reclamante, Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia şi A. din Transilvania, şi, pe cale de consecinţă, menţinerea, ca temeinică şi legală, a sentinţei civile nr. 188/06.07.2018 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj, secţia a IlI-a contencios administrativ şi fiscal.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentele - reclamante Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia şi A. din Transilvania au formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de intimata -pârâtă Comisia Specială de Retrocedare, în cuprinsul căruia menţionează că se ignoră cu desăvârşire că, în motivarea sentinţei atacate se face referire la un alt imobil, o altă situaţie juridică, decât cea a imobilului ce a făcut obiectul dispoziţiei nr. 7602/21.12.2017.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată la data de 9 februarie 2021.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de retrocedare nr. x din 28.02.2003, reclamanta Arhiepiscopia Romano Catolică, a solicitat pentru Consiliul Arhidiecezei Romano Catolice de Alba Iulia restituirea imobilului situat în Cluj Napoca, judeţ Cluj, compus din casă cu curte .

Prin Decizia nr. 7602 din 21.12.2017, cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 formulată de Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia - pentru Consiliului Arhidiecezei Romano Catolice Alba Iulia a fost respinsă, pârâta reţinând că imobilul solicitat nu a fost proprietatea Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia. .

Soluţionând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, invocată de pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare, instanţa de fond a reţinut că, în condiţiile în care cererea nu a fost formulată de reclamantă în nume propriu, ci doar pentru Consiliul Arhidiecezei Romano Catolice Alba Iulia, drepturile reclamantei nu pot să fie vătămate prin respingerea cererii, întrucât, nici în ipoteza admiterii cererii nu s-ar ajunge la restituirea bunurilor către reclamanta Arhiepiscopia Romano Catolică Alba Iulia, pentru că nu ea a formulat cererea de restituire.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamantei A. din Transilvania, a reţinut în esenţă prima instanţă că, în prezenta cauză nu există niciunul dintre cazurile în care se poate considera că o persoană juridică este continuatoarea alteia, nu s-a dovedit şi nu se pune problema divizării, comasării, sau a absorbţiei. Nu a avut loc în speţă o modificare a actului constitutiv al persoanei a cărei continuatoare pretinde a fi reclamanta, ci s-a înfiinţat o persoană juridică nouă, respectiv fundaţia reclamantă.

A reţinut judecătorul fondului că, în niciun caz nu se poate accepta ideea că o persoană este continuatoarea alteia, în lipsa oricărei dispoziţii legale în acest sens, prin simpla menţiune a acestui lucru în actul constitutiv. O astfel de concepţie ar duce, de altfel şi la consecinţe de neconceput, întrucât s-ar ajunge la concluzia că asociaţii unei persoane juridice pot să pretindă că respectiva persoană este continuatoarea oricărei alteia şi că în acest fel îi preia patrimoniul.

Pentru aceste motive, Curtea, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia şi şi a reclamantei A. din Transilvania, respingând acţiunea formulată de acestea, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

Analiza motivelor de casare

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat, sentinţa atacată cuprinzând suficiente argumente în considerente care să permită exercitarea controlului judiciar, precum şi exprimarea neechivocă a soluţiei primei instanţe.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde: "…motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Astfel, în raport de dispoziţiile precitate, instanţa are obligaţia să arate, în concret, în raport de probele dosarului, situaţia de fapt pe care o reţine în cauză şi să demonstreze aplicarea regulii de drept incidente.

Şi, nu în ultimul rând, după cum rezultă din Avizul nr. x/2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, motivarea trebuie să răspundă pretenţiilor părţilor, adică diferitelor capete de acuzare şi mijloace de apărare, această garanţie fiind esenţială întrucât permite justiţiabilului să se asigure că pretenţiile sale au fost examinate, şi deci, că judecătorul a ţinut cont de ele. În ceea ce priveşte motivaţia, aceasta nu trebuie neapărat să fie lungă, trebuind să fie găsit un echilibru just între formularea scurtă şi buna înţelegere a hotărârii.

Pe de altă parte, această obligaţie a instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. În acest sens, jurisprudenţa CEDO (paragraful 29 din Cauza Boldea/României - 15.02.2007 şi paragraful 61 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994) a statuat că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare şi de practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi hotărârilor în diferite state.

Mai exact, pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate (paragraful 29 din Cauza Boldea/României - 15.02.2007 şi paragraful 60 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994), fiind necesară examinarea chestiunilor de fapt şi de drept aflate la baza controversei, lucru care s-a întâmplat în prezenta cauză, judecătorul nefiind limitat la preluarea stării de fapt şi a argumentelor cuprinse în actul de sesizare.

Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiată critica recurentelor, în sensul că judecătorul fondului a avut în vedere o altă situaţie juridică, privind un alt imobil, prin raportare la faptul că " în pagina 2 şi 3 a sentinţei se analizează situaţia juridică a imobilului din CF nr. x Cluj".

Analizând hotărârea recurată din această perspectivă, constată instanţa de control judiciar că menţiunile de la filele x din considerentele sentinţei de fond nu reprezintă raţionamentul propriu al instanţei, ce poate fi regăsit la filele x ale hotărârii, ci susţinerile recurentelor -reclamante din cererea de chemare în judecată, preluate întocmai de instanţă.

Chiar recurentele -reclamante, în cadrul cererii de chemare în judecată, filele x ale acţiunii, au menţionat că " imobilul revendicat a constituit până la naţionalizare, conform cărţii funciare nr. x Cluj poziţia A+1 si B +3 şi 4 proprietatea Episcopiei Romano Catolice de rit latin din Alba Iulia în 2/3 părţi", respectiv că " subscrisa arhiepiscopie am revendicat în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr. 94/2000 aprobat prin Legea nr. 501/2002 imobilul situat în Mun. Cluj Napoca, judeţ Cluj, înscris iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Cluj, nr. top x . . . . . . . . . .".

Lecturând considerentele hotărârii, se constată că uşurinţă că menţiunile referitoare la CF. x Cluj, reprezintă doar repredocerea susţinerilor recurentelor -reclamante, nu raţionamentul instanţei pe care se sprijină soluţia adoptată în dispozitivul hotărârii.

În consecinţă, reţine Înalta Curte că hotărârea recurată respectă exigenţele cerute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. pentru a fi considerată motivată, în raport şi de prevederile art. 6 din Convenţia E.D.O şi de art. 21 din Constituţia României.

Prin urmare, din perspectiva temeiului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recursul declarat de cele două recurente reclamante este nefondat.

În ceea ce priveşte celălalt motiv de recurs invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - Înalta Curte, raportat la modul de soluţionare a cauzei, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor - excepţie de fond, absolută şi peremptorie - reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, formulată atât de Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia cât şi de A. din Transilvania, s-a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 7602 din 21.12.2017 emisă de Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare, prin care s-a respins "cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 depusă de către Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice Alba Iulia, prin care se solicită restituirea imobilului compus din casă şi curte, situat în municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, înscris în cartea funciară nr. x, nr. top. x, întrucât imobilul solicitat nu a fost proprietatea Consiliului Arhidiecezei Romano-Calotice de Alba Iulia".

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă), precum şi între pârât şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).

În materia contenciosului, calitatea procesuală activă o poate avea persoana care solicită autorităţii efectuarea unei operaţiuni administrative sau emiterea unui act administrativ respectiv persoana ce se consideră vătămată prin refuzul autorităţii de a proceda ca atare la efectuarea operaţiunii/emiterea actului sau prin emiterea actului solicitat iar calitatea procesuală pasivă o are instituţia pe autoritatea ce refuză a soluţiona cererea sau care a emis actul ce se consideră vătămător.

În prezenta cauză, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Arhiepiscopia Romano Catolică Alba Iulia, reţinând că, în condiţiile în care cererea nu a fost formulată de reclamantă în nume propriu, drepturile acesteia nu pot fi vătămate prin respingerea cererii, întrucât nici în ipoteza admiterii cererii nu s-ar ajunge la restituirea bunurilor către reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, pentru că nu ea a formulat cererea de restituire.

Această opinie nu este împărtăşită de instanţa de control judiciar, apreciind că, raportat la faptul că cererea de retrocedare a imobilului în cauză, nu a fost formulată de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia în nume propriu, ci pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată în nume propriu, instanţa de judecată era obligată, în considerarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. - relativ la rolul judecătorului în aflarea adevărului - să stabilească cui îi aparţine legitimitatea procesuală activă, în continuarea demersului procesual iniţiat.

Reţine instanţa de control judiciar că, deşi Arhiepiscopia Romano Catolică Alba Iulia nu a formulat cererea de retrocedare în nume propriu, aceasta justifică o vătămare prin prisma calităţii de reprezentant al Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice Alba Iulia.

Cererea de retrocedare a fost formulată pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, iar acest Consiliu al Diecezei Catolice de Rit de Alba Iulia actualmente este Arhidieceză ca urmare a ridicării în grad a Episcopiei Romano Catolice de Alba Iulia la nivel de Arhiepiscopie în anul 1991. În aceste condiţii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestei reclamante este nefondată, deoarece decizia ce face obiectul acţiunii a fost emisă către Consiliul Arhidiecezei prin Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia.

Pe de altă parte, se are în vedere şi susţinerea recurentei-reclamante, în sensul că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) si art. 3 din Legea nr. 94/2000, "prin centru de cult se întelege instituţia, cu sediul în România, care coordonează toate unitătile locale ale unui cult religios." Astfel, Arhiepiscopia Romano Catolică reprezintă centrul de cult al Bisericii Romano-Catolice, în accepţiunea acestor dispoziţii.

În privinţa actelor administrative, legiuitorul a recunoscut calitate procesuală activă persoanei vătămate printr-un act administrativ tipic sau asimilat, indiferent dacă este beneficiarul actului sau este terţ fată de act.

În consecinţă, calitatea procesuală activă se stabileşte nu prin raportare la existenţa dreptului de proprietate asupra imobilului în discuţie, ci prin raportare la actul administrativ contestat.

În condiţiile în care cererea de retrocedare înregistrată la Comisia Specială de Retrocedare sub nr. x din 28.02.2003 şi întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, a fost formulată de Arhiepiscopia Romano Catolică Alba Iulia pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice, titularul actului administrativ contestat - Decizia nr. 7602 din 21.12.2017, este acelaşi cu titularul cererii de chemare în judecată, respectiv Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, aceasta are legitimitate procesuală activă de a sta în proces, în calitate de persoană vătămată.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează a admite recursul formulat de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, a casa în parte sentinţa recurată, trimiţând spre rejudecare la aceeaşi instanţă cererea formulată de reclamanta Arhiepiscopia Romano Catolică Alba Iulia, păstrând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate, referitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamantei A. din Transilvania.

Instanţa de control judiciar apreciază că se impune păstrarea soluţiei instanţei de fond cu privire la lipsa calităţii procesuale active a reclamantei A., raportat la aceleaşi considerente reţinute în constatarea calităţii procesuale active a reclamantei Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, ce acţionează în calitate de reprezentant al Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice Alba Iulia.

Întrucât reclamanta A. din Transilvania nu este cea care a declanşat procedura administrativă, respectiv nu a formulat cererea de retrocedare, nefiind menţionată în actul administrativ contestat - Decizia nr. 7602/21.12.2017 - nu are calitate procesuală activă.

De altfel, constată Înalta Curte că această persoană juridică de drept privat a fost înfiinţată în anul 2005, adică ulterior cererii de retrocedare depusă încă din anul 2003.

Simpla menţiune din actul constitutiv, conform voinţei fondatorului său, că " este succesorul de drept în baza sentinţei civile nr. 1515/1 aug. 2001 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, jud. Harghita al instituţiei care puta numele de Status Romano Catolicus Transylvaniensis, adică Statusul Romano Catolic din Transylvania cu fonduri recunoscute prin art. V. din acordul încheiat în 30 mai 1932 între Sfântul Scaun şi Guvernul Român prin interpretarea art. IX din Concordatul de la 10 mai 2927, care şi-a încetat activitatea în anul 1948. Apoi şi-a schimbat numele în Statusul Romano Catolic din RPR aprobat prin Decretul nr. 83 din 31 martie 1951 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române prin car s-a aprobat regulamentul de funcţionare a Statusului înregistrat la Ministerul Cultelor sub nr. x/1951, în fine în Status Consilius Arhidiecezei Catolice de rit latin din Alba Iulia", nu justifică calitatea procesuală activă în prezenta cauză, raportat la dispoziţiile art. 1 şi următoarele din O.U.G. nr. 94/2000, ce prevăd posibilitatea restituirii bunurilor care au apartinut cultelor religioase foştilor proprietari, adică cultului sau subunităţilor sale, ceea ce conduce la concluzia că această lege nu permite restituirea acestor imobile unor persoane juridice de drept privat înfiinţate ulterior formulării cererii de retrocedare, respectiv în anul 2005 şi în baza O.G. nr. 26/2000.

În acord cu judecătorul fondului şi instanţa de control judiciar constată că recurenta -reclamantă A. din Transilvania nu a adus nici o probă care să certifice că patrimoniul Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice Alba-Iulia a fost preluat de această fundaţie.

Cu prilejul noii soluţionări a cauzei, instanţa de fond va stabili cadrul procesual/reprezentantul legal al părţii care deţine calitatea procesuală activă, având în vedere, pe de o parte, prevederile canonice în materie -Codul de drept canonic - şi, pe de altă parte, susţinerile acestora cu privire la efectele juridice ale hotărârilor judecătoreşti la care se face referire în cererea de chemare în judecată. În rejudecare, instanţa de fond va avea în vedere toate argumente expuse de părţile litigante, atât la judecata pe fond când şi în calea de atac a recursului, precum şi apărările formulate de intervenienţii accesorii, a căror cerere a fost încuviinţată în principiu în faza procesuală a recursului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În aceste condiţii, Înalta Curte, găsind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea primei instanţe fiind nelegală, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, urmează ca, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, în temeiul art. 497 C. proc. civ., să admită recursul formulat de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, să caseze în parte sentinţa recurată, să trimită spre rejudecare la aceeaşi instanţă cererea formulată de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, păstrând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate referitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamantei A. din Transilvania, cu consecinţa respingerii recursului promovat de reclamanta A. din Transilvania, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia împotriva sentinţei civile nr. 188/2018 din 6 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată.

Trimite spre rejudecare la aceeaşi instanţă cererea formulată de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia .

Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate referitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamantei A. din Transilvania.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. din Transilvania împotriva sentinţei civile nr. 188/2018 din 6 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 05 aprilie 2021.

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Încheiere

Dosar nr. x/2018

Şedinţa publică din data de 23 martie 2021

Preşedinte:

B. - judecător

C.

D. - judecător

- judecător

E. - magistrat-asistent

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantele A. din Transilvania şi Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia împotriva sentinţei civile nr. 188/2018 din 6 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică răspund petenţii F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T.- fiica moştenitoare a lui U., V. - succesor al lui W., X., Y., Z., AA. - fiica moştenitoare a lui BB., CC., DD., EE., FF. cu cerere de intervenţie accesorie în interesul intimatei-pârâte Comisia Specială de Retrocedare - nediscutată, prin avocat GG., cu Delegaţie de substituire la dosar din partea avocatului titular HH., cu Împuternicire avocaţială la dosar, lipsind părţile, respectiv recurentele- reclamante A. din Transilvania şi Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba şi intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se prezintă referatul cauzei, magistratul - asistent învederând următoarele:

- Dosarul se află la cel de-al doilea termen de judecată, la termenul anterior cauza fiind amânată pentru comunicarea cererii de intervenţie accesorie formulată de mai mulţi petenţi, în interesul intimatei -pârâte, instanţa prorogând pentru acest termen de judecată discutarea admisibilităţii în principiu a acestei cereri de intervenţie, părţile fiind citate cu copie a cererii şi cu menţiunea de a formula Puncte de vedere pe acest aspect.

- Intimata-pârâtă a depus la dosar Note Scrise, cu privire la cererea de intervenţie, lăsând la latitudinea instanţei admiterea în principiu a acesteia.

- Până la acest moment recurentele -reclamante nu au depus punct de vedere cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie.

- Petenţii cu cerere de intervenţie au transmis pe fax la instanţă o adresă în care indică un reprezentant comun şi domiciliul procesual pentru comunicarea actelor de procedură.

- Urmează ca instanţa să aprecieze cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie.

Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. proc. civ. pune în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie accesorie, astfel cum a fost formulată, în interesul intimatei-pârâte Comisia Specială de Retrocedare.

Reprezentantul petenţilor solicită admiterea în principiu a acestei cereri. Precizează că, pe de-o parte, aceştia locuiesc în imobilul a cărui retrocedare s-a solicitat prin cererea care a făcut obiectul Dispoziţiei nr. 7602/21.12.2017 a Comisiei Speciale de Retrocedare şi, pe de altă parte, părţile pe care le reprezintă au cumpărat de la stat aceste imobile, în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului. Este adevărat că, o parte din contract a fost anulată, însă numai cu privire la o cotă de 1/2. Astfel, apreciază că, în ceea ce priveşte cealaltă cotă, există interes pentru a interveni în prezentul litigiu.

Subliniază, totodată, faptul că, în măsura în care se va menţine valabilitatea acestei decizii, care a fost contestată în obiectul prezentei pricini, li s-ar consolida petenţilor dreptul de proprietate, pe de-o parte, iar pe de altă parte, ar fi deschisă calea de atac a unei revizuiri împotriva hotărârilor prin care s-a dispus anularea parţială a contractelor de vânzare-cumpărare. Din această perspectivă, apreciază că are interes în susţinerea poziţiei intimatei-pârâte.

Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. proc. civ., deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie în interesul intimatei -pârâte Comisia Specială de Retrocedare, astfel cum a fost formulată de petenţii F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T.- fiica moştenitoare a lui U., V. - succesor al lui W., X., Y., Z., AA. - fiica moştenitoare a lui BB., CC., DD., EE. şi FF. o admite în principiu şi, luând act că nu mai sunt cereri de formulat sau alte incidente de soluţionat, intimata -pârâtă Comisia Specială de Retrocedare solicitând şi judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispoziţiile art. 392 C. proc. civ., declară deschise dezbaterile şi acordă cuvântul pe fondul recursului ce face obiectul prezentei judecăţi.

Apărătorul intervenienţilor accesorii în interesul intimatei-pârâte Comisia Specială de Retrocedare, solicită respingerea recursului. Cu privire la chestiunea dreptului de proprietate, respectiv cui aparţine şi cine putea formula o cerere de retrocedare, arată că, astfel cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosar, dreptul de proprietate asupra imobilului aparţinea, pe de-o parte, Episcopiei Romano Catolice de Alba Iulia, iar pe de altă parte, Fondului de Pensii al Profesorilor Romano-Catolici. Din această perspectivă, aceste două intituţii aveau dreptul de a formula cerere de retrocedare. Depune Concluzii Scrise, în sprijinul susţinerilor orale de la acest termen de judecată, menţionând deopotrivă că nu solicită cheltuieli de judecată.

Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecăţii.

ÎNALTA CURTE

Având nevoie de timp pentru a delibera, eventual, pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise,

În temeiul art. 396 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a

DISPUNE:

Amână pronunţarea deciziei la data de 5 aprilie 2021.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 23 martie 2021.