Lack of interest in appeal due to post-sentence administrative compliance with salary retroactivity claims

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 21.06.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Curtea de Apel Suceava, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită dispoziţii de salarizare, în completarea ordinului 1469/C/24.05.2017 al Ministrului Justiţiei, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 31.07.2016; obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Suceava la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată începând cu data de 09.04.2015 şi până la data plăţii efective; obligarea pârâtului Statul Roman, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, la alocarea sumelor necesare efectuării plăţii solicitate de la ceilalţi 2 pârâţi.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 4395 din 16 noiembrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis acţiunea promovată de reclamanţii K., L., M., N., O., A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Suceava, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la emiterea pentru fiecare dintre reclamanţi a ordinului individual de salarizare, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016, a obligat pârâta Curtea de Apel Suceava să plătească reclamanţilor diferenţele salariale rezultate în urma emiterii ordinelor menţionate mai sus, diferenţe calculate pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016, care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii şi pentru care se va acorda şi dobânda legală, calculată de la scadenţă şi până la data plăţii integrale.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În esenţă, recurentul a arătat că prima instanţă a dispus, în mod eronat, emiterea unor noi ordine care să cuprindă majorări salariale de 2, 5, 11% începând cu 9.04.2015, în condiţiile în care din probatoriul administrat nu rezultă că, la data menţionată, existau în plată indemnizaţii majorate.

A mai precizat recurentul că, începând cu luna februarie 2017 reclamanţii au primit indemnizaţiile majorate cu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON la care s-a aplicat procentul de 10% potrivit Legii nr. 293/2015, conform O.M.J. nr. 219/C/2017, pentru drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017.

Totodată, în cuprinsul art. 1 alin. (2) al O.M.J. nr. 4680/C/2016 s-a prevăzut că emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale şi plata acestora urmează a se efectua după finalizarea calculelor, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari şi terţiari de credite. În acest sens, s-a menţionat că reclamanţilor le-a fost comunicat O.M.J. nr. 1469/C/2017 prin care le-au fost stabilite drepturile salariale la nivel maxim, aşa cum prevede legislaţia în vigoare.

Intimaţii-reclamanţi, deşi au fost legal citaţi, nu au formulat apărări şi nu au depus întâmpinare.

Prin concluziile scrise depuse în dosarul instanţei de recurs la data de 23.07.2018, intimata-pârâtă Curtea de Apel Suceava a solicitat respingerea pretenţiilor reclamanţilor ca fiind rămase fără obiect, motivat de împrejurarea că, prin O.M.J. nr. 2066/C/2018, s-a stabilit că în perioada 9.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, respectiv 463,5 RON pentru perioada 1.12.2015-31.12.2017.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului trebuie avute în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018, prin care a dispus recalcularea cuantumului indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamanţilor, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa instanţei de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor.

Cum interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 4395 din 16 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2020.