Entry ban challenge rendered moot by claimant's acquisition of Romanian citizenship; appeal dismissed for lack of interest.

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 mai 2020, sub nr. x/2020, urmare declinării de competenţă prin sentinţa civilă nr. 21/27.04.2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, a solicitat anularea actului administrativ nr. x din 23.02.2020 prin care i s-a aplicat măsura interzicerii intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, precum şi suspendarea efectelor acestui act până la soluţionarea procesului care are ca obiect procesul-verbal nr. x/23.02.2020, în baza căruia a fost dispusă.

Prin cererea depusă în şedinţa publică de la data de 26.06.2020, reclamantul A. a solicitat suspendarea judecăţii, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

2. Încheierea din 26 iunie 2020 şi hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din 26 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecăţii formulată de reclamantul A., reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 682 din 3 august 2020, Curtea de Apel Bucureşti:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ITPF Iaşi, respingând cererea formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins, ca neîntemeiate, atât contestaţia, cât şi cererea de suspendare, formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 26 iunie 2020 şi a sentinţei civile menţionate la pct. I.2 a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei atacate.

În ceea ce priveşte sentinţa atacată, se susţine că instanţa a încălcat norme de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât a dispus extra petita.

După prezentarea situaţiei de fapt, recurentul-reclamant arată că, prin contestaţia împotriva actului administrativ nr. x/23.02.2020, emis de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, a formulat două capete de cerere, respectiv (i) anularea măsurii administrative şi (ii) suspendarea măsurii interzicerii intrării în România pe o perioadă de 5 ani.

În cererea introductivă, a motivat, în fapt şi în drept, doar primul capăt de cerere, cu privire la al doilea neexistând o motivare. Cu toate acestea, instanţa, prin hotărârea pe care a pronunţat-o, pag. 8 şi 9, motivează din "proprie iniţiativă" prin prisma art. 14 din Legea nr. 554/2004, care impune întrunirea cumulativă a două condiţii: cazul bine justificat şi paguba iminentă. Or, această motivare nu corespunde exigenţelor C. proc. civ., deoarece instanţa nu poate să invoce, din oficiu, norme de drept de care reclamantul nu a înţeles să se folosească.

Şi cu prilejul pronunţării încheierii din 26 iunie 2020, susţine recurentul, instanţa a încălcat norme de procedură a căror sancţiune atrage nulitatea.

Astfel, prin încheierea menţionată, a fost respinsă cererea de suspendare, formulată de reclamant în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., fără ca instanţa să furnizeze o minimă motivare în sensul soluţiei pronunţate. Chiar dacă este vorba despre o încheiere, având caracter interlocutoriu, ea trebuie să cuprinsă elementele unei hotărâri judecătoreşti, în condiţiile în care, conform art. 414 alin. (1) C. proc. civ., aceasta poate fi atacată separat la instanţa ierarhic superioară. Prin urmare, trebuie să fie recunoscut recurentului posibilitatea de a formula critici cu privire la argumentele instanţei în ceea ce priveşte respingerea acestei solicitări.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi a formulat întâmpinare, prin care, în prealabil, a solicitat să se constate că recurentul nu critică hotărârea instanţei de fond prin care s-a stabilit că instituţia pârâtă nu are calitate procesuală, aceasta rămânând definitivă, a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului, excepţia lipsei de obiect a recursului, precum şi excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului formulat împotriva soluţiei de suspendare, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului formulat împotriva soluţiei de suspendare, precum şi excepţia lipsei de interes a recursului formulat împotriva soluţiei de suspendare, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 31 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Aspecte procedurale

6.1. Prin note scrise, înregistrate la dosar la 29 martie 2021, recurentul-reclamant A. a arătat că nu mai are calitatea de străin, întrucât a dobândit cetăţenia română la 17 decembrie 2020, depunând dovada în acest sens, respectiv Certificatul de cetăţenie nr. x din data de 17.12.2020, eliberat în temeiul Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, urmare depunerii de către reclamant a jurământului de credinţă faţă de România. În consecinţă, a apreciat că nu mai sunt întrunite condiţiile pentru aplicarea măsurii interzicerii intrării în România.

6.2. La termenul de judecată din data de 31 martie 2021, Înalta Curte a dispus scoaterea din citativ a Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri, constatând, totodată, că excepţiile invocate de acesta rămân neanalizate.

6.3. În şedinţa publică de la aceeaşi dată, recurentul-reclamant A. a invocat excepţia lipsei sale de interes în susţinerea recursului promovat, întrucât, între timp, a dobândit cetăţenia română.

II. Soluţia instanţei de recurs

La termenul de judecată de astăzi, 31 martie 2021, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, asupra excepţiei tardivităţii recursului declarat împotriva soluţiei de suspendare şi excepţiei lipsei de interes în susţinerea recursului formulat împotriva soluţiei de suspendare, invocate prin întâmpinare de intimatul-pârât IGPF, precum şi asupra excepţiei lipsei de interes a recurentului-reclamant în susţinerea propriului recurs.

Dând prevalenţă dreptului de dispoziţie al părţii recurente, reglementat de art. 9 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei lipsei de interes a recurentului-reclamant în susţinerea propriului recurs.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluţiei de suspendare respectă termenul de 5 zile.

Examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. aplicabil şi în recurs, excepţia lipsei de interes a recurentului-reclamant în susţinerea propriului recurs, Înalta Curte constată că este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs, iar conform art. 33 acelaşi Cod, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. I.1 din prezenta decizie, demersul procesual declanşat de reclamantul A. se referă în principal la anularea actului prin care i s-a aplicat măsura interzicerii intrării pe teritoriul României pentru o anumită perioadă de timp.

În cauză, prin nota-raport nr. 521.730/23.02.2020, pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, prin conducătorul său, a propus, în conformitate cu art. 1063 coroborat cu art. 1034 alin. (11) şi (12) şi cu art. 8 alin. (2) lit. b)1 din O.U.G. nr. 194/2002, instituirea măsurii de interzicere a intrării în România împotriva reclamantului pe o perioadă de 5 ani (23.02.2020 - 22.02.2025), pentru că a încălcat regimul vamal.

Reclamantul a solicitat anularea acestei măsuri, solicitare respinsă, însă, de instanţa de fond, ca neîntemeiată.

Nemulţumit de soluţie, reclamantul a promovat prezentul recurs, interesul său, în calitate de cetăţean străin (respectiv al R. Moldova), fiind să obţină anularea măsurii dispusă împotriva sa de a i se interzice intrarea pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002, prin noţiunea de "străin" se înţelege persoana care nu are cetăţenia română, cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori cetăţenia Confederaţiei Elveţiene.

Înalta Curte reţine că, potrivit susţinerilor recurentului-reclamant A. şi înscrisurilor pe care le-a depus la dosarul de recurs (certificat de cetăţenie nr. x/17.12.2020 eliberat reclamantului de Ambasada României la Chişinău, cu ocazia depunerii jurământului său de credinţă faţă de România şi certificat de naştere eliberat pentru reclamant la 5.02.2021 de Consiliul Local al Sectorului 1), acesta a dobândit cetăţenia română la data de 17.12.2020.

La momentul înregistrării recursului declarat de reclamantul A. din prezenta cauză, respectiv la 17.11.2020, era viabil interesul acestuia în promovarea căii de atac de care a înţeles să uzeze, cât timp nu dobândise cetăţenia română.

Cum, în momentul de faţă, recurentul-reclamant A. nu mai are calitatea de străin în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002, fiind cetăţean român, se constată că interesul pentru susţinerea recursului împotriva încheierii din 26 iunie 2020 şi a sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare şi de anulare a măsurii de interzicere a intrării reclamantului pe teritoriul României nu mai este actual.

Aşadar, în condiţiile în care O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România nu i se mai aplică recurentului-reclamant, de vreme ce a obţinut cetăţenia română, interesul acestuia în solicitarea de suspendare şi de anulare a măsurii interzicerii intrării sale în România, nu mai subzistă.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de recurentul-reclamant, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 26 iunie 2020 şi a sentinţei civile nr. 682 din 3 august 2020, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2021.