Tax assessment suspension quashed and remanded due to statutory bar on ex officio stay in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 mai 2018, sub număr dosar x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman a solicitat anularea deciziei de impunere privind obligaţii fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/31.08.2017, în ceea ce priveşte creanţa fiscală de 2.975.620 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată, impozit pe profit şi accesorii fiscale aferente.

La data de 11 mai 2018, s-a înregistrat cererea completatoare prin care reclamanta a solicitat şi anularea: Deciziei nr. 284/11.06.2018 a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor privind contestaţia înregistrată sub nr. A-SLP 2705/26.10.2017; Deciziei nr. 3081/28.09.2017, emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Regiunea Ploieşti în dosarul fiscal R396; Deciziei nr. 294/14.06.2018, emise de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor privind soluţionarea contestaţiei înregistrate sub nr. A_SLP 497/19.02.2018; Deciziei nr. 673/12.01.2018, emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Regiunea Ploieşti; Deciziei nr. 396/31.07.2018, emise de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor privind contestaţia înregistrată sub nr. A_SLP 1659/13.06.2018; Deciziei nr. 2820/11.04.2018, emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Regiunea Ploieşti.

Prin cererea adiţională înregistrată la data de 17 octombrie 2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat şi anularea Deciziei nr. 276/30.05.2018 a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor privind contestaţia înregistrată sub nr. A-SLP 3066/05.12.2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 11 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata în cauză până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2012 (referitor la societăţile B. S.R.L. şi C. S.R.L.) şi nr. 2918/D/P/2018 (referitor la societatea reclamantă A. S.R.L.) ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura centrală.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii din 11 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei primei instanţe în vederea continuării judecăţii.

Recurenta-reclamantă a învederat că încheierea recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ale art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, precum şi ale art. 6, art. 7 şi art. 413 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd expres limitarea suspendării judecăţii la un an.

Având în vedere că cererea introductivă de instanţă a fost înregistrată pe rolul instanţei de fond la data de 22 mai 2018 şi suspendată la data de 11 aprilie 2019, iar în dosarele penale nr. x/2012, nr. y/2013 (disjuns din dosarul x/2012) şi nr. 2918/D/P/2018 (disjuns din dosarul x/2012) sunt efectuate cercetări penale încă din anul 2012, reclamanta apreciază că nu se mai justifică suspendarea judecăţii cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 23 iunie 2020, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă susţine, în esenţă, că, prin măsura suspendării dispusă prin încheierea recurată, recurentei-reclamante nu i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, nu s-a încercat tergiversarea soluţionării cauzei şi nu a fost încălcată nicio dispoziţie legală.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 06 iulie 2020, intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, învederând că motivele ce au fundamentat soluţia de suspendare a judecăţii cauzei subzistă şi în prezent, întrucât, prin Ordonanţa de clasare parţială nr. 26/D/2013 din data de 07 septembrie 2018, din dosarul penal nr. x/2013, DIICOT - Structura centrală s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor în ceea ce o priveşte pe recurenta-reclamantă şi pe administratorul acesteia.

4.3. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 07 iulie 2020, intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă susţine, în esenţă, că instanţa de fond a analizat şi a apreciat în mod corect cu privire la îndeplinirea în cauză a condiţiilor cumulative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., astfel că încheierea recurată este temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a suspendat din oficiu judecata în cauza privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman, până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2012 (referitor la societăţile B. S.R.L. şi C. S.R.L.) şi nr. 2918/D/P/2018 (referitor la societatea reclamantă A. S.R.L.) ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura centrală, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Procedând la analiza criticilor formulate de reclamantă din perspectiva motivului de casare invocate de către aceasta, instanţa de control judiciar reţine că în mod greşit au fost aplicate dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., într-un litigiu de contencios administrativ în care reclamanta stăruie în continuarea judecării pricinii.

Potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecarea pricinii."

Legea contenciosului administrativ este o lege specială, care prevalează în raport de prevederile C. proc. civ., astfel încât, posibilitatea de suspendare a judecării litigiului de contencios administrativ, când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, este condiţionată de poziţia exprimată de reclamant, persoană vătămată în sensul art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte continuarea judecării pricinii cu care a înţeles să învestească instanţa de contencios administrativ.

Prin urmare, dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 conţin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ. în ipoteza situaţiei juridice reglementată de textul legal în discuţie, norme care se aplică cu prioritate, dat fiind caracterul specific dreptului public.

Cum în speţă, instanţa a dispus din oficiu suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., iar recurenta-reclamantă şi-a exprimat opoziţia faţă de suspendarea pricinii, Înalta Curte reţine că, în materia contenciosului administrativ, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea judecăţii, conform art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., o astfel de suspendare nu poate fi dispusă faţă de opoziţia reclamantului care a atacat actul administrativ.

Alături de argumentele arătate anterior se constată că, în speţă, în dosarele penale nr. x/2012, nr. y/2013 (disjuns din dosarul x/2012) şi nr. 2918/D/P/2018 (disjuns din dosarul x/2012) nu a fost comunicat un rezultat cert cu privire la stadiul cercetărilor penale, astfel încât, în raport de exigenţele instituite de art. 6 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se impune ca instanţa de fond să procedeze la soluţionarea litigiului într-un termen optim şi previzibil pentru a se garanta efectivitatea dreptului analizat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 11 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 aprilie 2021.