Invalidity of property attestation and lapse of legitimate interest due to enforcement statute of limitations

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii şi apărările formulate

1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.05.2003, sub nr. x/2003, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Industriei şi Resurselor şi AAA. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/27.11.2002 emis de Ministerul Industriei şi Resurselor pe numele de S.C. AAA. S.A. pentru terenul situat în Bucureşti, şos. x.

1.2. Pârâtul Ministerul Industriei şi Resurselor a formulat întâmpinare la data de 29.05.2003 prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

1.3. Pârâta S.C. AAA. S.A. a formulat întâmpinare la data de 06.06.2003 prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

2. Soluţiile pronunţate în primul ciclu procesual

2.1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1095/02.07.2003, a admis excepţia invocată de pârâta S.C. AAA. S.A. şi a respins acţiunea reclamanţilor pentru lipsa calităţii procesuale active; de asemenea, a respins ca nefondată excepţia invocată de pârâtul Ministerul Industriei şi Resurselor.

2.2. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 5738/30.11.2005, a admis recursul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 1095 din 02 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut faptul că acţiunea a fost introdusă sub imperiul Legii nr. 29/1990 care, în art. 1, nu distinge cu privire la sfera de adresabilitate a actului administrativ atacat (normativ sau individual) şi nici cu privire la calitatea persoanei care reclamă în raport cu actul atacat. Singura condiţie cu privire la reclamant este de a avea drepturi recunoscute de lege în care să se considere vătămat prin actul administrativ atacat. Aşadar, calitatea de terţi a reclamanţilor, în raport cu certificatul de atestare atacat, nu îi lipseşte pe aceştia de calitatea procesuală activă, câtă vreme ei se consideră vătămaţi în dreptul de chiriaşi (prin somaţia de evacuare emisă de titulara cererii) de a cumpăra apartamentele din imobilul aflat pe terenul ce face obiectul certificatului.

A mai arătat instanţa de recurs că, în rejudecare, instanţa de fond va fi datoare să analizeze existenţa drepturilor invocate de chiriaşii reclamanţi, precum şi vătămarea acestora prin actul atacat, pe lângă condiţiile de legalitate şi temeinicie a emiterii actului administrativ.

3. Alte aspecte procesuale

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ la data de 29.03.2006, sub nr. x/2003 (număr în format vechi 3172/2003).

La data de 29.05.2006, reclamanţii au depus precizări ale acţiunii introductive de instanţă.

Pârâtul Ministerul Economiei şi Comerţului a formulat întâmpinare la data de 30.05.2006 prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

4. Soluţiile pronunţate în al doilea ciclu procesual

4.1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 92/15.01.2007, a admis exxcepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile invocată de pârâtul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanţi ca inadmisibilă.

4.2. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 3495/21.09.2007, a admis recursul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 92/15.01.2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut faptul că reclamanţii, în faţa instanţei de fond, au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, prin adresa din 10 aprilie 2003, şi, prin urmare, a dispus ca, în rejudecare, prima instanţă să soluţioneze cauza pe fond.

5. Procedura derulată în al treilea ciclu procesual şi hotărârea Curţii de Apel

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a administrativ şi fiscal la data de 22.01.2008, sub nr. x/2007*.

5.1. Prin încheierea de şedinţă din data de 05.11.2008, cauza a fost suspendată la cererea părţilor, în baza dispoziţiilor art. 155 alin. (2) din C. proc. civ. (1865).

La data de 06.10.2009, reclamanţii au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere admisă de instanţă.

5.2. Prin încheierea de şedinţă din data de 03.03.2010, cauza a fost suspendată la cererea părţilor, în baza art. 155 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin cererea depusă la data de 04.03.2011, reclamantul BBB. a solicitat repunerea cauzei pe rol, cerere admisă de instanţă.

5.3. Prin încheierea de şedinţă din data de 28.09.2011, Curtea a dispus unirea cu fondul cauzei a excepţiei lipsei de interes a reclamanţilor.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică în specialitatea topografie privind terenul ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 27.11.2002 emis de Ministerul Industriei şi Resurselor.

Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de CCC., expert tehnic judiciar în specializarea topografie, cadastru şi geodezie, a fost depus la dosar la data de 11.04.2012 .

Prin încheierea de şedinţă din 23.05.2012, Curtea a dispus comunicarea către expert a obiecţiunilor formulate de către pârâta S.C. AAA. S.A. Bucureşti la raportul de expertiză topo, răspunsul expertului fiind depus la dosar la data de 08.06.2012 .

5.4. Prin încheierea de şedinţă din data de 31.10.2012, Curtea a dispus suspendarea cauzei, pentru lipsa nejustificată a părţilor, în baza art. 242 pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 04.11.2013, reclamanţii au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere admisă de instanţă.

5.5. Prin încheierea de şedinţă din data de 26.02.2014, Curtea a dispus suspendarea cauzei, în baza art. 1551 alin. (1) din C. proc. civ.

La data de 27.02.2015, reclamanţii au formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, cerere admisă de instanţă.

5.6. Prin încheierea de şedinţă din 13.05.2015, Curtea a dispus suspendarea judecăţii, pentru lipsa nejustificată a părţilor, în baza art. 242 pct. 2 din C. proc. civ.

Prin cererea formulată la data de 16.05.2019, reclamanţii au solicitat repunerea pe rol a cauzei, cerere admisă de instanţă.

5.7. Prin încheierea de şedinţă din data de 08.03.2017, Curtea a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa nejustificată a părţilor, în baza art. 242 pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 08.03.2018, reclamanţii au formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, cerere admisă de instanţă.

Pârâtul Ministerul Economiei a formulat la data de 05.04.2018 cerere de constatare a perimării.

5.8. La termenul de judecată din data de 18.06.2018, Curtea a respins cererea de constatare a perimării, a repus cauza pe rol şi a dispus emiterea unei adrese către DDD., administratorul judiciar al S.C. AAA. S.A., pentru a se comunica stadiul procedurii de lichidare judiciară, precum şi situaţia actuală a imobilului în care sunt apartamentele reclamanţilor.

5.9. Prin încheierea de şedinţă din data de 23.01.2019, instanţa de judecată a constatat că expertul nu a răspuns la obiectivul stabilit. La) solicitarea sa, expertul a depus completarea la raportul de expertiză, la data de 19.03.2019, dosar.

5.10. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1403 din 10.04.2019:

- a admis excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii de către reclamanţii J., H., I., YY., P., Q., II., KK., JJ., OO., PP., ZZ., SS., TT., XX., QQ., RR., WW., UU., VV. şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de către aceşti reclamanţi ca fiind lipsită de interes;

- a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., K., L., M., O., N., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., EE., DD., FF., GG., HH., LL., MM., NN., F., G. în contradictoriu cu pârâţii S.C. AAA. S.A. în faliment, prin lichidator judiciar S.C. DDD.. şi Ministerul Economiei;

- a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/27.11.2002 emis de Ministerul Industriei şi Resurselor în favoarea S.C. AAA.. S.A pentru suprafaţa de teren de 1986 mp.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond s-a raportat la următoarea situaţie de fapt:

Conform menţiunilor din Procesul-Verbal încheiat la data de 13 septembrie 1941 de Comisia pentru înfiinţarea cărţilor funciare, proprietarul imobilului situat în Sos. x, compus din teren în suprafaţă de 2032 mp şi 5 corpuri de clădire a fost numitul EEE. .

Acest aspect se coroborează cu datele care rezultă din Adresa nr. x/30.06.2003 a S.C. AVL Berceni, care confirmă faptul că imobilul situat în Şos. x, sector 5 a fost proprietatea numitului EEE. şi că statul a naţionalizat imobilul în baza Decretului nr. 92/1950 (poziţia 31). Imobilul a fost administrat ulterior de IAL Nicolae Bălcescu, respectiv de ICRAL Berceni. Imobilul este compus din 3 corpuri de clădire, A, B, C, teren în suprafaţă de 2378 mp şi suprafaţă construită de 1049 mp .

Datele cu privire la fostul proprietar EEE. sunt confirmate şi prin adresa nr. x/19.05.2005 a Primăriei Bucureşti - Direcţia evidenţă imobiliară şi cadastrală .

În anul 1954, s-a înfiinţat I.M.U.C Bucureşti, cu sediul în Sos. x. În baza unui contract de închiriere încheiat cu ICRAL în 1971, I.M.U.C. a devenit administratorul imobilelor din Sos. x şi 47.

Potrivit H.G. nr. 1104/1990, FFF. s-a desfiinţat, iar patrimoniul acesteia a fost preluat de societatea pe acţiuni AAA. S.A., având ca obiect de activitate "producerea şi comercializarea utilajelor tehnologice complexe pentru industria chimică, petrochimică, metalurgică, industrie alimentară; proiectare tehnologică şi constructivă produse noi, comercializarea produselor, executare lucrări, service, prestare servicii, asistenţă tehnică." .

Prin adresa nr. x/1992, S.C. AAA. S.A. a comunicat către reclamanta G. următoarele aspecte:

"Imobilul din Soş. x este repartizat societăţii noastre ca locuinţă de serviciu, cu contract de închiriere colectiv la ICRAL, salariaţii având contracte de închiriere individuale încheiate cu S.C. AAA. S.A., deci noi nu avem dreptul să vindem aceste imobile." .

Iniţial, societăţii i s-a emis de către Ministerul Industriei şi Resurselor certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/12.07.1993 . Însă, acest certificat a fost anulat prin Ordinul Ministrului Industriilor nr. 1511/1994, ca urmare a procedurilor judiciare, finalizate prin Decizia nr. 702/1995 a Curţii Supreme de Justiţie .

Ulterior, în urma refacerii documentaţiei, pârâtei S.C. AAA. S.A. i-a fost emis certificatul de atestare nr. M03 nr. 8089 din 27.11.2002, în conformitate cu Legea nr. 15/1990 şi cu H.G. nr. 834/1991, pentru terenul în suprafaţă de 1986 mp, situat în Bucureşti, şos. x (a se vedea adresa emisă la 6.12.2002 de Ministerul Industriei şi Resurselor care precizează că, deşi adresa menţionată în certificat este Bd. x nr. 47 sector 5, conform documentaţiei care a stat la baza eliberării certificatului, atestarea a privit suprafaţa de 1986 mp în Şos. x - dosar CAB nr. x 634/1/2003).

Prin încheierea nr. 2974 din 17.03.2003 emisă de Judecătoria Sectorului 5 în baza certificatului nr. M03 nr. 8089 din 27.11.2002, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în CF nr. x în favoarea S.C. AAA. S.A. pentru imobilul situat în Sos. x, în suprafaţă de 1903,89 mp şi construcţii C1 - C8 .

Conform înscrisurilor de la dosar, autorul pârâtei S.C. AAA. S.A. nu a deţinut dreptul de proprietate asupra imobilului teren şi construcţie aflat în litigiu, ci a beneficiat doar de dreptul de administrare a acestuia, în baza contractului încheiat în anul 1971 cu ICRAL.

Prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active cu privire la unii reclamanţi, reţinând faptul că numai o parte dintre aceştia au făcut dovada existenţei unor hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care pârâta S.C. AAA. S.A. a fost obligată să încheie contracte de vânzare-cumpărare pentru apartamentele pe care ei le deţin cu titlu de închiriere, în condiţiile Legii nr. 85/1992.

Curtea de Apel a analizat excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii sub două aspecte:

1. interesul reclamanţilor terţi de a formula cererea de faţă având în vedere calitatea acestora de chiriaşi în imobilul edificat pe terenul care face obiectul certificatului de atestate contestat;

2. pretinsul interes al reclamanţilor în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului situat în Şos. x sector 5, având în vedere că actul contestat vizează exclusiv imobilul teren.

În ceea ce priveşte primul aspect analizat, instanţa a reţinut următoarele:

Doar o parte dintre reclamanţi au făcut dovada că beneficiază de hotărâri judecătoreşti prin care pârâta S.C. AAA. S.A. a fost obligată, în mod irevocabil, la încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare pentru unităţile locative din imobilul edificat pe terenul care face obiectul certificatului contestat în prezenta cauză.

Având în vedere condiţiile interesului legitim, astfel cum sunt statuate în art. 52 din Constituţia României şi în art. 1 din Legea nr. 29/1990, doar aceşti reclamanţi (alături de membrii familiei lor, titulari ai contractelor de închiriere şi beneficiari ai unor hotărâri judecătoreşti prin care pârâta a fost obligată în mod irevocabil la încheierea unor contracte de vânzare cumpărare) justifică un interes legitim în promovarea prezentei acţiuni, având în vedere dovedirea raportului juridic care creează, în temeiul hotărârilor judecătoreşti irevocabile, o obligaţie de a face în sarcina pârâtei S.C. AAA. S.A.

În ceea ce priveşte al doilea aspect analizat, instanţa a menţionat următoarele:

Nu poate fi primită apărarea pârâtului Ministerul Economiei potrivit cu care acţiunea reclamanţilor este lipsită de interes, deoarece certificatul a cărui anulare se solicită vizează exclusiv terenul şi nicidecum imobilul, astfel încât nu ar rezulta vătămarea drepturilor reclamanţilor.

Prezintă relevanţă pe acest aspect cele consemnate în încheierea nr. 2974 din 17.03.2003 emisă de Judecătoria Sectorului 5, prin care, în baza certificatului nr. x din 27.11.2002, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în CF nr. x în favoarea S.C. AAA. S.A. pentru imobilul situat în x, compus din teren în suprafaţă de 1903,89 mp şi construcţii x.

Raportul de expertiză tehnică topografică elaborat în cauză, astfel cum a fost acesta completat la data de 19.03.2019, a identificat faptul că pe o suprafaţă de 737,162 mp din terenul în litigiu sunt construite locuinţele pentru care o parte dintre reclamanţi beneficiază de hotărâri judecătoreşti prin care pârâta S.C. AAA. S.A. este obligată să încheie contracte de vânzare-cumpărare.

Ca atare, reclamanţii care beneficiază de hotărâri judecătoreşti prin care pârâta S.C. AAA. S.A. este obligată să încheie contracte de vânzare-cumpărare pentru unităţile locative din imobilul construcţie edificat pe teren, justifică un interes legitim, personal, născut şi actual în a solicita anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În schimb, reclamanţii (şi membrii familiei lor) care nu beneficiază de hotărâri judecătoreşti în sensul anterior arătat nu justifică interes în promovarea prezentei acţiuni.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele argumente juridice:

Pârâta S.C. AAA. S.A. nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, atâta vreme cât predecesorul său a preluat doar dreptul de administrare a construcţiilor edificate în baza contractului din anul 1971 încheiat cu ICRAL.

De vreme ce autoarea pârâtei avea un drept de administrare asupra construcţiilor, este evident că şi succesoarea acesteia, S.C. AAA. S.A., va dobândi un drept similar, astfel încât nu este îndrituită să considere că, deşi autoarea a avut un drept de administrare, societăţii pârâte i s-a transmis un drept de proprietate, prin "efectul legii". Nu se poate reţine că, în baza art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, începând din momentul transformării fiecăreia dintre fostele unităţi economice de stat în societăţi comerciale, dreptul de administrare asupra bunurilor aflate în patrimoniul acestora a încetat şi, concomitent, s-a născut ex lege dreptul de proprietate privată al societăţii comerciale respective, astfel că, prin efectul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 15/1990, dreptul de administrare operativă al antecesoarei a fost convertit în drept de proprietate, o astfel de interpretare şi aplicare a dreptului material nu este posibilă.

Prevederile art. 1 şi art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991 permit societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora să devină proprietare asupra terenurilor necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, prin eliberarea, de către autorităţile competente, a unor certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Condiţia anterior expusă nu este îndeplinită în cauza de faţă, deoarece S.C. AAA. S.A. avea ca obiect de activitate la momentul înfiinţării sale "producerea şi comercializarea utilajelor tehnologice complexe pentru industria chimică, petrochimică, metalurgică, industrie alimentară; proiectare tehnologică şi constructivă produse noi, comercializarea produselor, executare lucrări, service, prestare servicii, asistenţă tehnică."

6. Recursurile declarate în cauză şi soluţia Înaltei Curţi asupra acestora

Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Ministerul Economiei şi DDD.., în calitate de lichidator judiciar al S.C. AAA. S.A.

6.1. Pârâtul Ministerul Economiei a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi, în urma rejudecării cauzei, respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. (1865), recurentul susţine faptul că prima instanţă a interpretat şi a aplicat în mod greşit prevederile H.G. nr. 834/1991, reţinând inclusiv în sarcina Ministerului Economiei culpa în ceea ce priveşte elaborarea documentaţiei pentru emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.

* Recurentul arată că în condiţiile în care interesul legitim, personal, născut şi actual al intimaţilor este determinat de hotărârile judecătoreşti prin care S.C. AAA. S.A. este obligată la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a locuinţelor - apartamente, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate are ca efect lipsirea de orice temei juridic a S.C. AAA. S.A. cu referire la terenul ocupat de imobilul cu destinaţia de apartamente.

* În plus de aceasta, curtea de apel a reţinut în mod greşit faptul că S.C. AAA. S.A. nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, iar terenul ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu îndeplinea condiţia prevăzută de art. 1 din H.G. nr. 834/1991, respectiv nu se afla în patrimoniul societăţii comerciale beneficiare.

Instanţa de fond trebuia să aibă în vedere conţinutul adresei Ministerului Industriei şi Resurselor nr. x/6.12.2002 prin care se arată că în valoarea capitalului social au fost cuprinse - pe baza bilanţului contabil încheiat la data de 30.06.1990 - bunurile (clădirile).

* Recurentul menţionează că prima instanţă a interpretat eronat prevederile care reglementează competenţa sa.

În conformitate cu prevederile H.G. nr. 834/1991, ministerul de resort atestă prin certificat dreptul de proprietate asupra terenurilor deţinute în patrimoniu de către societatea comercială la data înfiinţării acesteia prin hotărâre de Guvern, pe "baza documentaţiilor întocmite de Comisia constituită la nivelul societăţii comerciale şi avizată de organele teritoriale de specialitate."

Ca atare, în speţa de faţă, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului analizat atestă dreptul de proprietate asupra terenului din patrimoniul societăţii comerciale reorganizate din unitatea economică de stat FFF. la data înfiinţării acesteia prin hotărâre de Guvern.

Dreptul de proprietate al societăţii comerciale a fost dobândit prin efectul legii (art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990) şi nu prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

În calitate de minister de resort, Ministerul Industriilor (actual Ministerul Economiei) a eliberat, iniţial, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/12.07.1993, numai pe baza documentaţiei topografice avizată de organele Oficiului de Cadastru şi Publicitare Imobiliară şi Departamentul de Urbanism şi Amenajare a Teritoriului.

Ulterior, după anularea certificatului anterior nominalizat, pârâta S.C. AAA. S.A. a întocmit o nouă documentaţie pentru o suprafaţă de teren redusă de 1986 mp. În baza documentaţiei a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/2002. Aşadar, răspunderea întocmirii documentaţiei în vederea emiterii certificatului nu revine ministerului de resort.

6.2. Pârâta DDD.., în calitate de lichidator judiciar al S.C. AAA. S.A., a solicitat admiterea recursului şi:

- în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în urma rejudecării cauzei, respingerea acţiunii ca nefondată;

- în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei instanţei de fond în vederea rejudecării.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (1865), recurenta arată că instanţa de contencios administrativ nu are competenţa să aprecieze dacă terenul litigios pe care se află edificate apartamentele ocupate de intimaţi era necesar pentru desfăşurarea activităţii societăţii prin raportare la obiectul său de activitate.

În opinia recurentei, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate analizat este lipsită de eficienţă practică. În plus de aceasta, ea depăşeşte atât interesul cât şi dreptul reclamanţilor, şi, în egală măsură, produce prejudicii în patrimoniului societăţii. În orice caz, anularea parţială putea viza doar imobilul construcţie, aceasta fiind pretenţia cu care a fost investită instanţa raportat la dreptul şi interesul reclamanţilor.

În prezent, imobilul situat în Bucureşti, Şos. x, sector 5 face obiectul procedurii de valorificare, alături de alte bunuri ale debitorului AAA., conform procedurii falimentului, însă imobilul nu a fost vândut.

4. Procedura derulată în recurs

La solicitarea instanţei, intimaţii au făcut precizări cu privire la situaţia punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în anul 2003 de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti prin care S.C. AAA. S.A. a fost obligată să le încheie contracte de vânzare-cumpărare pentru apartamentele pe care le ocupă.

De asemenea, recurenta DDD. a menţionat care este situaţia juridică actuală a imobilului la care se referă titlul de proprietate contestat în cauză.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursurilor

1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 din C. proc. civ. (1865), Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanşat de intimaţi are ca obiect verificarea legalităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/27.11.2002 emis de Ministerul Industriei şi Resurselor având ca beneficiar pe S.C. AAA. S.A. şi ca obiect terenul situat în Bucureşti, şos. x, în suprafaţă de 1986 mp, certificat emis în temeiul Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi a H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat.

Prin încheierea nr. 2974 din 17.03.2003, Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în baza certificatului nr. x din 27.11.2002, a dispus întabularea dreptului de proprietate în C.F. nr. x în favoarea S.C. AAA. S.A. pentru imobilul situat în x, compus din teren în suprafaţă de 1903,89 mp şi construcţii x.

Prima instanţă a admis acţiunea formulată de reclamanţii care deţin hotărâri judecătoreşti prin care pârâta S.C. AAA. S.A. este obligată să le încheie contracte de vânzare-cumpărare pentru unităţile locative din imobilele construcţii edificate pe terenul situat în Bucureşti, şos. x, sector 5 şi a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate dedus judecăţii.

Înalta Curte nu împărtăşeşte soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte interesul intimaţilor în raport cu care acţiunea a fost admisă, după cum se va prezenta în cele ce urmează.

Într-adevăr, aşa cum a evidenţiat şi judecătorul fondului cauzei, şi în procedura contenciosului administrativ trebuie îndeplinite condiţiile generale de exercitare a acţiunii civile prevăzute în C. proc. civ., respectiv cele referitoare la capacitatea procesuală, calitatea procesuală, interesul de a acţiona şi afirmarea unui drept, dar cu luarea în considerare a trăsăturilor specifice raportului de drept public dedus judecăţii.

Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic dedus judecăţii.

Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Articolul 52 din Constituţia României, revizuită, prevede că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

Potrivit teoriei generale a dreptului, interesul este o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, iar acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la această regulă generală.

Instanţa de control judiciar apreciază că judecătorul fondului cauzei a interpretat în mod greşit atât dispoziţiile de drept comun cât şi cele specifice promovării unei acţiuni în contencios administrativ, în ceea ce priveşte existenţa interesului ca şi cerinţă pentru promovarea unei acţiuni în justiţie.

În cauza de faţă, acţiunea intimaţilor nu poate fi considerată ca fiind formulată în exercitarea unui interes protejat din punct de vedere legal.

Din probatoriul administrat rezultă faptul că doar o parte dintre intimaţi deţin hotărâri judecătoreşti prin care recurenta S.C. AAA. S.A. a fost obligată să le încheie contracte de vânzare-cumpărare pentru apartamentele în care aceştia au calitatea de chiriaşi, în condiţiile Legii nr. 85/1992.

În concret, este vorba despre:

- sentinţa civilă nr. 4719/14.10.2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2003 (irevocabilă), prin care a fost admisă acţiunea reclamantei MM.;

- sentinţa civilă nr. 4724/14.10.2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 în dosarul nr. x/2003 (irevocabilă), prin care a fost admisă acţiunea reclamantului R.;

- decizia civilă nr. 1328/06.06.2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost admis apelul declarat de reclamantul M., a fost modificată sentinţa nr. 4575/07.10.2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2003 şi a fost admisă acţiunea;

- sentinţa civilă nr. 4721/14.10.2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2003 (irevocabilă) prin care a fost admisă acţiunea reclamantului A.;

- sentinţa civilă nr. 4722/14.10.2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2003 (irevocabilă) prin care a fost admisă acţiunea reclamantei GGG.;

- sentinţa civilă nr. 4725/14.10.2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2003 (irevocabilă) prin care a fost admisă acţiunea reclamantului U.;

- sentinţa civilă nr. 4723/14.10.2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2003 (irevocabilă) prin care a fost admisă acţiunea reclamantului CC.;

- sentinţa civilă nr. 4720/14.10.2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti (irevocabilă) prin care a fost admisă acţiunea reclamantului HHH..

La dosarul cauzei au fost depuse notificările din data de 18.01.2006 prin care intimaţii anterior nominalizaţi au solicitat recurentei S.C. AAA. S.A. executarea hotărârilor judecătoreşti mai sus arătate în termen de 30 de zile de la data primirii acestora şi încheierea contractelor de vânzare-cumpărare. Însă, este de observat faptul că aceste notificări au fost singurele demersuri efectuate de intimaţi.

Conform art. 405 din vechiul C. proc. civ.:

"(1) Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu dispune altfel. (…)

(2) Termenul începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

(3) Prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie."

În notele scrise depuse la dosar, intimaţii au menţionat faptul că interesul acestora în promovarea prezentei acţiuni în contencios administrativ "este generat de dreptul născut în baza Legii nr. 85/1992."

Însă, intimaţii nu au valorificat hotărârile judecătoreşti prin care recurenta S.C. AAA. S.A. a fost obligată să le încheie contracte de vânzare-cumpărare pentru apartamentele în care aceştia au calitatea de chiriaşi, în condiţiile Legii nr. 85/1992. Or, în prezent, dreptul de a cere executarea silită a acestor hotărâri judecătoreşti, în raport de dispoziţia normativă anterior citată, este prescris. În atare situaţie, intimaţii nu pot pretinde cu temei faptul că justifică un interes legitim actual în promovarea acţiunii de faţă.

De altfel, chestiunea lipsei de interes a intimaţilor în formularea acţiunii poate fi privită şi dintr-o altă perspectivă. Mai precis, în situaţia anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/27.11.2002 emis de Ministerul Industriei şi Resurselor, beneficiarul acestui act, respectiv recurenta S.C. AAA. S.A., ar fi fost în imposibilitatea de a le încheia contractele de vânzare-cumpărare pentru apartamentele situate în imobilele amplasate pe terenul ce face obiectul acestui act de proprietate.

Aşadar, intimaţii nu justifică existenţa unui drept vătămat sau unui interes legitim privat în vederea promovării acţiunii în contencios administrativ.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. (1865)

2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul legal al acesteia

Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (5) şi art. 314 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, va admite recursurile, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamanţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Ministerul Economiei şi DDD. în calitate de lichidator judiciar al AAA. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1403 din 10 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2021.