Operating license annulment appeal annulled for insufficient stamp duty
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the claimant’s appeal as insufficiently stamped, upholding the lower court’s decision (which had dismissed the claim as partially inadmissible and partially unfounded) and leaving that judgment in force. The dispute concerned the annulment of a police-issued operating license and related acts; the claimant challenged the administrative measure but lost at the Court of Appeal and then appealed on grounds of misapplication of material law. The High Court based its decision on procedural rules requiring a 100 RON stamp duty for such appeals (art. 24(2) of O.U.G. 80/2013) and on the sanction of nullity for failure to pay the full fee (art. 486(2)–(3) and art. 493(5) of the Civil Procedure Code), noting that the claimant paid only 50 RON and did not request legal aid.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ, art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013; Operating license annulment appeal annulled for insufficient stamp duty: The dispute concerned the annulment of a police-issued operating license and related acts; the claimant challenged the administrative measure but lost at the Court of Appeal and then appealed on grounds of misapplication of material law. The High Court based its decision on procedural rules requiring a 100 RON stamp duty for such appeals (art. 24(2) of O.U.G. 80/2013) and on the sanction of nullity for failure to pay the full fee (art. 486(2)–(3) and art. 493(5) of the Civil Procedure Code), noting that the claimant paid only 50 RON and did not request legal aid.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for annulling the appeal due to insufficient stamp duty (fees).
Procedural basis for the annulment of the appeal in the context of the review procedure.
Full text
Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, a solicitat anularea Dispoziţiei Directorului Direcţiei de Ordine Publică nr. x/18.04.2018, prin care s-a dispus anularea licenţei de funcţionare nr. 2345/P/19.12.2013, anularea adresei IGPR - Direcţia de Ordine Publică nr. x/S3/VG/18.04.2018, privind anularea licenţei de funcţionare nr. 2345/P/19.12.2013 şi anularea actelor subsecvente emise de intimată în considerarea Dispoziţiei Directorului Direcţiei de Ordine Publică nr. x/18.04.2018.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 145 din 17 septembrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a adresei nr. x/18.04.2014, emisă de intimată şi a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a Dispoziţiei nr. x/18.04.2018 şi a actelor subsecvente, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică.
3. Cererea de recurs declarată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 145 din 17 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei pe fond, admiterea în parte a cererii de chemare în judecată.
Recurenta-reclamantă a învederat, în esenţă, că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 27 alin. (1) din H.G. nr. 301/2012.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 decembrie 2018, intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând cu prioritate excepţia insuficientei timbrări a recursului, pentru neîndeplinirea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
Raportat la motivele de casare invocate de către recurenta-reclamantă, încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sarcina recurentei A. S.R.L. a fost stabilită obligaţia achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON.
Recurenta-reclamantă a făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON, conform chitanţei din data de 28 noiembrie 2018, care se regăseşte la dosarul instanţei de recurs.
Prin citaţia comunicată recurentei-reclamante la data de 16 februarie 2021, conform dovezii de citare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia completării taxei judiciare de timbru cu suma de 50 de RON.
Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă A. S.R.L. nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stipulat de art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă prin citaţia comunicată la data de 16 februarie 2021.
Înalta Curte reţine că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă, de către recurenta-reclamantă, o cerere de acordare a ajutorului public judiciar potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008.
Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru, aferentă căii de atac a recursului, în cuantumul prevăzut de lege, este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat sau insuficient timbrat.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia insuficientei timbrări a recursului şi va dispune anularea recursului, ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 145 din 17 septembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 aprilie 2021.